Mihai Eminescu – Poezii

Eminescu nu a avut timp să-şi adune creaţia într-un volum „de autor”, tot astfel cum nu a avut, de fapt, nici timp să o încheie, lăsându-ne moştenire un şantier de proporţii uriaşe – pe cât de fascinant, pe atât de copleşitor. Această nouă ediţie restituie o parte însemnată a operei poetice, readucând-o, totodată, la datele ei primordiale, ordonate potrivit anilor când au fost scrise

Mihai Eminescu – Versuri din manuscrise

Volumul de față adună multe dintre acele „crâmpeie închegate“, cum le numea Perpessicius, pe care acesta doar le-a transcris și tipărit în mărunta literă a aparatului critic din ediția de Opere, dar pe care le-a „uitat“ totuși acolo. Readunate cu grijă și puse împreună, ele își regăsesc ceva din rostul lor inițial: acela de a fi poezie.

Luceafarul, cel mai lung poem de dragoste din lume

Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) a anunţat săptămâna trecută că a omologat  „Luceafarul” lui Mihai Eminescu drept cel mai lung poem de dragoste, cu 98 de strofe. Pe pagina oficială a instituţiei, alta decât Guinness Book, se precizează că poezia lui Eminescu „poate fi descrisa simplu (ca pentru generaţia You Tube de astăzi) ca o combinaţie între „Pe aripile vântului”, datorită caracterului romantic, „Star Trek”, pentru elementele de science fiction, şi „Love Story””. În baza acestor argumente, cei de la  spun despre „Luceafărul” că poate fi considerat atât un poem romantic, cât şi unul modern, al mileniului trei. De Mihai Eminescu Poezii....

Misterioasa moarte a lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu era incomod pentru Puterile Centrale Încă de pe vremea când era redactor şef la Timpul, oficiosul Conservatorilor, Mihai Eminescu şi-a afirmat puternicele sentimente patriotice, în dezacord cu linia partidului, a puterilor centrale, chiar şi împotriva lui Maiorescu. După 120 de ani de la moartea sa cunoaştem scrierile sale, atât jurnalistice cât, mai ales, cele poetice. Mai puţin ştim despre contextul politic al acelor vremi. Între 1880 şi 1883, anul alienării sale, a avut o activitate virulentă împotriva politicienilor acelor vremuri. Mai mult, lua parte la înfiinţarea confreriei „Societatea Carpaţi”, care va atrage atenţia marilor puteri imperiale pentru natura „subversivă” a discuţiilor membrilor. Ei se pronunţau pentru dezlipirea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar. Iată ce conţinea o parte din raportul pe care ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, l-a transmis superiorilor săi: „Eminescu a făcut propunerea, la una dintre şedinţele grupului, ca toţi tinerii care frecventează instituţiile de învăţământ din România să acţioneze în timpul vacanţei, prin locurile natale, pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”. Eminescu, înzestrat cu o puternică şi influentă carismă, era lider de opinie. Părerile sale nu erau conforme celor ale politicienilor conservatori din jurul lui Carp, care negociau mai bine de doi ani cu “Tripla Alianţă” (Germania, Austro-Ungaria, Italia).  Sărbătorile naţionaliste de la Iaşi, însă, de la începutul lunii iunie 1883, când s-a dezvelit statuia lui Ştefan cel Mare şi când Eminescu, perfect sănătos, a citit la “Junimea” poemul sau, “Doina”, au iritat puterile centrale.  Von Bismarck a cerut ferm desfiinţarea Societăţii “Carpaţi”, un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă şi în clandestinătate pentru ruperea Ardealului de la Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui la Ţară. Guvernul conservator scotea astfel confreria în afara legii. Moment excepţional pentru Titu Maiorescu să-şi pună în practică planul său de reducere la tăcere a lui Eminescu.  Ziarul...

Noi dimensiuni ale mitului Mihai Eminescu

Eminescu poet naţional şi universal de o mare amplitudine intelectuală şi de un enciclopedism rar întâlnit, o dovadă a acestei erudiţii sunt cele 44 de caiete (acum în fondul Academiei Române)pe care Noica le numea miracolul culturii române.Eminescu a devenit mit sau a fost facut mit?O întrebare care a iscat multe răspunsuri care la rândul lor au dus la şi mai multe întrebări. Mitul Eminescu este format dintr-un interesant binom: mitologic şi mitologizat.Primul cuvânt se referă la omul care a devenit un mit al doilea  la opera sa care este temelia şi filonul central al mitului.Poetul este privit ca Demiurgul literaturii române, fondatorul limbii literare române. Demitizarea poetului a început când s-a descoperit că opera sa este formată şi din altceva în afară de poezie.Unul dintre marii ziarişti ai istoriei noastre este Mihai Eminescu, poate cel mai mare.Articolele sale sunt pline de idei politice de primă însemnătate pentru epoca în care a trăit, începutul modernizării României.Acuzaţiile de xenofobie, anti-semitism, naţionalism patriotard au fost prezente încă din perioada când activa ca ziarist la Timpul, între anii 1877-1883. Acuzaţia este una gravă care şi acum apasă asupra spiritului poetului.Manifestările sale de revoltă nu au fost îndreptate împotriva unor popoare ci a unor idei, ca o paranteză referitoare la ura sa faţă de greci reamintesc că marele său prieten Ion Luca Caragiale era de origine greacă. Noua dimensiune a mitului eminescian trebuie sa fie una nu îndreptată asupra omului şi operei ci a ideilor pe care le-a promovat.Să nu uităm că orice popor are parte de trădătorii, mişeii şi hoţii săi, iar Eminescu a a acuzat hoţia, micimea, ignoranţa, suferinţa provocată de oameni altor oameni.Opera sa este străbătută de o lumină pur umanistă.El nu este nici naţionalist, nici anti-semit, nici xenofob, cei care îl acuză de acest lucru fac un mare păcat ignoră dimensiunea universală a umanismului, iar Eminescu are o dimensiune...