Ildefonso Falcones de Sierra – Catedrala mării

În secolul al XIV-lea, pe când Barcelona este un oraş aflat în plină ascensiune, cei care trăiesc în Ribera, o mahala simplă de pescari, hotărăsc să ridice templul cel mai măreţ închinat vreodată Fecioarei Maria, Santa Maria del Mar, Sfânta Maria a Mării. În paralel se desfăşoară povestea vieţii tânărului Arnau, un şerb care fuge de pe pământurile lordului său şi se refugiază în Barcelona, devenind un om liber şi bogat. Dar, atrăgând invidia unui grup de aristocraţi, va ajunge în cele din urmă în mâinile Inchiziţiei. Din această lume marcată de intoleranţă religioasă, ambiţii materiale şi diferenţe sociale se urzeşte o intrigă plină de suspans, violenţă şi pasiune care recreează clarobscurul perioadei...

Rafael Abalos – Grimpow

Grimpow a fost, încă înainte de publicare, un succes editorial fără precedent. Ca niciodată în literatura spaniolă, cartea unui autor necunoscut în străinatate a reuşit să se vândă în peste zece ţări: Franţa, Italia, Germania, Marea Britanie, România, Statele Unite, Grecia, Rusia, Coreea, Portugalia etc. Care este cheia unei asemenea performanţe? Fără îndoială, romanul deţine ingredientele esenţiale pentru a captiva cele mai felurite categorii de cititori: atmosfera medievală, un secret mitic, căutat cu ardoare de Biserica şi de monarhi, şi un ales. De acelaşi autor Kot Order Grimpow Preţ @ RON40,00 Qty: Adauga in cosul de...

Enrique Vila Matas – Parisul nu are sfârşit

Dintre toate cărţile lui Enrique Vila-Matas, probabil că Parisul nu are sfârşit are cel mai pronunţat caracter autobiografic; este şi un roman-eseu, în care îşi povesteste cu duioasă ironie începuturile scriitoriceşti din epoca săracă şi foarte nefericită. În mansarda închiriată rând pe rând multor scriitori ai boemei pariziene de către Marguerite Duras a început să se configureze biblioteca mobilă a tânărului spaniol, la care se adăugau succesiv James Joyce, Franz Kafka, Vladimir Nabokov şi alţii. E adevărat, avea să mărturisească peste ani Vila-Matas ca aproape toţi m-au influenţat, dar n-am izbutit să-l copiez pe nici unul… De acelaşi autor Asasina cultivată Bartleby <(>&<)>...

Enrique Vila Matas – Asasina cultivată

Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombe cu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă de neatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de două ori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeam pe atunci un roman de mici dimensiuni în ale cărui pagini cititorul era avertizat că putea muri chiar atunci. Cu alte cuvinte, putea muri de-adevăratelea, putea să cadă jos şi să nu se mai ridice. Romanul era Asasina cultivată de Enrique Vila-Matas, şi chiar dacă ştiu că nici unul dintre cititorii săi nu a murit, mulţi au fost transfiguraţi după aceea, convinşi de faptul că, în relaţia lor cu lectura, ceva s-a schimbat pentru totdeauna. „Asasina cultivată, alături de Los dominios del lobo (Teritoriile lupului), primul roman al lui Javier Marías, marchează punctul de plecare al generaţiei noastre.” Roberto Bolańo De acelaşi autor Bartleby <(>&<)> Co Parisul nu are...

Antonio Skarmeta – Neruda văzut de Skarmeta

Aşa cum natura n-are nevoie nici de carte de identitate, nici de paşaport, nici acest poet n-are nevoie să fie explicat. El s-a definit ca o nouă frunză din marele arbore al omenirii. (…) Nu ştiu dacă a fost un mare ibovnic, dar poezia lui a făcut perechile să se iubească. Nu ştiu dacă a fost un mare om politic, dar şi-a împrăştiat vorba în vremuri de restrişte, încurajând oamenii să-şi pună nădejdea în luminoasele cetăţi ale dreptăţii. A bătut lumea şi a fost prietenul marilor poeţi ai veacului XX. Înainte de a primi, în 1971, Premiul Nobel pentru literatură, îi adjudecase consensul a milioane de oameni în jurul imaginilor lui poetice. În viaţă, era un mit. După moarte, e un om. Eu am avut norocul de a mă naşte în ţara pe care acum ţi-o închipui. În Chile. Ţara lui Pablo Neruda. Antonio Skarmeta De acelaşi autor Poştaşul lui...