Despre bucurie şi viaţă cu Nicolae Corneanu

Să ne uităm la feţele oamenilor când merg la o petrecere oarecare şi când merg la biserică. “Când se duc la joc e sărbătoare în sufletul lor, iar când merg la biserică, parcă ar merge la înmormântarea celui mai bun prieten al lor,” spunea un mare predicator berlinez. Atâţia creştini umblă prin biserici încoace şi încolo cu mutra întunecată, iar când se roagă fac impresia că a vorbi cu Dumnezeu înseamnă pentru om cea mai mare opinteală şi cea mai grozavă plagă sufletească. Întradevăr cucernicia nu este o manifestare funebră, avea să spună Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Corneanu în frumoasa carte “Credinţă şi viaţă,” apărută la Editura Dacia, în 2001. “Oare diavolul a făcut bucuria şi Dumnezeu jalea?” se întreabă întâistătătorul bisericii ortodoxe bănăţene. Evlavia, bucuria şi viaţa sunt date de la Dumnezeu. Oare de ce nu ştim să ne bucurăm? Câţi dintre noi îşi mai amintesc celebrul spot Vodafone “Trăieşte fiecare clipă”? O musculiţă are viaţă doar de o zi. “Să fie oare nefericită din cauza asta? În niciun caz. Pentru că îşi umple puţinul timp doar cu lucruri care-i plac. Pluteşte, se întinde, trăieşte din plin fiecare clipă. Poate că şi noi care trăim mai mult am avea ceva de învăţat de la ea. Să ne gândim puţin că dacă am trăi intens ce viaţă am avea….” Bucuraţi-vă! Este cuvântul care apare de câteva zeci de ori în Biblie. Şi de ce nu ştim să ne bucurăm? Bucuria e expresia fericirii. Cineva avea să spună că Diavolul se ascunde în lucruri mărunte. Acestea întunecă faţa şi purtarea. Cât de simplu e să priveşti o dată pe zi cerul… V-aţi gândit vreodată că primăvara e sinonimă Învierii? Cine, dacă nu Dumnezeu, a dat viaţă şi florilor. Cât spectacol există într-o petală de trandafir? Oare pot plânge nuferii printre trestii melodioase?  Sigur nu se va îneca marea, oricât ar...

Lucian Boia – Sfârşitul Occidentului?

De Marius Ghilezan Lucian Boia nu se hazardează în predicţii despre viitor. Nu vrea să fie un Nostradamus al vremurilor de azi. Citind “Sfârşitul occidentului?”, una dintre ultimele sale cărţi nu am făcut decât să mă amuz şi să-mi amintesc de vorbele unui distins confrate: “de ce e mare analist Ion Cristoiu? Pentru că formulează întrebări şi dă toate răspunsurile”. Aşa şi măria sa Lucian Boia. Moare sau nu moare Occidentul? Face un tabel cu variabile dependente şi independente, de la căderea imperiului roman şi până şa încălzirea globală şi dă drumul la un SPSS literar, numit analiză. Sigur că pentru cei care nu s-au învrednicit cu cititul, a altor scrieri decât buletinul meteo sau a rubricilor sportive, scrierea lui Lucian Boia poate fi încadrată în tematica “cultura pentru mase”. Şi nu e un demers rău. Ba are şi o scriitură uşoară. “America a cucerit lumea în mai mare măsură prin cultură decât prin industria şi armatele ei. De la Harvard la hamburgher, trecând prin filmele sau muzica Americii, lumea s-a pus la ora americană (cu tot ce e bun sau mai puţin bun: dar şi subcultura tot cultură este). America îi face pe oameni să viseze. Cine visează la China? (Conştienţi de acest handicap, chinezii investesc în propaganda culturală. Cultura este însă o chestie de seducţie. Şi nu e destul doar să vrei să seduci”, iată o judecată de valoare. Şi coafezele, între doi clienţi, trebuie să se laude cu cititul. Şi textul curge, are limbaj colocvial, înşiră un set de paradigme, dar tot nu ne lămureşte? Se va sfârşi Occidentul? de acelaşi autor: Sfârşitul Occidentului? De ce este România altfel? Istorie şi mit în conştiinţa românească Germanofilii România, ţară de frontieră a Europei Capcanele istoriei Explorarea imaginară a spaţiului Istoriile mele Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre Jules Verne Două...

