Lev Tolstoi – Teatru

Lev Tolstoi era extrem de nemulţumit de situaţia sa. De la statutul social, la care a renunţat, în favoarea soţiei, la toate prerogativele vieţii aristocratice, până la aspectul fizic. Chiar tânărul Tolstoi recunoştea la un moment dat că natura a dat greş cu fizionomia lui. Orice aluzie la fizicul lui îi este neplăcută, se îndoieşte că ar putea exista vreodată „o fericire pământească pentru un om care are un nas atât de lat, buze atât de groase şi nişte ochi mici, cenuşii”. Tocmai de aceea s-a ascuns încă de timpuriu sub masca bărbii, pe care vârsta avea s-o împodobească în timp cu fire argintii. Dar, dindărătul bărbii, cei doi ochi cenuşii ţintuiesc dintr-o singură privire, ca o lamă de cuţit. Se spunea că nu exista niciun mijloc de apărare contra unei priviri aruncate de Tolstoi asupra cuiva. Turgheniev, Gorki şi mulţi alţii au ţinut mărturie că nu se putea minţi sub privirea pătrunzătoare a lui Tolstoi. În 1859 scriitorul a fondat o şcoală pentru copiii ţăranilor din Iasnaia, urmată de alte 12, ale căror principii libertine au fost descrise în eseul „Şcoala de la Iasnaia Poliana”. A scris de asemenea câteva cărţi pentru copiii ţăranilor. Deşi sistemul educaţional promovat de el nu a avut viaţă lungă, şcolile de la Iasnaia Poliana pot fi cu succes declarate ca premergătoarele sistemului educaţional step-by-step din zilele noastre. De acelaşi autor Doi husari. (Colecţia...

Lev Tolstoi – Doi husari

Între 1856-1861 Tolstoi a călătorit la Moscova, Petersburg şi Iasnaia, precum şi în străinătate. S-a întors dezamăgit de superficialitatea, materialismul şi egoismul burgheziei, exprimându-şi sentimentele în povestirea Trei morţi. Tolstoi nu a crezut în progresul culturii vestice şi-i plăcea să-l necăjească pe Turgheniev pe această temă. Cearta s-a transformat într-o adevărată dispută, în cele din urmă provocându-l pe Turgheniev la duel, dar ulterior şi-a cerut scuze, regretând gestul. Întâmplarea este cât se poate de reprezentativă pentru Tolstoi şi pentru lipsa de consideraţie în faţa superiorităţii altora şi a inteligenţei lor asumate. De acelaşi autor Cazacii. (Colecţia...

Lev Tolstoi – Cazacii

Spre sfârşitul vieţii sale, Tolstoi s-a bucurat de un respect internaţional de care nu mai avusese parte nimeni până la el. Locul natal, Iasnaia Poliana, a devenit aproape un Ierusalim al oamenilor de litere. Pelerini din toate colţurile lumii călătoreau până la el, pentru a vedea măcar o data în viaţă pe cel care inspirase generaţii întregi de scriitori. Singura însă, familia lui Tolstoi, a rămas ostilă învăţăturilor sale. În special soţia sa a abordat o poziţie de împotrivire faţă de noile lui idei, refuzând să renunţe la lucrurile ei. Ea a luat în serios rolul de singur susţinător financiar al familiei. Tolstoi a renunţat la drepturile de autor pentru operele noi, dar a fost nevoit să cedeze drepturile pentru operele deja existente, soţiei sale. Ultimii ani ai lui Tolstoi în convieţuire cu soţia lui au fost descrişi ca fiind cei mai nefericiţi din viaţa scriitorului.  Excepţie a făcut fiica sa, Alexandra Tolstaia, cu care Tolstoi a plecat în cele din urmă de acasă, către o destinaţie necunoscută, luând cu ei şi pe medicul său. După câteva luni de rătăcire fără rost, scriitorul s-a îndreptat către o mănăstire unde maica superioară era chiar sora lui, dar a murit în drum, la Astapovo, în casa şefului de gară. De acelaşi autor Cazacii şi alte...

