Richard Ford – Ziua independenţei

În cel de-al doilea roman al trilogiei ce gravitează în jurul lui Frank Bascombe, Ziua Independenţei, Richard Ford continuă odiseea plină de umor şi melancolie a personajelor sale. Acum agent imobiliar în Haddam, adevărat topos american, ilustrativ pentru un anumit tip de existenţă în suburbiile elegante din New Jersey, Frank caută strategii de supravieţuire după evenimentele traumatizante din viaţa sa – moartea fiului mai mare, divorţul, despărţirea de Vicki Arcenault, singura femeie care i-a mai putut trezi sentimente după ce a pierdut-o pe soţia sa, Ann. Pe jumătate un road novel, Ziua Independenţei e o carte mai intensă şi mai alertă decât Cronicarul sportiv, prima parte a trilogiei, aici călătoria pe care o fac cei doi, tată şi fiu, cu ocazia lui 4 Iulie, fiind plină de peripeţii şi de situaţii dramatice care ţin cititorul cu sufletul la gură până la ultima pagină. Deopotrivă frescă a Americii contemporane, scrisă cu o acuitate a observaţiei demnă de John Steinbeck şi cu umor debordant, dar şi roman psihologic, Ziua Independenţei reuşeşte să conserve statutul arhetipal al lui Frank Bascombe. „Un roman formidabil. Richard Ford îl aduce înapoi pe Frank Bascombe şi face din el un personaj mitic al literaturii americane.“ (Newsweek) „Ziua independenţei este deopotrivă o celebrare a vieţii cotidiene, pline de nuanţe şi detalii savuroase, dar şi a epifaniilor care însoţesc momentele aparent banale ale existenţei.“ (People) Order Ziua independenţei Preţ @ RON43,00 Qty: Adauga in cosul de...

Salvador Dali – Jurnalul unui geniu

Salvador Dali recunoaşte în Jurnalul unui geniu că nu e sănătos la minte. Că l-a pictat pe Hitler nu din simpatii naziste, ci din teribilism. Din ceea ce scrie are conştiinţa propriului geniu. Până la nebunie. Se simte bine cu sine aşa. S-a certat mai cu toată lumea. Pare să fii fost un neadaptat. Doar Gala, soţia sa, pare că l-a înţeles şi la sprijinit. A fost, totuşi, un răsfăţat al ultimului secol al mileniului trecut. După ce termini de citit aceste scrieri, finalizate cu povestea pârţului, stai şi dai tot mai mult dreptate zicalei: numai proştii sunt modeşti. „Sunt fiul lui Wilhelm Tell care a transformat în aur mărul pe care părinţii săi, Andre Breton şi Pablo Picasso, i-l aşezase pe rând pe creştet, în echilibrul periculos al „canibalisticei” sale ambivalenţe. Pe creştetul fragil şi mult adorat al lui Salvador Dali. Da cred că sunt salvatorul artei moderne, singurul capabil să sublimeze, să integreze, să raţionalizeze în chip imperial  şi în deplină frumuseţe toate experienţele revoluţionare ale timpurilor moderne.” de acelaşi autor: Chipuri...

Nina Berberova – Funcţionarul nebun

Fiecare om a adus cu sine ce-a putut: unul a adus umbra prinţului din Elsinore, altul — umbra lungă a cavalerului spaniol; un al treilea, profilul băiatului de la colegiul din Dublin; al patrulea — vreun vis, un gând, o melodie; arşiţa miezului de zi de pe o colină, amintirea unui mormânt acoperit cu zăpadă; o formulă matematică de o măreţie zeiască, sau trilul unor corzi de chitara… De acelaşi autor...

Nina Berberova – Actorii

Actori sunt toţi. Nevoiţi să joace o piesă fără haz, fără morală, fără dorinţă de viaţă. Au titlul piesei, au durată. Dar cum sa joace? Cu ce chef? Daca istoria ar fi fost alta, ei nu ar fi fost actori, ar fi fost oameni.

Lawrence Block – Când sfânta crasmă se închide

Bestseller New York Times, Premiul Maltese Falcon, Mystery Guild Selection