Ioana Nicolaie sau cum a călătorit Arik în toate limbile pământului pe banii ICR

Ioana Nicolaie a fost tradusă în zeci de limbi. A călătorit. S-a destins pe banchetele marilor aeroporturi ale lumii. Ea a debutat în volumul „40238 TESCANI,”despre care criticul literar Alex Ştefănescu scria că este „O partidă de text în grup” (România literară, nr. 5, 2000). În timpul acelei orgii de la Tescani, Ioana Nicolaie era măritată cu poetul Gelu Vlaşin. Participanţii erau Marius Ianuş, nevasta lui de atunci Domnica Drumea, Ioan Godeanu, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, pe vremea aceea însurat cu altcineva, Doina Ioanid, Cecilia Ştefănescu şi viitorul ei soţ Florin Iaru (Râpă), notează Cultureşti. Acum, creatoarea lui Arik, are calitatea de soaţă a celui mai scump poet şi scriitor român, Mircea Cărtărescu, aproape 1 milion de euro, cheltuind ICR pe traducerea operelor sale, conform Cotidianul.ro. „Mintea noastră seamănă cu un cufăr, în care e ascunsă o ciudată comoară. Sunt înăuntru bucuriile noastre, dorinţele, iubirea şi prietenia, faptele bune, visele etc. Toate acestea strălucesc. Dar nu ştim de la început care din ele străluceşte mai tare. Trebuie să avem răbdare şi să vedem cât mai bine ce-i în cufărul nostru. În al meu au fost felurite întâmplări, poveşti, foarte multe cărţi citite, note bune, serbări şi, după ce-am crescut, câteva cărţi scrise. Ele se numesc Poza retuşată, Nordul, Credinţa, Cerul din burtă, Cenotaf şi se găsesc în bibliotecile celor mari. Patru sunt de poezie – de aceea îmi par foarte preţioase – , iar una este un fel de roman”, scrie Ioana Nicolaie ]n preambulul cărţii „Aventurile lui...

Mircea Cărtărescu a fost concentrat o lună la Comandamentul Trupelor de Securitate

Emil Andreescu, fost ofiţer DIE, a avut plăcerea să petreacă o lună în concentrare la Comandamentul Trupelor de Securitate alături de Mircea Cărtărescu şi alti activişti de seamă ai Partidului şi Securităţii care, pe parcursul antrenamentului de politruci au publicat şi revista “Activistul” şi s-au insturuit cu arma în mână alături de trupele ”Direcţiei a V-a Securitate şi Gardă (paza lui Ceauşescu), scrie Victor Roncea pe Ziarişti online. Cartarescu – Sublocotenent la Securitate… de ZiaristiOnlineTV Articolul nu a avut nicio replică de trei zile de la apariţie. Nu ne face plăcere să cităm ofiţeri ai vechii Securităţi, dar un adevăr trebuie cunoscut? De ce nu are Cărtărescu nicio replică? Dacă e adevărat aleluia...

Mircea Cărtărescu – Mica trilogie

O frumoasă casetă ce conţine trei bestselleruri semnate de Mircea Cărtărescu: De ce iubim femeile, Frumoasele străine şi Enciclopedia...

Mircea Cărtărescu – Eminescu. Visul chimeric

„Când le povestesc uneori studenţilor mei că am apucat să-l văd în copilărie pe Călinescu, că i-am cunoscut mai târziu pe Cioculescu şi pe Geo Bogza, că am stat de vorbă cu Marin Preda şi cu Nichita Stănescu pe când eram eu însumi student, mi se pare întotdeauna că mă privesc cu neîncredere. Şi nu pentru că nu m-ar socoti destul de bătrân ca să fi participat la acele lumi scufundate, ci pentru că înseşi acele lumi au pentru ei, ca şi locuitorii lor, transparenţa destrămată a irealului. Nu l-am cunoscut pe Eminescu, nu sunt nici chiar aşa de bătrân. De multe ori m-am gândit însă cum ar fi fost. Au fost sute, mii de oameni care l-au văzut şi l-au auzit, şi cărora asta nu li s-a părut nimic deosebit. Căci, fireşte, Eminescu a deve­nit cu ade­vărat Eminescu abia după boală şi moarte. Până atunci era un ziarist în forfota bucureşteană, puteai sta lângă el în tramcar sau într-o berărie, iar dacă cineva ţi-ar fi zis: «Ăsta-i poetul Eminescu», poate că i-ai fi aruncat o a doua privire.“ (Mircea...

Mircea Cărtărescu – Cinzeci de sonete de Mircea Cărtărescu cu cinzeci de desene originale de Tudor Jebeleanu

De Stoian G. Bogdan N-am majuscule aurite la mine aşa că scriu despre „Cinici zeci de sonete de Mircea Cărtărescu cu 50 de desene originale (şic!) de Tudor Jebeleanu,” complimente pentru ambalaj ed. Brumar, cum se vede. Nu pentru ca m-aş obosi să scriu auriu despre această carte, ci la mişto aşa. Pe Jebeleanu îmi dau toţi aşii din mânecă şi ca poet şi ca desenacios, iar despre Cărtărescu voi fi mai la obiect căci în acest autor Statul român, datorită compromisurilor acestuia cu actuala clasă politică aflată la guvernare, îndeasă milioane de bani publici. Şi eu, ca neplătitor de impozite şi taxe, deci ca neplătitor, mă simt frustrat când văd că banii oamenilor care-i muncesc cu sudoarea vieţii, se duc pe acest autor român cu retorică, uneori, excelentă şi la propriu şi la figurat, în speranţa unui Nobel. Din păcate nici politica şi nici literatura lui Cărtărescu nu sunt de Nobel aşa că românii îşi vor lua din nou ţeapă. Celebrul prim sonet e un text de agățat gay a la Shakespeare: „Pentru artist femeia nu-i femeie/ci mai curând ea seamăn-a bărbat…”, per a contrario: pentru artist bărbatul nu-i bărbat/ci mai curând el seamăn-a femeie… Aici l-a dat subconștientul de gol pe venerabilul autor. Al doilea sonet, pe mine care sunt un Michelangelo al portretului mă lasă rece. Penultimul vers e o tușă prea gogonată ca să se mai susțină „minciuna” poemului: „…la 30 de ani spăla vase într-un cabaret din Paris/ iar noaptea scria ca să uite de foame.” Al treilea, o excelentă frază de 14 rânduri cât prevede un sonet, e stricat de observația asta de puriu de cartier cocalar:”…lanț gros de aur care se cunoștea că-i plin pe dinăuntru”. Mai zic despre al patrulea și zic concluzia generală că nu mai am loc pe ecran. Asta e despre un cavaler care joacă șah cu moartea (și...