Articole etichetate cu ‘humanitas’

Gabriel Liiceanu – Scrisori către fiul meu

autor:Ilă Citilă , 09.12.2011

Un tată îi scrie, înaintea unei operaţii dificile, fiului său. Expeditorul e în America, iar destinatarul, în Japonia. După operaţie, scrisorile continuă să se înlănţuie. Se agaţă mai întâi „ca iedera“ de orice le iese în cale, apoi, după întoarcerea acasă a tatălui, devin confesiuni pe cele mai delicate subiecte: cum e cu „celălalt sex“, ce căutăm într-o lume în care părem destinaţi fericirii?
Protagonista scrisorilor este mai întâi inima, în toate ipostazele ei: inima de tată, inima de îndrăgostit, inima de discipol, cea de fiu, cea de om obişnuit, plin de griji, şi chiar inima-inimă, personajul-vedetă al anatomiei noastre, care se poate îmbolnăvii.
O întreagă geografie afectivă, creată după capriciile memoriei, se ascunde în plicul încăpător al acestei cărţi: scene americane, scene din Heidelberg, un dans cu urmări nebănuite, scene din casa copilăriei, adresa mitică „Dr. Lister 69“, flash-uri din anii ’50 şi fleacurile vieţii de zi cu zi. Dar şi gândurile abstracte, sistematizate, care se datorează „riscului de a avea un tată filozof“.
Din cele şaisprezece scrisori se conturează o viaţă şi un cod. Sub protecţia distanţei şi-a convenţiei epistolare, Gabriel Liiceanu găseşte prilejul să fie sincer, vulnerabil de sincer uneori, să-şi amintească, să povestească, să cadă pe gânduri, să se lase întrebat şi să ne răspundă. Pentru că, acceptând pactul propus de autor, fiecare cititor se transformă în „fiul“ din titlu.

„Gabriel Liiceanu are talentul, spiritul de observatie si farmecul scriitorului capabil sa transmita emotia «traitelor» proprii in scene vii, cu personaje, decoruri si atmosfera pe care le vezi ca intr-un cineverite si carora le extrage apoi semnificatiile. Asa sunt multe secvente din scrisorile grupate sub titlul «American Story », evocarea apartamentului parintesc din Cotroceni si a mamei ce a facut din el « un adapost al istoriei », cu pretul sacrificiului de sine, caci i-a fost dat sa traiasca vremuri urate“ (Formula As)

„Cu Scrisori către fiul meu Gabriel Liiceanu revine la stilul epistolar. Paradoxal, deşi «clasica», structura epistolară oferă mai multe libertăţi decat constrângeri. O constrângere ar fi ca trebuie să-ţi alegi cu grija «andrisantul»: trebuie să fie unul căruia să i te poţi mărturisi în voie şi care, de la distanţă, să-ţi dăruiască nu numai încrederea lui necondiţionată, ci şi să te – cum să zic? – «fertilizeze» estetic în propria-ţi sinceritate.“ (Ziua)

