Luaţi urma banilor, funcţiilor, onorurilor. A treia scrisoare către Dorin Tudoran

Liviu Antonesei   M-am întrebat şi m-am tot întrebat ce anume cauzează iubirea aceasta fără de margini – nici măcar a bunului simţ! – ale unor oameni şcoliţi, unii cu opere remarcabile, ale unor „intelectuali fini şi subtili”, faţă de un ins incult şi grobian, care ar face o figură cu mult mai bună pe puntea unui vas sau într-o tavernă portuară. Fiind vorba despre persoane atît de dichisite la minte, de bună seamă că am evitat explicaţiile prea la îndemînă, simple, dacă nu chiar simpliste, ajungînd la nişte fantezii cu vagi aere psihanalitice – atracţia pe care o exercită forţa brută (ba chiar şi brutală!) asupra spiritelor rafinate, procesul de identificare cu cel care simbolizează puterea etc. M-am trezit chiar interpretînd aceste acte de servilism pur prin prisma celebrei metafore a „scepticului şi barbarului”. M-am mai gîndit şi la capacitatea intelectualului de a se iluziona pentru o cauză, iluzia fiind uneori atît de mare încît ajunge să identifice cauza cu o persoană care a subtilizat-o şi încă fără prea mare rafinament. Acum, mi-au trecut fanteziile acestea ce tindeau să devină sistem şi sînt de acord că explicaţia din articolul tău, de la care am plecat la drum, este mult mai exactă: „Termenul care a fost golit total de sens este cel de intelectual public. Pagubele provocate de gazetari arvuniţi sînt o glumă pe lîngă distrugerile nucleare produse de armata ” publicilor. Prin public, asemenea intelectuali înţeleg datul în stambă – la lumina zilei şi din bezna nopţii – după cum le dictează interesul personal, tentaţiile puterii sau, în cazul unora dintre ei, probabil spaima de a nu fi şantajaţi”. În ultimele două rînduri identifici motivaţia scurt şi clar. N-am mare lucru de adăugat decît acela că, în cazul unora, cele trei motive merg foarte bine toate împreună, în cazul altora fiind îndeajuns două sau chiar unul singur! În...

ICR îi urcă pe Andrei Pleşu şi Adam Michnik pe aceeaşi bicicletă

  Pe scena Ateneului Român Aş fi fost tentat să scriu despre reluarea tradiţionalelor Conferinţe ale Ateneului şi meritul incontestabil al lui Andrei Dimitriu, noul director al instituţiei fondate de Carol l.  Luni, 14 februarie 2011, ora 18.30, pe scena Ateneului Român,  Andrei Pleşu, preşedintele Fundaţiei Noua Europă, directorul fondator al săptămânalului „Dilema veche”, va avea ca invitat special pe Adam Michnik –’cunoscutul disident polonez, director al  gazetei Wyborcza după 1990. O întânire de gală este prezentată cât se poate de juvenil de către ICR (foto anunţ site), semn că în mintea conducătorilor instituţiei, care toacă anual 12 mil de euro, încă mai bântuie ecourile scandalului Zacuska Senzual de la New York, cu expoziţia de pomină din trecut. Altfel nu se explică, oare cum au aprobat distinşii purtători de papiote ca papioane un afiş în care cei doi supraponderali ar putea urca pe aceeaşi bicicletă. Adresa, aici! Până şi în Jerome K Jerome erau Trei pe doua biciclete. Asta după câteva zile de la ieşirea gurmanzilor Liiceanu-Pleşu-Patapievici, de la un meniu de picioare de broască, învelite în mentă şi mult ficat de gâscă, morun în aspic, aşa cum relata recent Q-magazine. Evenimentul de la Ateneu este organizat de Filarmonica „George Enescu”, Institutul Polonez din Bucureşti şi Institutul Cultural Român. Intrarea este pe bază de bilet (5 lei), care se poate achiziţiona de la casa de bilete a Ateneului Român, tel. 021 315 68 75. Nu întrebaţi de bicicletă! Cartea disidentului Adam Michnik în Magazin: Mărturisirile unui disident...

