Ion Rațiu – Ion Rațiu. Jurnal. Vol 1

„La începutul anilor 1960 un informator aflat la Londra comunica ofițerilor de securitate din ambasadă că Ion Rațiu avea un jurnal în care consemna, printre altele, detalii despre întâlnirile cu diplomații români. Securitatea și-a dorit mult să-l obțină. S-au făcut planuri pentru a subtiliza măcar o parte din arhiva lui Rațiu și jurnalul său, ordinul de la București fiind «anchetați posibilit(atea) obținerii acestor mat(eriale) și faceți propuneri». După câteva zile, rezidența DIE din Londra a revenit cu un material amplu despre biroul lui Rațiu, «în spatele căruia își ascunde adevărata lui ocupație la Londra». De-a lungul anilor au fost sustrase documente, spre disperarea lui Ion Rațiu care nu înțelegea nici cum dispăreau, nici cine era implicat. Însă jurnalul, bine ascuns, a scăpat intact.” Stejărel Olaru „Aceasta este prima ediție a volumului I din jurnalul lui ion Rațiu. Este o imagine fidelă și obiectivă a lumii în care a trăit, o relatare critică despre personajele din jurul său, scrisă dintr-o perspectivă personală, națională și internațională. Nu cred să existe alte lucrări similare, fiindcă puțini au trăit o viață ca a lui.” Nicolae C. Rațiu Order Ion Rațiu. Jurnal. Vol 1 Preț @ RON39,90 Qty: Adauga in cosul de...

Mircea Cărtărescu: „Am nevoie de o uşă închisă între mine şi lume şi de o ceaşcă de cafea.”

– Mulţi dintre cititorii dumneavoastră remarcă acurateţea textului, au simţit sensibilitatea dvs, ce ne puteţi destăinui despre modul în care scrieţi, cum vă organizaţi timpul de lucru? – Eu sunt unul dintre autorii care scriu fără un plan iniţial. Mă bazez numai pe inspiraţie. Trebuie să am inspiraţie în fiecare zi. Lucrez numai dimineaţa, cam între ora 10 şi unu. Nu şterg nimic. Ce să vă mai spune? Am nevoie de o uşă închisă între mine şi lume şi de o ceaşcă de cafea pe masă. Cam astea sunt cerinţele scrisului meu. – Numai una? – Una, iniţial şi dacă se prelungeşte povestea, a două. – În „De ce iubim femeile” la  pagina 76 ne-aţi spus că vom afla la pagina 164 care este tabietul dumneavoastră. – Pentru că nu nici nu există. A fost vorba de glumă care s-a îngroşat. Un cititor a dat editura în judecată. S-a simţit foarte frustrat că nu a găsit pagina la care afla răspunsul, încât a fost foarte furios. – Revizuiţi? – Nu reviziuiesc nimic niciodată. Textul meu curge de la un capăt la altul. Eu scriu în caiete, de mână. Dacă tai unul sau două cuvinte pe pagină.  În rest, nu. Am manuscrisele adunate de treizeci de ani. Am o secţie întreagă din biblioteca mea, numai cu caiete unul lângă altul.  Scriu jurnal de la 17 ani. Aşa că sunt unul dintre puţinii autori care mai au manuscrise. – Sunteţi ca Neagu Djuvara, împotriva computerului? – Pe word nu se păstrează nimic. Doar jurnalistica o fac pe computer pentru că e mai rapid şi mai...

Chuck Palahniuk – Jurnal

Cu acest roman, Chuck Palahniuk, cronicarul tuturor coşmarurilor Americii, a stîrnit din nou controverse aprinse, ajungînd imediat în topul bestsellerurilor. Scrisă sub formă de jurnal, cartea o are ca personaj principal pe Misty Tracy Wilmot, fostă studentă la Arte Frumoase, al cărei soţ zace în comă pe patul unui spital, după o tentativă de sinucidere. De acelaşi autor Fight...

Arşavir Acterian – Jurnal 1929-1945/1958-1990

„Caz rar în cetatea literelor. Trei fraţi şi tustrei cu darul scrisului!…”, remarca Florin Faifer în textul său introductiv în Jurnalul lui Arşavir Acterian. E vorba despre cei trei Acterieni, Jeni, Arşavir si Haig. În plus, la fel ca sora lui, „fata greu de mulţumit”, Arşavir Acterian a ţinut toata viaţa un jurnal. Sau, mai precis, două, separate de inaugurarea regimului comunist şi de intervalul primei lui detenţii politice şi evocând două epoci: Jurnalul unui leneş. 1929-1945 şi Jurnalul lui Nastratin. 1958-1990. Anii nu sunt acoperiţi decât în parte. Probabil că autorul însuşi a cenzurat orice notaţie amintind de trecutul său legionar (ceea ce explică, măcar în parte, lipsa anilor 1933-1944), iar perioada de închisoare ca membru al „lotului Noica-Pillat” este, fireşte, absentă. Dupa 1990, Arsavir Acterian si-a publicat fragmentar jurnalul in diverse volume si chiar in presa. Editura Humanitas reuneste majoritatea acestor fragmente, reconstituind in buna parte intregul. Cititorul are astfel la dispozitie cea mai completa editie a jurnalului lui Arsavir Acterian din cate s-au publicat pana acum. Si, poate, cea mai buna: cu necesare note de subsol, cu „personajele” in masura posibilului indentificate si cu un util indice de nume. Jurnalul lui Arsavir Acterian este marturia unui intelectual onest, sensibil, generos, care si-a ratat probabil un destin cultural asemanator cu al colegilor sai de generatie, prezenti, de altfel, in carte: Eugen Ionescu, de care era aproape nedespartit in tinerete, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea — ca sa-i numim doar pe cei mai cunoscuti. Cititorul de azi va descoperi, inainte de orice, in aceste pagini doua lumi culturale, din doua epoci. Arsavir Acterian a făcut parte din amandoua si le-a evocat cu talentul unui portretist. Cuvânt de întâmpinare de Bedros Horasangian si Florin...

Konstantinos Arvanitis – Jurnal (1893-1899)

Autorul, Konstantinos Arvanitis, nu este scriitor şi nu a făcut carieră în cultură. Jurnalul este scris în perioada 1893-1899, într-un caiet de format mic, şi are 116 pagini. Nu ştim dacă a existat o continuare a acestui jurnal. Practic, avem de-a face cu jurnalul unui băiat de prăvălie, de numai 13 ani, care încearcă să-şi controleze viaţa şi bineînţeles nu reuşeşte. Visul lui cel mai mare, să facă studii, a rămas un vis. Acest uimitor jurnal a fost publicat întâi în revista Apostrof. Subtitlurile marginale şi notele aparţin...