Lucian Boia – Tinereţe fără bătrâneţe

Vom trăi oare un secol şi mai bine, sau chiar sute de ani, cu toţii tineri şi sănătoşi? Este un vechi vis al omenirii. Câte soluţii nu s-au imaginat! Fântâna tinereţii, insulele irlandeze ale nemuririi, regimul aproape de infometare recomandat de Cornaro, iaurtul bulgăresc ţinut la mare stimă de doctorul Mecinikov sau grefarea testiculelor de cimpanzeu practicată de Voronov – sunt numai câteva dintre ele. Astăzi, într-o eră a ştiinţei şi a tehnologiei, intră în joc biologia celulară, genetică, clonarea…Cert este că, de un secol încoace, speranţa de viaţă şi longevitatea au crescut considerabil. Să fie oare începutul unei revoluţii biologice? Până una-alta, avem însă de a face cu o fabuloasă istorie imaginară, pe care Lucian Boia îşi propune s-o povestească şi s-o descifreze. Nici un ingredient nu-i lipseşte: ştiinţă, religie, alimentaţie, sexualitate, mode, ideologii… toate îşi găsesc locul în înverşunata luptă a omului pentru depăşirea propriei condiţii. de acelaşi autor: Franţa, hegemonie sau declin? Mitologia ştiinţifică a comunismului Omul şi clima Tragedia Germaniei. 1914-1945 Jocul cu trecutul Mitul democraţiei Napoleon III cel neiubit Sfârşitul lumii. O istorie fără...

Lucian Boia – Mitul democraţiei

Pentru Lucian Boia, democraţia efectivă – cea care presupune, în acelaşi timp şi fără vreo restricţie, suveranitatea poporului, libertatea şi egalitatea – nu există şi nu va exista niciodată. Altfel spus: democraţia este un mit. Ea este un proiect utopic care a jucat un rol–cheie în evoluţiile ultimelor două secole, materializându-se într-un mod fatalmente incomplet, cu mai mult sau mai puţin succes, într-o varietate de construcţii politice: modelul american şi modelul francez, democraţia occidentală şi democraţia comunistă etc. Simbolurile şi realitatea nu trebuie confundate. Cuvintele ascund uneori sensul real al lucrurilor. Aşa se întâmplă cu termeni precum absolutism, democraţie, stânga, dreapta, comunism, extrema dreaptă. Lucian Boia îl invită pe cititor la o decriptare lipsită de prejudecăţi a conceptelor ale căror conţinut se vădeşte a fi foarte adesea diferit de aparenţe. „Dezamagitii democratiei ar proceda cu totul gresit daca ar porni in cautarea altor utopii, presupunandu-le mai performante, si cu speranta ca acelea vor institui in sfarsit dreptatea perfecta si fericirea generala. Consumata cu moderatie, utopia e un stimulent absolut necesar; fara o doza de gandire utopica, lumea n-ar ramane decat materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfida a istoriei este linia, din nefericire invizibila, care separa realizabilul de irealizabil (sau, si mai rau, de materializarile monstruoase). Este legitim sa cerem mult democratiei. Dar sa nu-i cerem prea mult.“ de acelaşi autor: Sfârşitul Occidentului?   De ce este România altfel?   Istorie şi mit în conştiinţa românească   Germanofilii   România, ţară de frontieră a Europei   Capcanele istoriei   Explorarea imaginară a spaţiului   Istoriile mele   Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre   Jules Verne   Două secole de mitologie naţională   Franţa, hegemonie sau declin?   Occidentul   Mitologia ştiinţifică...

