Frank Herbert – Copiii dunei

Alia, mătuşa gemenilor Atreizi, ajunsă la perioada tulbure a primei tinereţi, nu reuşeşte să găsească metodele de a-şi domina vocile interioare. În scurt timp, mintea ei devine o corabie care abia dacă mai pluteşte pe o mare interioară zbuciumată de conflicte năvalnice. Şi cum ai putea să-ţi domini aceste voci, cum ai putea să fii cel mai bun dintre toţi cei care ţi-au fost strămoşi, de vreme ce printre ei se află personalităţi uimitoare, de la mândrii regi ahei şi până la fiorosul Vladimir Harkonnen? Alia nu reuşeşte să facă pace cu vocile ei interioare şi sfârşeşte prin a fi dominată tocmai de bunicul ei, baronul, care doreşte să se răzbune de după moarte. Gemenii ştiu însă care e soluţia unei asemenea dileme: alianţele interioare cu vocile cele mai puternice, cu instinctul ancestral. De acelaşi autor Dune Mântuitorul dunei Canonicatul...

Roland Topor – Locatarul himeric

Locatarul himeric spune povestea unui individ care se mută într-un cartier nou. Acesta ajunge foarte rapid să aibă conflicte cu vecinii lui din cauză că face prea mult zgomot. Noul locatar trebuie să ia o decizie: să accepte şi să se supună dorinţelor vecinilor lui sau să se revolte şi să se extragă limiterilor pe care aceştia i le impun. Indiferent de atitudinea lui, însă, vecinii continuă să aibă comportamente din ce în ce mai ciudate şi mai...

Loup Verlet – Cufărul lui Newton

În 1936, o vânzare publică a scos la lumină conţinutul unui cufăr în care Newton îşi închisese manuscrisele. Mare surpriză! Lucrările savantului stăteau alături de speculaţiile exegetului şi ale alchimistului. Ni se dezvăluia, astfel, nu doar latura ascunsă a unui geniu ştiinţific de excepţie, ci şi, dincolo de misterul unui om, împărţeala secretă ce guvernează universul nostru, după cum ne arată această interpretare originală a naşterii fizicii moderne. În ce lume m-am pomenit? De ce sunt aşa lucrurile? Cum s-o scot la capăt cu ele? Întrebări chinuitoare ale copilului când mama lipseşte, ale cercetătorului în faţa naturii care se eschivează. Newton ştie unde poate să găsească răspunsul: Dumnezeu Tatăl, pe vecie imperceptibil, este prezent „pururea şi pretutindeni”, se dezvăluie în cuvintele prorocilor, se ghiceşte în tainele alchimiei, se manifestă prin legile admirabile care conduc mersul obişnuit al lucrurilor. După cum adeveresc scrierile sale din umbră, Newton e permanent inspirat de viziunea globală a unei lumi animate de invizibil, dar sacrifică această viziune pentru a-şi scrie matematic teoria gravitaţiei...

Jean Pierre Dupuy – Tsunami. Scurta metafizică a catastrofelor

„Catastrofismul luminat este un vicleşug care constă în a separa omenirea de propria sa violenţă, făcând din aceasta un destin, fără intenţie, dar în stare să ne nimicească. Vicleşugul este de a face ca şi cum am fi victima sa având totodată în minte ideea că noi suntem cauza unică a ceea ce ni se întâmplă. Acest joc dublu, această stratagemă, este poate condiţia salvării noastre. […] Avem o responsabilitate enormă, deoarece suntem singura cauză a ceea ce ni se întâmplă. Dar sentimentul responsabilităţii noastre are toate şansele de a spori peste măsură trufia dintru...

Frank Herbert – Canonicatul dunei

Canonicatul dunei este ultimul roman din seria Dune. În această carte, Frank Herbert se simte dator să-i lămurească pe aceia care îi vedeau pe evrei ca fiind strămoşii dârzului popor al deşertului că se înşeală. Rebecca, cucernica maică sălbatică, agentul providenţial care asigură salvarea conştiinţelor de pe Lampadas, pare să nu aibă alt rol în economia narativă decât acela de a lămuri cumva ceea ce nu sunt fremenii. În aceeaşi linie, a textelor ceva mai explicite decât cele din Împăratul-Zeu al Dunei, de pildă, se înscrie extraordinarul dialog dintre Lucilla şi Regina Păianjen, Preaonorata Mater care conducea hoardele Dispersiei. Structurat în două episoade şi dorindu-se o chintesenţă a principiilor care opun Centrul şi Emigraţia, acest dialog se constituie într-o meditaţie profundă asupra democraţiei de tip modern şi a avatarurilor sale. Multiplele posibilităţi de manipulare ale unui sistem democratic, diferenţa între reguli şi legi, birocraţia, ţapii ispăşitori, esenţa abstractă a statului, substanţa ipocrită a politicii, corupţia, compasiunea, grupurile de interese, instanţele juridice şi multe alte realităţi democratice sunt dezbătute şi criticate vehement de Frank Herbert. Pentru cititorul român, aceste fragmente au o semnificaţie de-a dreptul înfiorătoare, pentru că Frank Herbert reuşeşte că exprime în cuvinte puţine aspecte ale realităţii pe care le-a îmbrăcat şi tranziţia românească, pe care le conturează cu o exactitate în măsură să ne pună pe gânduri. Şi cel mai înspăimîntător lucru nu e acela că repetăm un joc politic arhicunoscut pentru democraţiile occidentale, ci acela că în 2003, acest text spune poate mai multe decît o făcea în 1996, cînd a apărut prima ediţie a acestei cărţi în Romînia. Frank Herbert dovedeşte prin aceste pagini că rămâne un maestru al analizei politice şi că esenţa de gazetar nu l-a părăsit nici măcar atunci cînd era în culmea gloriei literare. De acelaşi autor Copiii dunei Ereticii dunei Împăratu-l zeu al...