Heinrich Böll – Onoarea pierdută a Katharinei Blum

De Gabriel Daliş

Heinrich Böll – Opiniile unui clovn

Premiul Nobel pentru Literatură, 1972 De Ovidiu Dima “pentru scrierile sale, care datorită sintezei dintre cuprinzătoarea perspectivă panoramică asupra epocii sale şi fineţea artei sale scriitoriceşti au contribuit la o renaştere a literaturii germane” Operele mari ale umanităţii sunt cele care nu au ancore în timp. Proaspete, pline de miez, asezonate cu adevăruri naturale, pot fi consumate de orice generaţie. Heinrich Böll a reuşit prin “Opiniile unui clovn” să se elibereze din “O tempora, o mores!”. Prin descrierea vieţii lui Hans Schnier, de fapt o romanească apologie a unei ratări, maestrul german al scrisului, printr-o sinceritate debordantă, dă o smetie cu mănuşa de mătase unei lumi a banilor, a intereselor politice şi a prejudecăţilor legate de infailibilitatea familiilor de condiţie. Romanul pare a fi o hologramă. Scris în urmă cu o jumătate de secol este de o debordantă actualitate. Din orice unghi găseşti realitatea. Printr-o tainică şi fină convexitate, epicentrul povestirii triste a unui clovn ieşit din pâine respinge cutumule sociale din jur: producerea banilor, importanţa şcolii şi nevoia de profesionalism. Povestea lui Hans Schiner este a unui om trist. Părăsit de cuncubina sa, rămas fără contracte, uitat de familie, ne învaţă ce mare preţ are o marcă, adică jumătate de euro. Printr-o scriitură simplă, directă şi acroşantă, Böll ne provoacă să gustăm acea melancolie profundă, sinceritatea debordantă şi ironia cea mai grosolană, a unui personaj care supravieţuieşte, indiferent de CDU sau SPD (cele două partide mari ale Germaniei) şi în afara canoanelor bisericii catolice. Clovnul pare a avea ce nu au ceilalţi: timp, suflet şi răbdare. “Eram mort de oboseală, aveam dureri de stomac şi de cap şi stam atât de încordat în spatele fotoliului, încât genunchiul începuse să mă doară şi mai tare. În spatele pleoapelor închise îmi puteam vedea faţa, aşa cum o cunoşteam din oglinda miilor de ore de antrenament, cu desăvârşire imobilă, machiată cu...

Heinrich Böll – Fotografie de grup cu doamna

Din întreaga creaţie a lui Boll, Fotografie de grup cu doamna (1971) este, poate, cea mai copleşitoare frescă a Germaniei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi din anii reconstrucţiei ulterioare, o lectură fundamentală pentru cei ce vor să înţeleagă o lume, cu obsesiile, orgoliile şi fricile ei. În acelaşi timp, este o emoţionantă poveste de viaţă, având-o în centru pe Leni Gruyten, o femeie puternică, prinsă în vârtejul nebuniei războiului. Prozatorul german adoptă o tehnică narativă inedită: îşi scrie romanul sub forma unei investigaţii obiective asupra protagonistei, interogând personaje din jurul ei şi relatând, astfel, pas cu pas, evenimentele ce îi marchează destinul. Imaginea de ansamblu obţinută in cele din urmă, asupra traiului cetăţenilor obişnuiţi pe teritoriul Germaniei în timpul războiului şi după sfârşitul acestuia, este colosală.

Heinrich Böll – Partida de biliard de la ora nouă şi jumătate

Premiul Nobel pentru Literatură, 1972 “pentru scrierile sale, care datorită sintezei dintre cuprinzătoarea perspectivă panoramică asupra epocii sale şi fineţea artei sale scriitoriceşti au contribuit la o renaştere a literaturii germane” Caleidoscop de voci narative, Partida de biliard de la ora nouă şi jumătate (1959) este poate cel mai complex roman al lui Heinrich Boll, în care dureroasele secvenţe retrospective şi amestecul de monologuri interioare reitereaza, într-un puzzle aiuritor, tema recurenta din romanele acestuia: experienţa traumatizantă a nazismului, situat în chip tragic sub semnul biblic al „împărtăşaniei bivolului”, şi neputinţa poporului german de a se confrunta cu propriul trecut, în care limita dintre a construi şi a distruge este atât de fragilă, încât poate fi uşor confundată cu aceea care desparte doua generaţii istorice. De acelaşi autor Opiniile unui clovn Order Partida de biliard de la ora noua si jumatate Preţ @ RON34,95 Qty: Adauga in cosul de...