De acelaşi autor

Întâlnire cu un necunoscut

Sku: GA113LII

Order Scrisori către fiul meu Preţ @ Lei37.00

Zona livrare A


Kurt Vonnegut – Cutremur de timp

autor:Ilă Citilă , 04.12.2011

cutremdetimpLor, cititorilor de Vonnegut, li se adresează această “tocană”, cum însuşi scriitorul avea să-şi definească opera. Cartea “Cutremur de timp” („Time Quake”) nu e un roman, cum îl prezintă majoritatea criticilor, nu e o ficţiune clasică, aşa cum ar crede majoritatea, nu e o poveste cu început şi sfârşit. Este un mix tenace între realitate şi alter-ego-ul scriitorului. Un fantasy dramatic scris la bătrâneţe, de autorul care şi-a gratulat demult cititorii ca “piua întâi”. E o scriere cifrată, o joacă de-a autorului cu lumea şi cu memoria timpului. Cine nu a desluşit paradigmele scrierilor celebrului american să nu-i caute înţelesurile ascunse. “Un cutremur de timp” are loc pe 13 februarie 2001 şi trimite omenirea cu zece ani în urmă, obligată fiind, fără a putea apela la liberul arbitru. În sensul profund al operei, toată lumea e pusă să mai retrăiască încă o dată, identic, ultimii zece ani din viaţă. Cartea a apărut în 1997.
Printr-o halucinantă ţesătură de ficţiune, ce îl readuce în prim-plan pe Kilgore Trout, scriitorul-vagabond al romanelor scrise în trecut, eliberându-l din “rahatul cu perje care e viaţa”, împreună cu elemente autobiografice şi intertext (cel puţin câteva duzini de fragmente şi idei le-am remarcat din cărţile anterioare) autorul compune un discurs epic tranşant, vioi şi tonic.
Cartea nu e destinată celor care trăiesc din canoane. E o ciorbă prea fierbinte pentru buzele pudibonde, fiind o tocană greu de înghiţit pentru cei obişnuiţi să servească bucatele gata mestecate.
Fiind matur, el ceartă sau ironizează istoria, fie că vine de la Henrich al Vl, fie de la Hitler pus să-şi aleagă sfârşitul sau de la vreun “”maimuţoi cu o singură invenţie: calculul diferenţiat”, toţi făcându-se vinovaţi în faţa alter-egoului său de lipsă de viziune. Clar, Vonnegut nu a fost un om sub vremi. Altfel nu ar fi disecat tautologicele experimente umane numite “întâmplări din trecutul imediat” cu atâta picanterie. Direct şi concis, ne spune că lumea nu e ceea ce vedem şi simţim. “Se zice că la bătrâneţe primele lucruri care te trădează sunt picioarele şi vederea. Nu-i adevărat. Primul lucru care începe să scârţâie e parcarea paralelă,” ne lămureşte printre rânduri. Terifiantă este definiţia dată consumatorilor de catozi şi pixelli:“Tinerii buubuulingi n-au găsit de cuviinţă să-şi mai dezvolte imaginaţia, căci era de ajuns să răsucească un buton ca să vadă tot felul de căcaturi mişto. Se uitau la o pagină tipărită sau la o pictură şi se întrebau şi se întrebau cum naiba se putea da cineva în vânt după nişte lucruri atît de simple şi de moarte”. Bubulingii sunt peste tot. Vonnegut, clar, nu a îngroşat lumea predispusă la încolonare. El ne-a înnebunit că nu a cerut să se nască.
Nu ştim unde i-o fi fost capul Denisei când a avizat o astfel de copertă, în dezacord cu textul. Până şi redactorul cărţii, Andreea Răsuceanu, ar fi trebuit să ştie că rigoarea impune ca acordul subiectului “majoritatea” se face cu verbul la singular. “Majoritatea n-au suferit răni mai grave…” FAULT!

Kurt Vonnegut s-a născut, fără voia sa, la 11 noiembrie 1922 la Indianapolis. Studiază chimia şi biologia la Cornell University şi Carnegie Institute. În 1942 se înrolează în armată. Luat prizonier la Dresda, în 1945, este supravieţuitor al bombardamentului asupra oraşului, experienţa atroce care îi inspiră romanul “Abatorul cinci” sau “Cruciada copiilor: Un dans obligatoriu cu moartea” (1969). Între anii 1946 si 1950 se angajează la compania General Electric, postura satirizată în primul său roman, “Pianul mecanic” (1952). Din acelaşi an, Kurt Vonnegut se dedică în exclusivitate scrisului.

În 1959 publică al doilea roman, “Sirenele de pe Titan”, apoi “Leagănul pisicii”, “Fii binecuvântat, domnule Rosewater” sau “Nu strica orzul pe gâşte”, “Mama Noapte”, “Micul dejun al campionilor” sau “La revedere”, “Trista zi de luni”, “Bufoniada” sau “Gata cu singurătatea!”, “Deţinutul”, “Dick Ochi-de-mort”, “Galapagos”, “Barba Albastra”, “Hocus-Pocus” şi cu voia autorului, ultimul pe listă, “Cutremur de timp”.

Printre volumele sale de povestiri se numără “Bun venit printre maimuţe”, “Canarul din cuşca pisicii” şi “Tabachera din Bagombo”. Kurt Vonnegut a murit la 12 aprilie 2007.

