Rui Zink – Cititorul din peşteră

„Te autorizez să subliniezi cărţile pe care le vei citi“, spune personajul principal al acestei poveşti. Este numai una din lecţiile pe care le primeşte un adolescent, care a nimerit la timp în cea mai frumoasă şi mai grea aventură a vieţii lui: cititul cărţilor. Băiatul, ai cărui părinţi tocmai au divorţat, face parte dintr-o gaşcă de hoţi mărunţi. Preferă, fără îndoială, televizorul, nu biblioteca. Dar, spre ghinionul lui, ajunge într-un loc unde nu exista televizor… O parabolă despre lumea de azi şi o minunată lecţie de citit. De acelaşi autor Banca de...

Radu Paraschivescu – Balul fantomelor

De Octav Popa „Hotărât lucru, ne aflăm în plin stanşibranism”. Et voila! Iată substanţa prezentului rezumată drastic şi mintos. Câteodată, la vremea lor şi numai în răstimpuri, un roman cum e Balul Fantomelor şi un autor cum e Radu Paraschivescu, înlocuiesc cu succes construcţiile epice kilometrice, pline de înţelepciune şi canoane gata de asimilat. Imperativul categoric se transformă, deci, în exclamativul fantasmagoric, mai pur într-un sens măcar prin lipsa de încărcătură morală. http://www.youtube.com/watch?v=TQLSI5z-QAU Pare greu de înghiţit o aşa încadrare a lui Radu Paraschivescu. „Poftim? Acel Radu Paraschivescu, mereu aprovizionat cu injecţii satirice simpatico-serioase? El este cel dezinteresat moral? Îmi vine greu a crede”. Pe bună dreptate aşa judecată, însă am impresia că de data asta accentul a căzut în altă parte. Balul Fantomelor nu pare a se certa cu nimeni şi cu atât mai puţin regăsim vreun interes de sfinţire a vreunui loc drăcesc. Ori, având în vedere subiectul, asta e o performanţă. Virgil Mihalcea, profesor de istoria literaturii, campion la divorţuri. În prezent, nimicagiu la un liceu bucureştean, dascăl pe bandă rulantă, îngrozit de noutate şi gâdilat de ideea repaosului etern. Rutina are pentru V.M. aceeaşi funcţie biologică pe care o are apa, alcoolul condimentează pe ici pe colo trăiri prozaice, fotbalul are o etichetă pe care scrie „salvare!”. Aşa, acum uitaţi toate acestea şi catapultaţi imaginar personajul într-o lume cu droguri, poliţie, gangsteri, asasinări, presă şi orgii. Enumerarea de mai sus pare frivolă, dar în roman zalele zuruie crunte într-un fel care nu incomodează. Nu m-am simţit nicăieri luat peste picior, cu tehnici futile de captare a atenţiei şi supans artificial. Scurt insight: un puternic clan din lumea drogurilor poposeşte în România pentru a „fertiliza” zona aşa cum se cuvine şi se hotărăşte să o facă începând din licee. Cum altcumva decât prin profesori, tablouri de imoralitate şi secrete, perfect şantajabili. Dacă ar fi să abuzăm...

Gabriel Liiceanu – Scrisori către fiul meu

Un tată îi scrie, înaintea unei operaţii dificile, fiului său. Expeditorul e în America, iar destinatarul, în Japonia. După operaţie, scrisorile continuă să se înlănţuie. Se agaţă mai întâi „ca iedera“ de orice le iese în cale, apoi, după întoarcerea acasă a tatălui, devin confesiuni pe cele mai delicate subiecte: cum e cu „celălalt sex“, ce căutăm într-o lume în care părem destinaţi fericirii? Protagonista scrisorilor este mai întâi inima, în toate ipostazele ei: inima de tată, inima de îndrăgostit, inima de discipol, cea de fiu, cea de om obişnuit, plin de griji, şi chiar inima-inimă, personajul-vedetă al anatomiei noastre, care se poate îmbolnăvii. O întreagă geografie afectivă, creată după capriciile memoriei, se ascunde în plicul încăpător al acestei cărţi: scene americane, scene din Heidelberg, un dans cu urmări nebănuite, scene din casa copilăriei, adresa mitică „Dr. Lister 69“, flash-uri din anii ’50 şi fleacurile vieţii de zi cu zi. Dar şi gândurile abstracte, sistematizate, care se datorează „riscului de a avea un tată filozof“. Din cele şaisprezece scrisori se conturează o viaţă şi un cod. Sub protecţia distanţei şi-a convenţiei epistolare, Gabriel Liiceanu găseşte prilejul să fie sincer, vulnerabil de sincer uneori, să-şi amintească, să povestească, să cadă pe gânduri, să se lase întrebat şi să ne răspundă. Pentru că, acceptând pactul propus de autor, fiecare cititor se transformă în „fiul“ din titlu. „Gabriel Liiceanu are talentul, spiritul de observatie si farmecul scriitorului capabil sa transmita emotia «traitelor» proprii in scene vii, cu personaje, decoruri si atmosfera pe care le vezi ca intr-un cineverite si carora le extrage apoi semnificatiile. Asa sunt multe secvente din scrisorile grupate sub titlul «American Story », evocarea apartamentului parintesc din Cotroceni si a mamei ce a facut din el « un adapost al istoriei », cu pretul sacrificiului de sine, caci i-a fost dat sa traiasca vremuri urate“ (Formula As) „Cu Scrisori...

