Mishima Yukio – Zăpada de primăvară

În vreme ce în Europa la Belle Epoque îşi trăieşte crepusculul, în lumea închisă a vechii aristocraţii japoneze pătrund pentru prima oară provinciali neîmpovăraţi de tradiţie, pretendenţi redutabili la puterea politică şi socială. Din rândul noii elite face parte Kiyoaki, un tânăr de o delicateţe exacerbată, educat în spiritul eleganţei şi rafinamentului vremurilor de demult. Prins fără voia sa în lupta dintre vechi şi nou, precum şi în mrejele unei iubiri mistuitoare pentru frumoasa aristocrată Satoko, tânărul hotărăşte să-şi trăiască sentimentele în surdină şi să nu le încredinţeze nici măcar jurnalului în care îşi notează visele bizare ce-i bântuie somnul. Copleşit de personalitatea indescifrabilă a fetei, Kiyoaki suferă în tăcere, iar durerea lui atinge paroxismul atunci când un prinţ din familia imperială îi cere mâna lui Satoko. Sfidând legile statului şi refuzând să se supună cutumelor sociale rigide, cei doi aleg, în ciuda sorţilor potrivnici, să-şi trăiască neîngrădiţi pasiunea. „Mishima se aseamănă cu Stendhal prin minuţia analizelor psihologice şi cu Dostoievski prin explorarea enigmaticelor personalităţi distructive.“ (Christian Science Monitor) „Tetralogia Marea fertilităţii din care face parte romanul Zăpada de primăvară este moştenirea literară a lui Mishima.“ (National Review) „Un roman de o frumuseţe fără cusur, aidoma unei grădini japoneze.“ (Chicago Sun-Time) De acelaşi autor Soare şi...

Mario Chaput – Cum să ai un abdomen plat

Problema siluetei îi frământă pe mulţi adolescenţi, dar ulterior, sub presiunile vieţii agitate din ziua de astăzi, tinerii uită să se preocupe de corpul lor. Or, îngrăşarea nu este o chestiune care ţine doar de aspect, ci în primul rând de sănătate. La vârste ceva mai înaintate, creşteri chiar şi nesemnificativ de mici ale colestero¬lului, glicemiei, trigliceridelor, tensiunii şi greutăţii corporale sunt semne incontestabile de pericol. Iar depunerile de pe abdomen, mai mult decât cele din oricare altă zonă, anunţă faimosul sindrom metabolic, cunoscut şi sub denumirile de sindromul X, sindromul cardiovascular metabolic, sindromul de insulinorezistenţă sau sindromul obezităţii abdominale. Ce trebuie să facem pentru a scăpa de ameninţarea acestei boli tot mai răspândite în epoca modernă? Dacă veţi spune că nu puteţi lupta împo-triva predispoziţiilor genetice, autorii vor fi per¬fect de acord cu dumneavoastră, însă îngrăşarea depinde şi de o serie de factori de mediu, iar aceştia pot fi influenţaţi, aşa încât să nu aibă efecte negative asupra...

Isabel Allende – Ines a sufletului meu

Nimic nu părea să o predestineze pe Inés Suárez, o croitoreasă spaniolă frumuşică şi modestă, unei vieţi ieşite din comun. Însă Inés se hotărăşte să-şi regăsească soţul, plecat la război dincolo de Ocean, şi astfel tânăra ajunge în America de Sud, unde o aşteaptă o nouă iubire, dar şi o viaţă plină de lupte grele şi rare momente de fericire. Alături de căpitanul Pedro de Valvidia, această eroină a Spaniei de care istoria s-a ocupat atât de puţin ajunge adevărata întemeietoare a Regatului Chile. Povestea de iubire dintre Pedro şi Inés, ce durează mai bine de treizeci de ani, e trăită cu întreaga disperare şi intensitate conferite de o existenţă mereu primejduită de iminenţa unui război cu indienii mapuche. Trecând prin toate primejdiile imaginabile, convertindu-se deopotrivă în sfetnic, strateg, infirmieră improvizată, dar şi în mamă spirituală a coloniştilor, Inés îşi asumă un ultim rol, pe cel de cronicar al evenimentelor care au precedat întemeierea statului Chile, şi îşi relatează povestea de dragoste şi trădare. Nu este vorba de ficţiune în cea mai pură formă, pentru că multe dintre personajele din carte au existat, iar personajul principal, Ines Suarez, a trăit între 1507 – 1580 şi este o eroină a Spaniei care a luat parte la cucerirea ţării Chile şi la întemeierea oraşului Santiago. De asemenea, celălalt personaj principal, Pedro Valdivia, a existat şi el şi a fost primul guvernator de Chile. „Cea mai ambiţioasă carte a lui Isabel Allende, Inés a sufletului meu are trei ingrediente irezistibile: pasiunea, iubirea şi dorinţa.” (Washington Post) „Iubirea dintre Inés şi Pedro de Valvidia este atotbiruitoare şi le dă puterea de a cuceri o ţară sălbatică precum Chile. Un roman plin de acţiune, în care se împletesc războiul şi dragostea!” (Le Nouvelliste) „Inés a sufletului meu e un roman plin de culoare şi senzualitate. Inés este cu adevărat o eroină a vremii ei...

Evan H. Rhodes – Prinţul din Central Park

Că New Yorkul este o junglă, o ştie orice băiat orfan. Dar că în interiorul acestei jungle există reguli stricte de supravieţuire descoperi abia când fugi de la mama ta adoptivă. În uriaşul Central Park, singur. În Central Park, acasă. Înhipuiţi-vă un Robinson Crusoe mic, pe care corabia copilăriei, pe cale să se scufunde, l-a lăsat lângă insula de verdeaţă din mijlocul New Yorkului. Închipuiţi-vă un Huckleberry Finn al zilelor noastre. Sau pe băieţelul din Singur acasă sau pe cel din Clientul şi veţi avea câtevă faţete ale personajului acestei...

Fahri Balliu – Sinistra doamnă

Atmosfera de la curtea «sultanului» Enver Hoxha a fost impregnată de minciună, delir encomiastic, sadism şi vendete tribale. Membră a CC, controlând accesul la dictator, influenţându-i deciziile, Nexhmije a fost principala sa complice. Ceea ce nu se spunea în plenare ori în şedinţele de Birou Politic se şoptea seara acasă, la masă ori în timpul plimbărilor prin parcul rezidenţial păzit de Sigurimi. Prezenta monografie reprezintă o investigaţie deopotrivă captivantă şi terifiantă a unui univers politic lugubru, bântuit de uri, vendete şi invidii viscerale. Nu e lumea intrigilor florentine, ci aceea a patimilor de clan deghizate în verbiaj dialectic. De acelaşi autor Panteonul negru „În întunecata galerie a soţiilor de tirani, Peninsula noastră Balcanică are două modele: Elena Ceauşescu, în România, şi Nexhmije Hoxha, în Albania. Prima a devenit un model de ignoranţă şi îngustime la minte, obsedată de ideea de a primi titluri ştiinţifice – iar cu cât avea mai multe, cu atât se acoperea mai tare de ridicol. Cea de a doua s-a remarcat printr-o înclinaţie spre trivialitate şi printr-o cruzime fără egal, ceea ce i-a făcut pe albanezi să o poreclească «Pantera neagră».“ (Ismail...