Antoine de Saint Exupery – Micul prinţ

„Am trait astfel singur, fara a avea pe cineva cu care sa stau de vorba cu adevarat, pâna ce am avut o pana în desertul Sahara, acum sase ani. Se stricase ceva la motor. Si cum n-aveam cu mine nici mecanic, nici pasageri, ma pregateam sa încerc sa fac, de unul singur, o reparatie dificila. Era pentru mine o problema de viata si de moarte. Abia mai aveam apa de baut pentru opt zile.  În prima seara am adormit pe nisip, la o mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decât un naufragiat pe o pluta în mijlocul oceanului. Va închipuiti atunci surpriza mea, în zori, când m-a trezit un glas firav si ciudat. Zicea: – Te rog… deseneaza-mi o oaie! – Poftim? – Deseneaza-mi o oaie… Am sarit în picioare de parca as fi fost lovit de trasnet. M-am frecat la ochi. M-am uitat cu atentie. Si am vazut un prichindel cu totul extraordinar care ma privea cu gravitate. (…) M-am uitat asadar la acea aparitie facând ochii mari de uimire. Nu uitati ca ma gaseam la o mie de mile de orice tinut locuit. Or, omuletul meu nu mi se parea a fi nici ratacit, nici mort de oboseala, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort de frica. Nu avea deloc înfatisarea unui copil pierdut în mijlocul desertului, la o mie de mile de orice tinut locuit. Când am izbutit în cele din urma sa vorbesc, i-am spus: – Dar… ce faci aici? Iar atunci el îmi repeta, foarte blând, ca pe un lucru foarte serios: – Te rog… deseneaza-mi o oaie… (…) Si asa am facut cunostinta cu micul print.” De acelaşi autor Scrisori către o necunoscută Order Micul prinţ Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

Bernard Werber – Arborele scenariilor posibile şi alte povestiri

Cele douazeci de povestiri care compun excursia spre ce va fi a lui Bernard Werber răsar sub semnul ipoteticului „Ce-ar fi dacă?“ Prinse într-un decor spectaculos, doldora de personaje truculente şi de idei cu fior poetic, ele se strâng de fapt într-o bancă de date a scenariilor despre cum vor arăta deceniile şi secolele viitoare. Ramurile arborelui nu au o fibră obişnuită. Nici n-ar avea cum, fiindcă ele sunt site-uri create de internauţi cu dubla vocaţie: futurologica şi exploratoare. Werber cizelează un colier din perle fantastice în care zeii merg la şcoală ca să înveţe cum să conducă popoarele, obiectele sunt înlocuite brusc de propriile denumiri, oamenii ştiu să numere doar până la douazeci, iar turiştii îşi petrec vacanţe exotice în trecut, unde nu pleacă înainte de a-şi face vaccinul împotriva ciumei. Scânteietoare şi meşteşugite, povestirile din acest volum sunt deopotrivă proiecţii onirice şi încercări de descifrare a unui timp despre care ştim puţin şi bănuim...

Yasmina Khadra – Atentatul

Într-un restaurant din Tel Aviv, o tânără explodează în mijlocul câtorva zeci de clienţi. La spital, doctorul Amin, chirurg israelian de origine arabă, operează pe bandă supravieţuitorii atentatului, încercând să-i salveze. În noaptea ce urmează carnagiului, este chemat însă de urgenţă la spital pentru a examina corpul sfâşiat al kamikaze-ului. Pământul îi fuge de sub picioare: descoperă chipul propriei sale soţii… Yasmina Khadra, sub adevăratul nume, Mohammed Moulessehoul, este un scriitor algerian, născut în 1955. Ofiţer în armată, Moulesshoul a adoptat un pseudonim (feminin) pentru a putea publica, evitând cenzura militară şi pentru a putea supravieţui astfel regimului terorist din Algeria. În ciuda succesului mare pe care l-a avut ca scriitor, Moulessehoul nu şi-a putut revela adevărata identitate decât atunci când a părăsit armata şi s-a exilat în Franţa. A mai scris: Les hirondelles de Kaboul, Les Sirènes de Bagdad, Les Agneaux du Seigneur, A quoi rêvent les loups, etc. Atentatul a obţinut Prix des libraires 2006, Prix Découverte Figaro Magazine-Fouquet’s, Grand Prix des Lycéens, Grand Prix des Lectrices Côté Femmes. Romanul va fi ecranizat în SUA. De acelaşi autor Sirenele...

Daniel Pennac – Necazuri cu şcoală

Necazuri cu şcoală (Premiul Renaudot 2007) oferă cititorului o perspectivă inedită asupra sistemului şcolar – cea a elevului slab. Îmbinând elementele autobiografice cu o reflecţie serioasă asupra pedagogiei actuale, disfunctionalităţilor sistemului educaţional, rolului familiei, teribilismului adolescentin, influenţei televiziunii şi publicităţii, Pennac reuşeşte să demonstreze că, în ciuda părerilor preconcepute, elevii de astăzi sunt la fel de dornici de a cunoaşte şi de a învăţa ca şi cei de altădată. Folosindu-se de experienţa căpătată de ambele părţi ale baricadei, Pennac, el însuşi un elev cu rezultate slabe, susţine cu tărie că profesorii trebuie să investească mai multă dragoste în munca lor pentru a trezi interesul acestor „cazuri irecuperabile”. De acelaşi autor Dictatorul şi hamacul Fructele pasiunii La căpcăunii veseli Zâna carabină Domnilor...

Francois Weyergans – Franz şi Francois

Declarat în unanimitate de presa literară drept unul dintre cele mai importante romane din ultimii ani, Franz şi Francois a fost distins cu Grand Prix de la Langue francaise. Franz este scriitor, Francois la fel. Primul a cunoscut un mare succes de critică şi de public în anii „40, datorită romanelor sale cu un mesaj conservator şi pozitiv şi o morală solidă. Cel de-al doilea, însă, nu trăieşte condiţia de scriitor cu aceeaşi seninătate, iar cărţile sale îi ilustrează angoasa şi nesiguranţele. Unul este o impunătoare figură paternă, celălalt un fiu strivit de „anxietatea influenţei”. La douazeci de ani după moartea lui Franz, Francois se lansează într-o intreprindere dificilă, dar eliberatoare: să stabilească, prin intermediul noului său roman, dialogul pe care nu l-a putut avea niciodată cu tatăl lui în viaţa reală. O carte despre relaţiile dintre părinţi şi copii, maeştri şi discipoli, realitate şi ficţiune, scris cu o extremă luciditate, dublată de o ironie necruţătoare. „Franz şi Francois este unul dintre rarele romane de care te laşi sedus atât de repede şi într-un mod atât de misterios, încât simţi nevoia să-l reciteşti numaidecât, pentru plîcerea de a descoperi motivul acestei tainice atracţii.” („Le Monde”) De acelaşi autor Trei zile cu...