De acelaşi autor

Galapagos

Sku: VK099KU

Order Cutremur de timp Preţ @ Lei27.00

Zona livrare A


Ismail Kadare – Amurgul zeilor stepei

autor:Gabriel Dalis , 01.12.2011

Amurgul zeilor stepei este un roman autobiografic pe care Ismail Kadare l-a scris după 20 de ani de la evenimenetele care vor deveni subiect principal al acestei cărţi apărute în 1976. Ne aflăm în primii ani după moartea lui Stalin, când Hrusciov începuse destalinizarea Uniunii Sovietice, proces care va atrage furia liderului albanez Enver Hodja, un cunoscut prostalinist. Noua politică a Moscovei va duce la încetarea privilegiilor dintre Albania şi Uniunea Sovietică, studenţii şi bursierii albanezi fiindu-le recomandate noi reguli de conduită în relaţiile cu cetăţenii sovietici, nepermiţându-li-se anturajul cu tinerele domnişoare moscovite.   În această conjunctură politică, Ismail Kadare, bursier în tabăra de creaţie literară a Institutului Maxim Gorki din Moscova, va simţi pe deplin atitudinea discriminatorie a scriitorilor ruşi bursieri ai aceluiaşi Institut, îndreptată asupra albanezilor.  Fără a se victimiza, Kadare va fi atent la relaţia amoroasă, dar imposibilă, dintre el şi rusoaica Lida Snieghina, o “blondă cu reflex argintiu de lună”, de care se va îndrăgosti.

Sku: IS033KA

Order Amurgul zeilor stepei Preţ @ Lei15.00

Zona livrare A



Sara Gruen – Apă pentru elefanţi

autor:Ilă Citilă , 01.08.2011

Povestitoarea canadiană Sara Gruen a reuşit prin romanul său de aventură “Apa pentru elefanţi” să ocupe 12 săptămâni la rând topul bestseller-urilor  “New York Times” şi să obţină un milion de dolari pentru ecranizare. Autoarea scrie după reţetă, dar scrie bine. Cartea i-a adus un contract de cinci milioane de dolari pentru viitoarele două volume de la prestigioasa Random House.

Prin anii ‘30, Jacob Jankowski era un tânăr liniştit, care studia la un colegiu american de prestigiu, până în ziua în care decanul l-a anunţat că părinţii săi s-au prăpădit într-un accident. După tragedie, a devenit neliniştit. Rămas şi fără casă, luată de nemiloşii creditori, şi-a abandonat lucrarea de licenţă şi a plecat în lume. Aşa a ajuns să sară într-un tren, despre care nu ştia că era a “Fraţilor Benzini -cel mai impresionant spectacol de circ de pe pământ.” Era în perioada de început a marii crize americane, iar el, în vârstă de nouăsprezece ani, a găsit în trupa voiajeră o salvare dar şi un adăpost de iad. Obiceiul ciracilor Unchiului Al, proprietarul circului ambulant, era să arunce din tren pe cei care nu erau de folos. Fiind tânăr veterinar, a scăpat şi a fost angajat rapid să se îngrijească de animale.

Destinul a făcut să-şi găsească aici prima mare iubire. Marlena era un star al trupei. Căsătorită cu August, carismaticul dar şi nemilosul dresor de animale, îi căzuse şi ei cu tronc imberbul venit printre ei. Dragostea lor platonică se împlineşte doar după prima criză de gelozie a bărbatului Marlenei, când amândoi dispar în oraş.

Momentul de deliciu şi de savoare este reprezentat de apariţia lui Rose, elefantul greu de convins să joace un rol. Aşa apare o dragoste în trei. Ceea ce părea la început o pacoste, a ajuns să ajute cuplul Jacob şi Marlena să supravieţuiască după dezastrul circului lui Al şi uciderea lui August de către elefant, într-un moment de streche a tuturor animalelor.
Cartea respectă reţeta scenaristului de Hollywood. Gustoasă, picantă şi savuroasă, lucrarea se constituie într-un sirop de alungat somnul.