ICR finanţează pe Münchausen

De teama acuzelor că sprijină cultura urbană, ICR a hotărât să finanţeze revista de rock Münchausen (care fie vorba între noi mai critici printre critici, nici pagină de web nu are), în cadrul concursului de proiecte pentru  publicaţii culturale în limba română, informează poetul Răzvan Ţupa, într-o notă pe facebook. Juriul format din Eugen Negrici, Gabriel Chifu si Cornel Ungureanu a hotărât că respectiva publicaţie se înscrie în criteriile de selecţie, asta în condiţiile în care mai cunoscuta revistă Plic nu i s-a mai prelungit finanţarea, probabil pentru că şi-a permis să critice eminenţele lor implicate în scandalul Neagoe, dezvăluit de jurnalistul Andrei Bădin în 2009. Poate că oficialii de la ICR, instituţie căreia criza nu i-a dijmuit conturile, suferă mai degrabă de Sindromul Münchausen, sindrom care apare de obicei la persoane cu tulburări de personalitate şi este caracterizată prin necesitatea de a simula o maladie inexistentă pentru a fi luat în...

Daniel Barbu le explică nemţilor cum stăm la „republică”

  Profesorul român Daniel Barbu va lansa pe 9 februarie 2010 la Berlin traducerea studiului său Republica absentă / Die abwesende Republik (2009), tradus de Larisa Schippel şi editat în cadrul seriei Forum Rumänien a editurii Frank&Timme din Germania. Manifestarea este parte a unui proiect de durată, prin care ICR Berlin continuă relaţiile cu editurile germane ce traduc şi publică studii de specialitate şi din literatura românească. Volumul propune o analiză de detaliu a mecanismelor sociale şi politice prin care re-europenizarea accelerată a României se desfăşoară astăzi. Pornind de la constatarea autorului că în spaţiul public românesc al tranziţiei lipseşte tocmai “republica”, autorul investighează mecanismele democratice şi condiţionările lor istorice prin care re-europenizarea României poate fi un veritabil proces de modernizare. Daniel Barbu este director al Institutului de Studii  Politice al Universităţii Bucureşti şi unul dintre cei mai apreciaţi politologi români în străinătate. Manifestarea este organizată în colaborare cu Societatea Româno-Germană şi cu Editura...

Cum să fii rezident ICR la Londra?

Doar până la 1 februarie 2010 se mai pot depune dosarele celor interesaţi să se înscrie la concursul pentru rezidenţă  Attic Arts al Institutului Cultural Român de la Londra. Programul se adresează profesioniştilor români din diferite discipline umaniste şi oferă 4 rezidenţe pe an, cu durata de 2 luni, în garsoniera mansardată a Institutului. Rezidenţii vor propune un proiect care va fi ulterior prezentat la Institut sau în alte spaţii din Marea Britanie. Attic Arts este primul program de rezidenţă în Londra destinat exclusiv profesioniştilor români care activează în următoarele domenii: arte vizuale, curatoriat şi critică de artă, muzeologie/muzeografie; muzică şi muzicologie; jurnalism; traduceri; cercetare şi documentare; arhitectură, urbanism şi design; literatură şi critică literară; dans, artele spectacolului, film şi critică de specialitate; patrimoniu cultural; management cultural; ştiinţe sociale (economie, psihologie, relaţii internaţionale, drept, ştiinţe politice, sociologie, filozofie, istorie şi istoria ideilor etc.) Programul oferă rezidenţilor următoarele oportunităţi: să iniţieze şi dezvolte un proiect în colaborare cu Institutul Cultural Român din Londra să exploreze mediul cultural londonez să fructifice contactele pe care le au cu profesionişti britanici din domeniile respective şi să stabilească unele noi să contribuie la poziţionarea Institutului Cultural Român ca partener pentru producătorii şi operatorii culturali britanici Proiectul Attic Arts a fost lansat în noiembrie 2006. Până în prezent au obţinut rezidenţa Tudor Andrei (violonist), Andreea Vălean (dramaturg), Ioana Nemeş şi Maria Farcaş – grupul Liste Noire (design interior), Dragoş Olea (manager cultural), artiştii vizuali Matei Bejenaru, Aneli Munteanu, Aura Bălănescu, Ramona Poenaru, Peter Szabo, David Şandor, Carmen Dobre şi Vlad Nanca, curatorul Alina Şerban, scriitorul Jean-Lorin Sterian, dramaturgul Peca Ştefan şi regizorul de teatru Ioana Păun. Informaţii privind procedura de înscriere, documente necesare şi criterii de eligibilitate la:...