Lucian Boia – Napoleon III cel neiubit

În centrul investigatiei lui Lucian Boia se află un proiect de o ambiţie puţin obişnuită. Napoleon III a vrut să remodeleze Franta, Europa şi lumea. „Va trebui să limpezim geneza unei viziuni politice si sociale foarte particulare, obiectivele urmărite şi modul în care-au fost puse în operă, iar la sfârşit să facem bilanţul, plin de contraste, al implinirilor şi eşecurilor. Fiecare individ, şi cu atât mai mult un personaj istoric de mare anvergură, prezintă o multitudine de chipuri, compuse şi recompuse în funcţie de perspectiva din care e privit. Napoleon III este o fiinţă reală şi în acelaşi timp o creaţie „colectivă” a scriitorilor, a istoricilor, a tuturor celor care s-au apropiat de el într-un fel sau în altul. Preocuparea mea a fost să găsesc un punct de echilibru între atâtea reprezentări divergente. Oricum, istoria nu deţine adevăruri „absolute”. În spatele oricărei reconstituiri se ascunde istoricul. Cu alte cuvinte, acest portret, pe care l-am dorit cât mai fidel, este şi el, într-un fel, propriul meu Napoleon III. (Lucian Boia) de acelaşi autor: Franţa, hegemonie sau declin? Mitologia ştiinţifică a comunismului Omul şi clima Tinereţe fără bătrâneţe Tragedia Germaniei. 1914-1945 Jocul cu trecutul Mitul democraţiei Sfârşitul lumii. O istorie fără...

Lucian Boia – Jocul cu trecutul

Ceea ce numim indeobste istorie nu este, in raport cu realitatea, decat o naratiune simplificata, dramatizata si investita cu sens. Ea filtreaza trecutul, il adapteaza si il deformeaza, trecandu-l prin sita imaginarului si structurandu-l in sensul ideologiilor prezentului. In acest eseu despre conditia istoriei, profesorul Lucian Boia si-a propus sa desluseasca regulile potrivit carora se petrece deplasarea dinspre real spre imaginar, dinspre unica istorie care a fost spre multitudinea de reconstituiri posibile. Sistemul de interpretare aplicat cazului romanesc in Istorie si mit… (Humanitas, 1997, 2006) este extins acum la scara intregii istorii.         de acelaşi autor: Sfârşitul Occidentului? De ce este România altfel? Istorie şi mit în conştiinţa românească Germanofilii România, ţară de frontieră a Europei Capcanele istoriei Explorarea imaginară a spaţiului Istoriile mele Între înger şi fiară. Mitul omului diferit din Antichitate până în zilele noastre Jules Verne Două secole de mitologie naţională Franţa, hegemonie sau declin? Occidentul Mitologia ştiinţifică a comunismului Omul şi clima Tinereţe fără bătrâneţe Jocul cu trecutul Mitul democraţiei Napoleon III cel neiubit Sfârşitul lumii. O istorie fără...

Lucian Boia – Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit

De mii de ani încoace, sfârşiturile lumii se succedă fără încetare. Potop sau incendiu universal, Apocalipsa urmată de Judecata de Apoi, comete devastatoare, prăbuşiri ale scoarţei terestre, invazii ale extratereştrilor, război nuclear, dezastru ecologic, dereglări climatice… Toate, din fericire, cel puţin până astăzi, s-au petrecut doar în imaginar şi mai degrabă sub forma unor sfârşituri incomplete, oferind de fiecare dată omenirii o nouă şansă. Moartea este urmată astfel de renaştere, într-o istorie care tinde să se desfăşoare ciclic.De ce această înverşunare de a distruge lumea şi a o reclădi pe baze noi? Întrebare cu atât mai actuală cu cât suntem încă sub semnul anului 2000, cu întregul său cortegiu de ameninţări reale sau închipuite. Lucian Boia, cunoscut specialist in istoria imaginarului, încearcă să dea un răspuns, propunând o interpretare istorică multiplelor sfârşituri fictive ale lumii în această carte apărută iniţial în Franţa şi oferită acum publicului român. Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit este o carte captivantă. de acelaşi autor: Franţa, hegemonie sau declin? Mitologia ştiinţifică a comunismului Omul şi clima Tinereţe fără bătrâneţe Tragedia Germaniei. 1914-1945 Jocul cu trecutul Mitul democraţiei Napoleon III cel...