Ion Cristoiu – Agentul CIA cu talpa ruptă

Primul volum de proză satirică publicat de Ion Cristoiu imediat după Decembrie ’89 se intitula Veselia generală. Apoi, într-un interviu, autorul spunea că “veselia este cea mai tembelă stare a omului! Diferită de bucurie sau de fericire. E starea omului care râde de se prăpădeşte, râde cu gura până la urechi în timp ce-i cade hardughia în cap şi-i fuge pământul de sub picioare”. Şi în volumul Agentul CIA cu talpa ruptă, cea mai recentă lucrare a lui Ion Cristoiu, vom întâlni o Românie a veseliei generale, întinsă de la Nistru până la Tisa şi de la Cotroceni până în Victoriei. Într-un cuvânt, cartea nu este altceva decât România lui Ion Cristoiu, adunată cu bune şi cu rele şi cu foarte mult umor într-o lucrare literară ce exprimă o stare de fapt. Ion Cristoiu a publicat, între 1974 şi 2011, 24 de volume de proză satirică, eseuri, publicistică şi ediţii critice şi este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti şi analişti politici români, fondator al cotidianului „Evenimentul zilei” şi colaborator al unor importante cotidiene şi posturi de televiziune. Dînd curs somaţiei venite de la CNA, postul a anunţat că în noaptea asta Fantoma va avea drept la replică. Pe la Trei noaptea, pe micul ecran înfloreşte anunţul: La telefon, Fantoma! Nepoata din studio s-a îngălbenit de spaimă. Nu că s-ar teme de fantome, ci pentru că mătuşa s-ar putea înfuria şi ar da buzna în studio, s-o apuce de pă. […] — Alo! Postul TV Popular?! — Da! TV Popular, răspunde moderatorul emisiunii, niţel speriat. După care, revenindu-şi, se interesează publicitar: — Prindeţi postul nostru acolo, pe Lumea Ailaltă?! — Îl prindem, dar acum ni s-a tăiat cablul. S-a întîrziat cu plata facturii. Domnul Ismailescu?! — Da! Ismailescu – răspunde moderatorul, bucuros că e ştiut nu numai de cei de pe Lumea Asta. — Noi, cei de aici, vă...

Ce urmăreşte Ion Cristoiu cu noua sa carte despre 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu?

Publicistul Ion Cristoiu pregăteşte o nouă carte de eseuri, intitulată: „Lovitura de stat de la 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu.” Într-un editorial Iresponsabilitatea dezbinării, acest Gică-contra al editorialismului autohton încearcă să explice, nu să convingă audienţa, că Mareşalul ar fi obţinut condiţii mai bune dacă ar fi fost el cel care negocia cu Moscova armistiţiul. Pe ce te bazezi, Gică, ar întreba orice cititor de bun-simţ. Bun cercetător al arhivelor, dar fără a avea vocaţie de istoric, Cristoiu face fel de fel de scenarii pornind de la un document care sintetizează punctul de vedere al Mareşalului despre 23 august 1944. Cu o inteligenţă speculativă, autorul construieşte o istorie contrafactuală. A acelui ce ar fi fost dacă? Se ştie că în ştiinţă asta nu contează. În cazul Loviturii de stat, istoricii s-au pronunţat deja. Regele Mihai a limitat dezastrul şi a menţinut unitatea teritorială. Restul e Dan Brown. Ion Cristoiu ştie că o carte de conspiraţie se vinde mai bine decât una de...

Ion Cristoiu – O lovitură de stat prost mascată

Volumul, care a preluat titlul de la un editorial în care cunoscutul jurnalist comenta cea de-a patra Mineriadă (24-28 septembrie 1991), cuprinde textele pe care Ion Cristoiu le-a scris în diverse publicaţii între 19 ianuarie 1990 ţi 9 octombrie 1991. Autorul îşi mărturiseşte în preambul mândria de a fi trăit şi mai ales de a fi scris despre o epocă interesantă. De acelaşi autor Găina fără...