Lev Tolstoi – Părintele Serghi

În 1901, Sfântul Sinod l-a excomunicat pe Tolstoi din rândurile Bisericii, atestând o realitate certifi cată cu mult înainte: faptul că scriitorul nu mai urma căile dogmei religioase. Excomunicarea lui a avut un puternic impact internaţional, aducând Rusiei un prejudiciu de imagine considerabil. Ulterior, având în vedere aceste reacţii internaţionale, a fost reprimit în rândurile Bisericii. Pe măsură ce reputaţia sa a crescut printre cei din clasa de jos, pe întreaga suprafaţă a Rusiei au apărut chiar câteva comunităţi tolstoiene, alcătuite din indivizi care doreau să pună în practică vederile religioase ale lui Tolstoi. Revoluţia din anul 1905 l-a găsit pe Tolstoi preocupat de aceleaşi frământări şi chinuit de contradicţia dintre sincera lui dorinţă de a veni în ajutorul ţăranilor şi teoria neîmpotrivirii la rău prin violenţă. Credinţa în efi cacitatea acestei teorii i-a fost de multe ori contrazisă de mersul fi resc al istoriei şi scriitorul nu a putut să nu recunoască uneori binefacerile revoluţiei. Tolstoi nu a rămas indiferent la numeroasele execuţii de după revoluţie, scriind plin de revoltă şi îndignare articolul „Nu pot să tac“, în care ataca direct guvernul. În ciuda sănătăţii de fi er care l-a caracterizat toată viaţa, Tolstoi s-a îmbolnăvit foarte grav în 1901. A murit în noiembrie 1910 şi a fost îngropat într-un mormânt ţărănesc, cu mii de adepţi plângându-i moartea, pe străzi. De acelaşi autor Copilăria. Adolescenţa. Tinereţea. (Colecţia...

Lev Tolstoi – Copilăria. Adolescenţa. Tinereţea

Provenit dintr-o familie de nobili ruşi, Lev Tolstoi a studiat cu atenţie realitatea rusă meditând neobosit la rezolvarea problemelor legate de viaţa poporului. A parcurs un drum plin de cotituri, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor ţărănimii patriarhale, în ciuda provenienţei sale nobile. După moartea mamei sale, educaţia lui şi a fraţilor lui a fost preluată de o rudă a familiei, de care scriitorul îşi aminteşte de multe ori cu duioşie. Mătuşa sa a fost, de altfel, cea care l-a îndemnat pe micul Lev către artă şi frumos, către literatură. Educaţia a primit-o la cele mai alese şcoli ale Rusiei, familia sa mutându-se la Moscova tocmai pentru a înlesni copiilor accesul la cultură. Lev  Tolstoi a urmat în tinereţe cursurile facultăţii de limbi răsăritene la Universitatea din Kazan, dar a renunţat după primul an şi s-a înscris la facultatea de ştiinţe juridice pe care de asemenea nu a absolvit-o În această perioadă a vieţii sale se deda din plin distracţiilor care i se ofereau la tot pasul, participând la baluri şi făcând cunoştinţă cu toate cercurile aristocratice ale vremii. Însă, încă de pe atunci scriitorul dădea dovadă de o natură neobişnuită, observând neconcordanţa dintre forma plină de strălucire a vieţii aristocratice nobiliare şi conţinutul lipsit de esenţă al acesteia. Cunoaşterea vieţii Rusiei şi a problemelor care o frământau a devenit scopul central al preocupărilor sale. În volumul Copilăria. Adolescenţa. Tinereţea, scriitorul ne prezintă aspecte foarte grăitoare ale vieţii sale, într-o trilogie de excepţie, cu care Tolstoi şi-a făcut debutul în literatură. De acelaşi autor Sonata Kreutzer. (Colecţia...