Sku: SA00051

Order Despre animale Preţ @ Lei39.00

Zona livrare A


Humanitas lansează colecţia “Vintage”

autor:Ilă Citilă , 14.06.2011

joi, 16 iunie, ora 18.30, la Clubul Ţăranului Român (Şoseaua Kiseleff nr. 3), Humanitas lansează colecţia Vintage cu două volume:  Călătorie în România şi Ce am auzit de la alţii. Amintiri


Radu Paraschivescu – Balul fantomelor (interviu-VIDEO)

autor:Ilă Citilă , 30.05.2011

Octav Popa

Hotărât lucru, ne aflăm în plin stanşibranism”. Et voila! Iată substanţa prezentului rezumată drastic şi mintos. Câteodată, la vremea lor şi numai în răstimpuri, un roman cum e Balul Fantomelor şi un autor cum e Radu Paraschivescu, înlocuiesc cu succes construcţiile epice kilometrice, pline de înţelepciune şi canoane gata de asimilat. Imperativul categoric se transformă, deci, în exclamativul fantasmagoric, mai pur într-un sens măcar prin lipsa de încărcătură morală.

http://www.youtube.com/watch?v=TQLSI5z-QAU

Pare greu de înghiţit o aşa încadrare a lui Radu Paraschivescu. „Poftim? Acel Radu Paraschivescu, mereu aprovizionat cu injecţii satirice simpatico-serioase? El este cel dezinteresat moral? Îmi vine greu a crede”. Pe bună dreptate aşa judecată, însă am impresia că de data asta accentul a căzut în altă parte. Balul Fantomelor nu pare a se certa cu nimeni şi cu atât mai puţin regăsim vreun interes de sfinţire a vreunui loc drăcesc. Ori, având în vedere subiectul, asta e o performanţă.

Virgil Mihalcea, profesor de istoria literaturii, campion la divorţuri. În prezent, nimicagiu la un liceu bucureştean, dascăl pe bandă rulantă, îngrozit de noutate şi gâdilat de ideea repaosului etern. Rutina are pentru V.M. aceeaşi funcţie biologică pe care o are apa, alcoolul condimentează pe ici pe colo trăiri prozaice, fotbalul are o etichetă pe care scrie „salvare!”. Aşa, acum uitaţi toate acestea şi catapultaţi imaginar personajul într-o lume cu droguri, poliţie, gangsteri, asasinări, presă şi orgii. Enumerarea de mai sus pare frivolă, dar în roman zalele zuruie crunte într-un fel care nu incomodează. Nu m-am simţit nicăieri luat peste picior, cu tehnici futile de captare a atenţiei şi supans artificial.

Scurt insight: un puternic clan din lumea drogurilor poposeşte în România pentru a „fertiliza” zona aşa cum se cuvine şi se hotărăşte să o facă începând din licee. Cum altcumva decât prin profesori, tablouri de imoralitate şi secrete, perfect şantajabili. Dacă ar fi să abuzăm de clişee exegetice, vă vom avertiza că „lucrurile nu sunt ceea ce par a fi”, „veţi avea parte de neprevăzut” etc. Dar, repet, nicio urmă de abuz în serviciu din partea şăgalnicului povestitor care, până şi în atare condiţii livreşti, îşi păstrează doza de firesc, supravieţuind rezonabil. Stilul Radu Paraschivescu, aşa cum îl ştim din presă şi literatură (aşa cum, de fapt, a fost consacrat odată cu Ghidul nesimţitului), se pliază pe atare conjuncturi fără abateri şi comportament narativ superfluu.

În sfârşit, statornicia în literatură e cu două tăişuri: ce funcţionează bine merită consolidat, dar să fie oare acel „bine” unul general valabil? Altfel spus, cititorul Ghidului va regăsi în Balul fantomelor vocea humoristică, dar cu greu va găsi şi altceva. Lipsa de pretenţii poate fi în acelaşi timp fidelitate pentru lucrul bine făcut şi privaţiune pentru încercări de mai bine. Eu am simţit nevoia unui „mai mult”, fără a şubrezi într-un fel oferta, ci doar poftind din când în când la un upgrade al prozatorului. Balul fantomelor trebuie citit cu calm şi chef.

De acelaşi autor

Fanionul roşu

Sku: R018PAR

Order Balul fantomelor Preţ @ Lei32.00

Zona livrare F


Yukio Mishima – Soare şi oţel

autor:Gabriel Dalis , 20.03.2011

Soare și oțel” este un roman abordat tehnic, un ghid al onoarei samuraiului prezentat în termeni extrem de direcți, deși nuanțați și plini de expresie.

Concepându-și cartea ca un eseu autobiografic, Mishima își prezintă convingerile despre lume și om, atingând temele cele mai dificile, dar esențiale, cu care se confruntă ființa umană: trupul și spiritul nu sunt despărțite prin natura lor, în contrapondere cu teoria europeană creștină, neoplatonică, ci conlucrează ca două centre ale aceluiași univers consangvin etc.