Topul celor mai vândute cărţi la Gaudeamus 2010

Cinci autori  români (unul cu două cărţi) şi patru străini compun  Top 10 al celor mai vândute volume la târgul de carte Gaudeamus 2010, încheiat recent la Bucureşti. Grigore Cartianu, Principesa Margareta, Aurora Liiceanu, Daniela Zeca-Buzura şi Ion Cristoiu sunt cei mai cumpăraţi scriitori autohtoni, conform datelor oferite de Asociaţia Editorilor din România. În ultimii ani, vânzările editurilor au fost mult amplificate, conform declaraţiilor unor edituri de talie medie sau mică. Întrucât „Adevărul” a solicitat date exacte, care să fie eventual ulterior dovedite, multe edituri au renunţat ieri să furnizeze  cifre, încercând să dea iniţial o sumă rotundă, ulterior o sumă totală a unor serii de autor sau colecţii. „Adevărul” a decis să nu publice decât topurile pe care le-a considerat ca fiind exacte. Astfel, conform clasamentului „Adevărul”, pe primele cinci locuri se află: „Crimele Revoluţiei” de Grigore Cartianu (2.886 de exemplare, Editura Adevărul), „Revolta” de Suzanne Collins (1.008 exemplare, Editura Nemira), „Muzeul inocenţei” de Orhan Pamuk (950 de exemplare, Editura Polirom), „Carte regală de bucate” de Principesa Margareta  (930 de exemplare, Editura Curtea veche) şi „La taifas” de Aurora Liiceanu (785 de exemplare, Editura Polirom). Editura Adevărul a vândut în valoare de 217.000 de lei, totalizând 14.700 de exemplare de cărţi şi de DVD-uri. Printre cele mai vândute titluri, după „Crimele Revoluţiei”, se află „O lovitură de stat prost mascată” de Ion Cristoiu (516 exemplare) şi „La vânătoare cu Ceauşescu” de Vasile Crişan (241 de exemplare). Djuvara, cel mai vândut autor la Humanitas Grupul Humanitas a avut vânzări totale de 450.000 lei. „Considerăm această ediţie Gaudeamus reuşită, peste cele din anii trecuţi ca încasări, dar, să nu uităm, la un târg vindem cinci zile, în librării, tot anul”,  spune Lidia Bodea, director general al editurii. Cel mai bine vândut autor  Humanitas este Neagu Djuvara, cu peste 500 de exemplare. Pe primele cinci locuri, în topul editurii, s-au situat: „Cartea...

Ion Cristoiu – Găina fără bilet

De la găina care naşte pui vii, Ion Cristoiu a evoluat la adevărata literatură. Dacă în anii când conducea „Bulina roşie”, astfel de informaţii făceau tiraj (la acea vreme paginile celorlalte cotidiane erau profund politizate n.a), noua sa carte este un maraton de povestiri satirice. Parcă a vrut să cuprindă într-un singur volum tot tembelismul Securităţii, toată prostia românească şi mai ales sărăcia spirituală a satului românesc. Cartea nu are egal în literatura română. E un volum greu de poveşti uşoare. Iată paradoxul. O capodoperă a stilului sprinţar, a vieţii ca o anecdotă, a băşcăliei cu ştaif, în care autorul, cinste lui, nu e decât un tălmăcitor. Cartea este valoroasă pentru că scriitorul nu intervine cu formule de stil, cu tomuri de comparaţii sau cu fente literare. El evocă o realitate ciudată, bulversantă, ridicolă. Citind Găina fără bilet descoperi o Românie a timpului pierdut în caterincă. Ai putea crede că e un elogiu adus prostiei, dar nu este. Descoperi o lumea a chiaburilor care se trezesc după o nouă uneltire, dar şi a ţăranilor de azi pentru care un jurnal de ştiri e mai impresionant decât ştirea însăşi. În cartea lui Ion Cristoiu sunt întâmplări care dacă ai fi singur ca un cronicar al vieţii cotidiene nu le-ai descoperi. Pentru simplul fapt că nu ai forţa elocinţei searbădului adevăr cum o are singur şi sigur Ion Cristoiu. Din Găina fără bilet poţi afla cum agramaţii judeţenelor de partid făceau carieră, cum securiştii urmăreau cipuri din dinţi, că loazele din partid  îşi dădeau proba incompetenţei, iar procurorii urmăreau nimicul. Cartea nu îşi propune să rezolve marile probleme ale sindicalizării prostiei.  Doar să evoce, în parametri stilistici de-o excepţională autenticitate avatarurile unei vieţi apăsate de nevoi şi de o dureroasă autenticitate. În poveştile lui Ion Cristoiu ochii de sticlă privesc,  violatorii sunt strigoi, iar politicienii în campaniile electorale asudă sub culoare...