Topul vânzărilor la Gaudeamus 2011

Top vânzări Humanitas – Gaudeamus 2011 : Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă. Tochomerius-Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti, de Neagu Djuvara Capcanele istoriei, de Lucian Boia Faţă către faţă, de Andrei Pleşu Despre Franţa, de Emil Cioran Jurnalul Annei Franck Top vanzari  Humanitas Fiction – Gaudeamus 2011 : Aleph, de Paulo Coelho Pe când eram o operă de artă, de Erich-Emmanuel Schmitt Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică, de Herta Muller Templul zorilor, de Yukio Mishima Rhadopis din Nubia, de Naghib Mahfuz Top vânzări Editorial Trei : Înainte să adorm de S.J. Watson Evanghelia după Iuda de Adam Blake Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastra și a dispărut de Jonas Jonasson Totul contează! de Ron Currie Jr. Căsătorie din dragoste. Oare mai contează? de Pascal Bruckner Pamuk domină la Polirom În topul vânzărilor de la Polirom, care au totalizat  530.000 de lei, se situează „autori-brand” dupa cum ii numeşte editura, precum Aurora Liiceanu, Daniela Zeca, Orhan Pamuk sau Salman Rushdie cu cele mai recente volume ale lor. „Ne bucură să constatăm că, pe un fond descendent al pieţei de carte în ceea ce priveşte vânzările, situaţia încasărilor Editurii Polirom la Gaudeamus 2010 este comparabilă cu cea de la ediţia de anul trecut, uşor mai bună chiar”, spune Oana Boca, director de imagine Polirom. În topul editurii se află pe locul cinci, la egalitate, „Luka şi focul vieţii” de Salman Rushdie şi „ Istoria Imperiului ­Bizantin” de A. Vasiliev, cu 417 exemplare vândute. Editura Cartea Românească 1. Cristian Teodorescu,  „ Medgidia, oraşul de apoi“ – 238 2. Eugen Negrici, „Literatura română sub comunism. 1948-1964“, vol. I – 203 3. Radu Aldulescu, „Ana Maria şi îngerii“ -170 4. Dan Perjovschi, „20/22. Douăzeci de ani de texte“ – 96 5. Radu Cernătescu, „Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii...

Sara Gruen – Apă pentru elefanţi

Povestitoarea canadiană Sara Gruen a reuşit prin romanul său de aventură “Apa pentru elefanţi” să ocupe 12 săptămâni la rând topul bestseller-urilor  „New York Times” şi să obţină un milion de dolari pentru ecranizare. Autoarea scrie după reţetă, dar scrie bine. Cartea i-a adus un contract de cinci milioane de dolari pentru viitoarele două volume de la prestigioasa Random House. Prin anii ‘30, Jacob Jankowski era un tânăr liniştit, care studia la un colegiu american de prestigiu, până în ziua în care decanul l-a anunţat că părinţii săi s-au prăpădit într-un accident. După tragedie, a devenit neliniştit. Rămas şi fără casă, luată de nemiloşii creditori, şi-a abandonat lucrarea de licenţă şi a plecat în lume. Aşa a ajuns să sară într-un tren, despre care nu ştia că era a “Fraţilor Benzini -cel mai impresionant spectacol de circ de pe pământ.” Era în perioada de început a marii crize americane, iar el, în vârstă de nouăsprezece ani, a găsit în trupa voiajeră o salvare dar şi un adăpost de iad. Obiceiul ciracilor Unchiului Al, proprietarul circului ambulant, era să arunce din tren pe cei care nu erau de folos. Fiind tânăr veterinar, a scăpat şi a fost angajat rapid să se îngrijească de animale. Destinul a făcut să-şi găsească aici prima mare iubire. Marlena era un star al trupei. Căsătorită cu August, carismaticul dar şi nemilosul dresor de animale, îi căzuse şi ei cu tronc imberbul venit printre ei. Dragostea lor platonică se împlineşte doar după prima criză de gelozie a bărbatului Marlenei, când amândoi dispar în oraş. Momentul de deliciu şi de savoare este reprezentat de apariţia lui Rose, elefantul greu de convins să joace un rol. Aşa apare o dragoste în trei. Ceea ce părea la început o pacoste, a ajuns să ajute cuplul Jacob şi Marlena să supravieţuiască după dezastrul circului lui Al şi uciderea lui August...