Romanul a fost scris după călătoria autorului în Grecia, în urma căreia a fost sedus de frumusețea corpului masculin exprimat de întruchipările vechilor zeități. Reîntors în Japonia, va descoperi secretele perfecțiunii fizice prin ore obositoare de antrenament, voință și meditație. El asimilează perfecțiunea atleților Greciei Antice.

“Soarele” devine conștiința luptătorului, iar “oțelul” – puterea brațelor antrenate. Doar când ai un corp perfect poți alege moartea.

“Cum pentru mine lumea naturală era cea în care moartea era o chestiune zilnică, evidentă, și cum ceea ce era natural pentru mine era ușor de obținut prin mijloace neoriginale, precum datoria/…/voi căuta să înlocuiesc imaginația cu datoria”.

De acelaşi autor

Zăpada de primăvară

Sku: YU006MI

Order Soare şi oţel Preţ @ Lei19.00

Zona livrare A


Par Lagerkvist – Baraba

autor:Marius Ghilezan , 19.08.2010

Premiul Nobel pentru Literatură, 1951

“pentru vigoarea artistică şi adânca originalitate cu care a căutat în creaţia sa răspunsul la veşnicele întrebări ale omenirii.”

Suedezul Par Lagerkist a avut o idee inspirată în a construi un complex al vinovăţiei în jurul unui personaj ca Baraba.  Acesta “fusese aruncat in temnita pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor” (Luca, 23, 19). Nici evangheliştii nu i-au dat o mare importanţă tâlharului scăpat de răstignire, Irod alegând pe Iisus Hristos să ia drumul Golgotei. În cartea de o concizie uluitoare, autorul nu are lacrimi. Baraba asistă la crucificarea Mântuitorului, la “întunericirea” din plină zi, când Fiul Domnului şi-a dat sufletul, dar şi la momentul Învierii pe care nu-l vede cu ochii săi, deşi a vegheat o noapte la Mormântul Sfânt. Mărturiseşte, deci poate fi într-un fel un evanghelist. Dar urmează un traiect frust al tăcerii. Ajunge înapoi în tabăra de tâlhari, dar nu mai e el OM-ul care ucidea pentru jaf. Aşa plecă în bejenie. Ajunsese sclav al statului roman într-o mină, unde-l cunoscuse pe Sahak, de aceiaşi condiţie socială, dar care se credea doar sclavul lui Dumnezeu. Lui îi isorisise. Acceptase chiar să i se înscripţioneze în taină numele lui IIsus Hristos pe tăbliţa de la gât. Dar nu a avut  putere să meargă pe linia colegului său de lanţuri. Au reuşit să scape pentru că l-au măgulit pe paznic. A plecat cu el la muncile câmpului. În cele din urmă, despărţindu-se de el.  În faţa Procurorului s-a leapădat.  Sahak, fiind crucificat, el din nou n-a avut trăiri. Din nou, a fost impasibil. Baraba a ajuns în cele din urmă la Roma, unde a participat la incendierea cetăţii, crezând că face ceva în numele creştinătăţii. A fost în cele din urmă crucificat. “Baraba este singurul care atârnă încă în viaţă. Când simţi că i se apropie moartea, de care îi fusese întotdeauna atât de frică, rosti în bezna nopţii, ca şi cum ei i-ar fi vorbit: – Ţie îmi încredinţez sufletul! Şi apoi şi-a dat duhul.”

Par Lagerkist este detaşat faţă de trăirile credincioşilor şi ale celor dimpotrivă-le. Relatează sec, frust şi onest un spectacol de viaţă pentru un personaj care nu simte nimic. Aici e măiestria laureatului Nobel. Te facă să te revolţi de tulburătoarea detaşare. Nu ştiu ce simte un necredincios, dar ca şi creştin indiferenţa lui Baraba pare scandaloasă.  Mai rar o scriere atât de detaşată.  Imaginarul are totuşi piloni serioşi de veridicitate. Şi asta dă valoare unei scrieri, lectură de metrou.