Marius Ghilezan – Ţigara unui viitor de paie

Poemele sunt pline de paradoxuri şi de judecăţi de apoi puse în versuri memorabile de un spirit clarvăzător, mirean, iconoclast şi etern adolescent

Marius Ghilezan – Hoţia la români

De Alexandru Cristian Suma viciilor este constantă. Un popor are vicii sau doar ideologii? Românii au o ideologie a hoţiei, ne spune Marius Ghilezan. Ideologie sau nu dar furtişagul s-a furişat pe uşa din dos de-a lungul istoriei noastre si a ieşit pe uşa din faţă. Hoţia la români este o carte eveniment despre istoria poporului român. Un popor curajos şi întreprinzător dar chinuit de viciul hoţiei. Istoria unui popor este direct proporţională cu calitatea cetăţenilor poporului, ne învaţă Marius Ghilezan. Un popor sănătos produce şi o istorie morală şi justă. În România există o groaznică butadă ce se referă la starea de fapt a societăţii noastre ’’ Adevărul  e că în ţara asta se fură la greu’’. Păcăleala este o altă manifestare a tendinţei cleptomane a poporului român. Marius Ghilezan ne spune că în istoria noastră furatul nu este perceput ca o patologie ci ca o năstruşnicie. Este un lucru haos, comic şi plin de realitate. Un om mai deştept îl păcăleşte şi îl fură pe celălalt, vina este de fapt acelui păcălit. Interesantă psihologie inversă… Moralitatea este o stare de tensiune impusă de conştiinţă, aceasta este definiţia autorului asupra moralităţii. Fără a dori să fie vreun moralist, Marius Ghilezan este un realist pragmatic ce ne pune în faţă posibilităţile acţiunilor noastre. Dacă vom greşi conştiinţa ne va chinui un timp îndelungat până la repararea greşelilor, iar pedeapsa este chinuitorul gând al păcatului comis. Amuzant sau nu furatul este sportul naţional al românilor, ne spune Marius Ghilezan cu un rânjet amar în colţul gurii. Din păcate în România furatul a devenit un mod de a fi, o confirmare existenţială. Dacă a trecut ziua sau luna şi ’’nu ai produs ceva’’ eşti luat în derâdere de ceilalţi. Marius Ghilezan este creatorul termenului de furtocraţie dar şi  a reprezentării sale reale, ”Hoţescu şi Asociaţii”. Furtocraţia este modul de guvernare al...

Imagini inedite de la ferma de pui a M.S. Regele Mihai din Anglia

British Pathé socate din arhive noi imagini din viaţa familiei regale române. Episodul de faţă este din 1953. Un reportaj al presei britanice de la ferma sa de pui de pe domeniul Ayot din Bramshill, comitatul Hampshire (Anglia) arată simplitatea familiei regale române. Deşi  înrudit cu Regina Marii Britanii, Regele Mihai a muncit ca fermier. Bramshill (Anglia)Citeste mai mult: adev.ro/mmn12t Bramshill (Anglia)Citeste mai mult: adev.ro/mmn12Interesante sunt serele Majestăţii Sale. Pe atunci Margareta avea 4 ani şi Elena 3. În materialul video, ele dădeau mâncare la pui. Pentru a-şi creşte copiii, vindea ouă şi pui în pieţele din apropierea fermei sale. Domeniul l-a închiriat de la Brocket Estate, o firmă de imobiliare. Interesantă este povestea casei construită la începutul secolului XVlll-lea.  Iniţiat frontul principal din cărămidă era ridicat pe trei etaje şi cinci golfuri. După apariţia lucrării  Stuart & Revett despre construcţiile vechi ateniene, fiind la mare modă curentul, foştii proprietari au ataşat clădirii colonade.  În cartea sa Maxilarul inferior, Doina Uricariu  descrie dialogul cu  Ana de Bourbon-Parma despre domeniul din Bramshill, bântuit de fantome. Foarte amuzată, Regina mărturisea că prima care a întâlnit o asemenea întruchipare a fost Principesa Margareta. Îi spunea „Doamna în alb.” Nu ştia că e vorba despre o fantomă. Târziu, după ce a lecturat cărţile din biblioteca lordului Brockett, şi-a dat seama că fiica sa nu fabulează. Întradevăr a existat în casă o doamnă care şi-a pierdut copiii. De aceea, probabil, s-a arătat doar celor mici. Mai târziu, fantoma lui Sir John Coope a apărut şi în calea ei şi a mamei sale. Au sfinţit casa cu un pastor protestant, pentru că domeniul era al unui lord de această confesiune. Regina povesteşte şi în cartea ei „Un război, un exil, o viaţă” cum după oficierea serviciului religios, arătările s-au mutat la etaj, acolo unde locuiau slujitorii. Familia regală nu s-au temut de fantome. Ba mai...