Lumea cărţii se scufundă

Mircea Cărtărescu Ce vreme şi ce vremuri stranii trăim! Suntem la jumătatea lui martie şi iarna, departe de a fi o amintire, cum ar fi fost firesc, ne aduce în memorie cumplitele ninsori din ’53-’54, tot din martie şi aprilie, de care am auzit şi noi de la cei mai în vârstă. Nefericitul Oprescu trebuie că plăteşte acum din greu favorurile bucureştenilor care l-au ales la primărie pe vorbe goale şi umflate. Acum, de unde, de neunde, trebuie să scoată şi fondurile, şi plugurile, şi sarea, căci altfel oraşul va pieri sub troiene. Ce vreme, dar mai ales ce vremuri! Vremuri de derută şi schimbări rapide, în care toate valorile par să se fi întors cu capu-n jos. Ieri, la un curs, i-am întrebat pe studenţii mei dacă ştiu numele vreunui scriitor român cu vârsta sub treizeci de ani. Văzând că se lasă tăcerea, am coborât ştacheta: spuneţi-mi un scriitor sub patruzeci de ani. Nimic. Măcar unul sub cincizeci de ani! Incredibil: studenţi de la filologie, din ultimul an, nu cunoşteau măcar un nume de scriitor român sub cincizeci de ani! Şi vă asigur că nu e vorba de nişte loaze, ci de copii buni, dornici să înveţe. Numai că lumea lor nu mai seamănă cu lumea noastră. Civilizaţia cărţii se scufundă sub ochii noştri, tragic ca o mare corabie care-a lovit un recif. Televiziunea, computerul cu posibilităţile lui multimedia şi virtuale, iPodul şi iPhone-ul au erodat şi ruinat în ultimul timp lumea bibliotecilor, atât de greu şi migălos construită de zeci de generaţii încoace, de când există scrierea. În trecut, eroii unei naţiuni erau cei ce se distinseseră cu spada sau cu pana. Mândria naţiunilor erau poeţii. Lor li se ridicau statui, li se construiau legende, li se pronunţa numele cu pietatea datorată unor nemuritori. Ce ar fi Germania fără Goethe, Franţa fără Hugo sau Baudelaire, noi fără...

Nora Iuga polemizează cu Mircea Cărtărescu la Deutsche Welle

În emisiunea Rordicăi Binder de la Deutsche Welle, poeta Nora Iuga şi traducătoare a  Herta Müller, l-a atins la osânza non-poetică pe Mircea Cărtărescu. „Mie nu-mi place să amestecăm borcanele, politicul cu poezia. Poezia rămâne poezie”, a spus domnia sa. În replică, creatorul „Orbitorului” a eschivat, vorbindu-ne despre cum agonizează poezia de 2000 de ani, cum ne tragem cu toţii din trunchiul comun: Eminescu. Când poeta din Germania a elogiat lupta poetului din ţară, aici e vorba de Cărtărescu, cu „autonomia esteticului”, răspunsul a fost şocant: „fiorul poetic face ca Platon să fie viu de 2000 de ani, luptăm pentru...

Mircea Cărtărescu – Enciclopedia zmeilor

„Când, acum mai bine de două decenii, pe când eram un tânăr jurnalist amator, am asistat la momentul emoţionant al expunerii, în centrul marii săli frigorifice, special amenajate, de la The Pennsylvanian Institute for Unreliable Studies (PIUS), a unui enorm bloc de gheaţă în care se străvedea o siluetă monstruoasă, am ştiut că drumul vieţii mele este decis”, notează Mircea Cărtărescu în preambulul povestirii sale fantastice, Enciclopedia zmeilor continuând: „M-am apropiat atunci cu sfială şi imensă curiozitate de cristalul din care emana frig şi ceaţă. Fiinţa încleştată-n interior nu semăna cu nimic din ce poţi vedea pe pământ, deşi zâmbetul cam nătâng îi dădea un straniu aer uman. Dar cele zece coarne care-i ţâşneau din ţeasta masivă, penajul care-i ieşea din operculele din dosul urechilor, şi care încă mai păstra o nuanţă violetă, şi mai ales şirul formidabil de solzi care-i tiveau coloana vertebrală, din creştet până la coadă vag reptilină, îi dădeau aspectul fantastic al unei creaturi danteşti. Creatura era împlatoşată şi avea la brâu un formidabil iatagan de oţel, pe lama căruia se înşirau un fel de rune. În pumnul cu patru degete dotate cu gheare încă mai strângea un buzdugan ce trebuie să fi cântărit câteva...

Mircea Cărtărescu – Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli

Seducător ca-ntotdeauna, cu farmec şi vervă, Mircea Cărtărescu îşi face harachiri sau măcar simulează gestul. Căci farmecul e dureros, iar verva e neagră. În ciuda titlului aparent vioi parodic, Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli* este o carte crepusculară, foaia de parcurs a unei crize în desfăşurare. Zâmbetul eventual din titlu rămâne firav şi stângaci, ca tumba tristă de adio a unui clovn bătrân. Pentru cine are totuşi îndoieli, o mărturisire fără echivoc: „Încerc să trăiesc mai departe. Nu ştiu dac-o să mai scriu ceva vreodată şi nici nu-mi pasă”. Cu ea îşi prefaţeaza Mircea Cărtărescu volumul, notează Mircea Iorgulescu, în revista...

Mircea Cărtărescu – Baroane!

Volumul cuprinde articolele din Jurnalul naţional în perioada anilor 2004.  Baroane! este si un mic tratat de etică, iar autorul confirmă că textele nu s-au născut dintr-o experienţă politică, ci din una existenţială şi etică. Titlul cărţii este dat de un comentariu extrem de tăios la adresa fostului prim ministru de atunci, care se pregătea de alegeri prezidenţiale. Apariţia acestui articol a stârnit interesul şi al lui Traian Băsescu pentru scrierile autorului. De acelaşi autor...