Sku: LAG002H

Order Baraba Preţ redus @ Lei19.00

Zona livrare A


Cărţi bune, reduceri puţine la Târgul de carte

autor:Ilă Citilă , 11.06.2010

Bookfest-ul de anul acesta nu  are reduceri prea mari. Titluri bune, preţuri pipărate. Dar, totuşi, nu poţi trece pe la Romexpo şi să nu iei ultima carte a  Hertei Muller sau “Pe vremea când vulpea era vânătorul.” Dacă Autobiografia lui Clapton merită banii, nu acelaşi lucru cu AC/DC, cam pipărat la preţ. 40 de lei. La intrare in Târg, în dreptul standului Corint, te întâmpină o piramidă cu multe cărţi albe şi un tânăr în Converşi pe copertă. E Dan Negru.Scriitorii spanioli aduşi de Institutul Cervantes sunt de mâna a doua. Culmea, Nemira, primul editor român al lui Rosa Montero, nu a adus cărţile ei la Târg. Un vânzător ne-a trimis la site, de parcă citorul ei doreşte să facă ….ceva virtual. Nu să cumpere cartea.  În acelaşi loc, poţi găsi Barnes la reduceri, iar pe Stephen King la preţuri diferite. Casa de carte a lui Nicolau, deşi în faliment anunţat, nu se predă. A şi luat de sub nas, editorului Tritonic, noul Gaiman: Cartea cimitirului. Pulberea de stele a aceluiaşi autor de succes a apărut la prima. Păi, şi editorii sunt români. Ca să nu mai zicem de agenţii literari, chiar dacă au nume nemţeşti. Tot la capitolul trădări se înscrie şi juna lui Pillat. După ce soţia marelui scriitor s-a înţeles cu Silvia Colfescu de la Vremea să-i publice postum manuscrisul (dacă se va găsi prin beciurile Securităţii şi s-a găsit n.a.), femeia cu pretenţii literare şi-a găsit datorită tatălui editorul pentru o carte care dacă nu ar fi fost Humanitas ar fi trecut neobservată.

La Humanitas tronează tripleta: Liiceanu, Patapievici, Pleşu, iar într-un col mic şi Herta Muller. Deh, cine-şi face parte…Oricum, citorii celor trei au cam înţeles ce au avut de spus. Acum sunt doar note bibliofile, apărute de dragul de a apărea. Nimic cu valoare adăugată.

Corintul are cel mai aerisit stand. Încă de la intrare îţi sar titlurile în ochi. Dinu Giurescu, o carte despre comunism, Idolii forului  şi Amintiri în alb şi negru. Micuţii cititori sar direct la Vraciul…

Editura RAO a mai scos pe lângă noua ediţie a Codului lui şi Codul lui Oreste. Ceva despre ezoterism…

Paralela 45 merge tot cu Manolescu. Postere mari, cărţi la discreţie… Dar se mai vinde Manolescu?

Vellant a adus titluri noi, dar şi o masă pe roţi de bicicletă. Ceva mai original. Pentru ca Schopenhauer să nu se simtă stinger şi prăfuit.

La Vremea, o tânără pe numele ei de autor, Miruna Lepuş, zâmbeşte bibliofagilor atât de pe coperţile cărţilor în care ea a apărut, fie ca şi figură asociată, fie ca interpret al lui Nae Ionescu şi al pasiunii sale pentru tineri.

Dacă Radu Aldulescu, Oişteanu şi Adameşteanu au deja cititorii săi fideli, se aşteapă ca sâmbătă, Oliviu Crâznic să aibă un succes meritat de public pentru cartea sa atât de originală: “…şi la sfârşit a mai rămas COŞMARUL”.

Coşmarul rămâne şi în portofel, la ieşire. Asta dacă nu mai ai şi un card de debit. Cu descoperire de cont.


Pierre Boulle – Arheologul şi misterul lui Nefertiti

autor:Ilă Citilă , 08.04.2010

Egipt. Un arheolog veritabil şi unul închipuit, un simpatic fanfaron entuziast — naratorul întâmplărilor — încearcă să descifreze în zilele noastre fapte petrecute cu 3 000 de ani în urmă. Călătoria în spaţiu se transformă, prin reconstituire, într-una în timp, plină de neprevazut. Pietrele vorbesc, pentru cine ştie să le asculte. Iar povestea pe care o spun e plină de mistere. Cum e şi chipul frumoasei Nefertiti, adoratoarea soarelui. Şi tocmai el, soarele, ajută la dezlegarea misterului.

Sku: PI233BO

Order Arheologul şi misterul lui Nefertiti Preţ @ Lei4.99

Zona livrare A