Premiul Nobel pentru Literatură, 2009
„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“
Cartea apărută recent la Editura Humanitas este o alegorie cu stil despre supravieţuirea într-o lume a perversiunilor, în care până şi vulpea era vânător. Animalele, plantele, bălegarul şi cenuşiul fabricilor, cu abatoare în jur, nu sunt decât o radiografie a societăţii în care omul nu era decât o unealtă socială, în schimbul slujirii nimicului preamărit cu pompă.”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” se poziţionează ca un denunţ literar care despică diavolul născut şi crescut de un sistem totalitar. Ca şi “Animalul inimii” este o carte despre frenezia şi iureşul şoaptelor care în scrierea profund interiorizată devin urlete peste bezna totalitară. Nici Adina, nici Paul, nici Clara nu sunt personaje de poveste. Doar vieţuitoare printre furnici şi muşte, peste balega ce tronează imperial cât statura ochiului stăpânului care străluceşte. „Şi flegma străluceşte,” ne spune autoarea direct şi fără alambicuri stilistice. Herta Müller nu are poveşti în care binele să învingă răul. În cărţile sale, “din aburul fricii, paşii devin verticali”, păduchii de frunze compun onduleul părului prezidenţial, sertarele sunt căptuşite cu urechi, abatoarele răsfiră miros de piele arsă şi totul pare un pasaj din cartea morţii. Nici un licăr de speranţă, pentru că “în spatele capului trec pantofii, în ceafă răsună paşii.” Întreaga carte este o succesiune de metafore ce se ridică la înălţimea Nobelului. Volumul are un şir obsedant de întrebări, fără răspuns. În loc să lămurească, adâncesc depresia. Actorii acestei lumi se impart în două. Dar şi unii şi alţii trebuie să poarte măşti. Herta Müller a fost şi rămâne de partea “capetelor care se leagănă în ritmul cântecului şi se deosebesc de cele care veghează.” Peste alte meridiane, iubitorul de Virginia Woolf poate regăsi o trăire similară, descrierile par dintr-“Un sertar între deschis” al Alexandrei Indrieş, o scriitoare bănăţeancă uitată şi ea prea devreme.
Cui i-a plăcut filmul “Vulpea vânătorul” a lui Stere Gulea să nu îndrăznească să deschidă cartea. Micro universul scriitoarei germane, de la capăt de lume, e alta decât a imposturii cineaste a amatorului regizor care perverteşte frumuseţea şi esenţa cărţii. Mulţi privesc întregul, dar puţini pricep esenţa sa. Cartea este recomandată tinerilor care trebuie să ştie trecutul. Pentru ca nimeni să nu-i mai repete niciodată greşelile.
„Herta Müller face parte din şirul lung al scriitorilor cu o cauză, cu o atitudine în lumea concretă şi reală.“
( Evenimentul zilei)
„Un roman despre coerciţiile dictaturii, despre manipularea prin frică şi, mai ales, despre ce face frica din om. O carte despre atmosfera terifiantă creată de Securitate.“ (Süddeutsche Zeitung)
„O voce literară unică, în acelaşi timp brutal de sinceră şi insuportabil de tristă.“ (The Review of Contemporary Fiction)
De acelaşi autor
Sku: HE023MU
În ziua de 1 decembrie, la orele prânzului, TVR a programat într-un anonimat total reluarea interviului 
Interviu pentru blogul Istodor. Partea întâi: despre Herta Müller
Reprezentanţii Grupului de Acţiune Banat, din care a făcut parte şi Herta Müller, prezenţi zilele acestea la Bucureşti, au mărturisit despre anii de început ai carierei lor, prin ’70, când mult trâmbiţata deschidere a lui Ceauşescu i-a făcut să se coaguleze într-o mişcare de idei. Emil Hurezeanu, moderator al reuniunii din Rotonda MNLR, unde puţină lume a fost prezentă, a descris grupul ca unul de stânga europeană, chiar marxist. William Totok a şi recunoscut că amicii săi din copilărie aveau afişe cu Che Guevara. Managerul cultural al grupului, Gerhardt Csejk, a povestit cum s-au constituit şi de unde a venit numele. Un ziarist sibian de atunci, scriind despre tinerii poeţi timişoreni, i-a definit drept un grup de acţiune, chiar dacă, sub influenţa germană, ar fi fost mai degrabă un grup de lucru. Încercând să-i definească orientarea ideologică, a mărturisit clar stânga, între progresism şi modernism. Fiind tineri liiceni, la acea vreme de aşa zisă deschidere, au colindat toate şcolile germane din Banat. Vorbeau despre 
lucrurile ce interesau generaţia lor, plete, fumat etc. La un moment dat, Richard Wagner (viitorul soţ al Hertei Müller), elev în clasa a X-a, a provocat o temă tabu acelor timpuri: trecerea frontierei.
Filosoful Horia-Roman Patapievici, actualul preşedinte al Institutului Cultural Român, a fost decorat recent de Traian Băsescu, preşedintele României, cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, “in semn de înaltă apreciere pentru contribuţia avută în domeniul istoriei ideilor, pentru talentul şi originalitatea dovedite în cercetarea marilor teme ale culturii contemporane, contribuind, pe această cale, la animarea vieţii intelectuale româneşti şi la promovarea libertăţii de gândire şi exprimare în acord cu principiile democraţiei”, scrie în Monitorul Oficial.
Nici n-a plecat bine Herta Müller din Bucureşti, ce mai freamăt, ce mai zbucium printre intelectualii ofuscaţi că nu li s-a recunoscut tăcerea din timpul comunismului – drept un act de “rezistenţă prin cultură” (poate fi un pleonasm) – de către distinsa doamnă, laureată a premiului Nobel pentru literatură şi intelectualii vizaţi au sărit să acuze. După ce Mircea Cărtărescu a publicat în Evz 
La Berlin a avut loc premiera documentarului “An den Rand geschrieben” – Scriitori germani, originari din Romania, in vizorul Securităţii”, semnat de Helmuth Frauendorfer şi Michael Baum. La eveniment a fost invitată şi Herta Herta Müller, laureata premiului Nobel pentru literatura din 2009, una dintre protagonistele peliculei, informează Deutsche Welle.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
