De ce promovează Gabriel Liiceanu cultura de gang?

De ce şi-a dat Gabriel Liiceanu demisia din Uniunea Scriitorilor Români? Motivele le găsiţi aici. Sigur că, în calitatea de editor, s-a săturat să fie singurul care plăteşte taxa de timbru literar, în valoare de 2%, din valoarea cărţilor de beletristică vândute de Humanitas. Adică vreo 50.000 de Euro ca să ţină în viaţă o asociaţie profesională care nu doar şi-a închiriat sediul unui Casino, ci şi-a amanetat bruma de încredere prin recenta propunere a vicepreşedintelui USR, Varujan Vosganian de introducere a timbrului literar de un leu. Dar ce nu înţeleg este cum poate sub semnătura sa să publice textele aparţinând unor scriitori mediocri pe care Bookiseala.ro i-a refuzat permanent? Dacă maestrul Liiceanu a publicat în textul său de pe Contributors abjecţii de genul: Am avut şi eu un vis destul De ciudat, în care mă urmărea Un om, hămesit să-mi devoreze căcatul. […] „Mănânci căcat!“ i-am strigat, cu dispreţ. „Aşa e“, a recunoscut, cu umilinţă, „Dar nu m-aş da în lături nici de la o gură de pişat, Proaspăt, eventual direct de la sursă.” […] sau „Destinul urla. Urla ca o băşină de fasole groasă. Sfinctereala şi prosteala prostatei trebuiau să se facă muci şi să dispară. Ovidiu avea să-şi schimbe pielea printr-o puşcărioară. Frecatul de Aurică nu-i mai grăbea năpârlirea iar Ginuţa cea luciferică îi cariase muşcătura care-i atrăgea atât de mult bărbatul. Jucase pizdeşte. Mişeleşte. Curveşte. Era dată dreacu. Cântase la penisul lui Aurică ca la un fluier cărnos“. e semn că filosoful nu ştie că şi antireclama e tot reclamă. Dacă Liviu A. va vinde mai mult decât Lucian Boia? Dacă vrei să citeşti noua literatură, găseşti...

Gabriel Liiceanu – Declaraţie de iubire

„Paginile acestei cărţi s-au născut dintr-o idee simplă: fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu pot fi mulţi – pe care i-a preluat în el şi pe care i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu în viaţă), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrăma precum într-o atmosferă în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rătăci pur şi simplu în viaţă. Dacă ura celorlalţi – covârşitoare uneori! –, invidia lor, mârşăvia lor sunt neputincioase este pentru că există câţiva oameni pe care îi iubim până la capăt. Despre asemenea oameni este vorba în această carte. Ei poartă numele de Monica şi Virgil Ierunca, Noica sau Creţia, Sebastian sau Dragomir, Henri Wald, Andrei Pleşu sau Horia Bernea. Cu excepţia lui Mihail Sebastian, pe toţi ceilalţi i-am întâlnit în carne şi oase şi ei sunt cei care mi-au construit sau mi-au influenţat destinul.“ (Gabriel LIICEANU) Order Declaraţie de iubire Preţ @ RON64,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gabriel Liiceanu – Despre minciună

Mi-am propus să vă vorbesc despre minciună, ceea ce înseamnă despre un lucru pur omenesc: numai omul poate minţi, pentru că numai omul are parte de un „lucru” care poate să exprime şi care, exprimând, se poate mişca în două direcţii total opuse: adevărul şi falsul intenţionat. Acest „lucru” este limba. Voi vorbi despre minciună nu în sensul ei „privat, ci în cel „public”, aşadar voi vorbi despre minciuna colectivă, în care unul sau mai mulţi îi mint pe mulţi care la rândul lor sunt fie minţiţi, fie mint in corpore, trăind împreună cu cei care îi mint, într-un vast scenariu al minciunii. De acelaşi autor Declaraţie de iubire Apel către lichele Cele trei norme ale mamei. Prăjitura interzisă Despre limită Întâlnire cu un necunoscut Scrisori către fiul meu Cearta cu filozofia Uşa...

Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Păltiniş (broşată)

Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Paltiniş reconstituie în beneficiul tinerei generaţii e astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii ’80, în jurul personalităţii lui Noica. „… O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merită să fie inventată.” (Constantin Noica) „Un străin care ar citi Jurnalul ar putea crede că în anii aceia oamenii din România nu făceau altceva decât să se piardă în meditaţii atemporale sau să viseze la soarta civilizaţiei. Jurnalul trece dincolo de limitele inevitabil discrete ale unui text filozofic şi îi dezvăluie adevăratul său gând: căutarea de sine. Crima ce încununează cartea îl priveşte mai puţin pe Maestru cât pe Discipol…” (Emil Cioran)”… Această carte e în realitate un document de epocă, mărturia patetică a unor aspiraţii şi neputinţe care ar putea deveni sensul şi justificarea acestor ani de take-off, hărăziţi generaţiei noastre.” (Andrei Pleşu) „De fapt, ceea ce e în Jurnal de resortul filozofiei rămâne mai mult sau mai puţin enunţiativ, lucru normal, rostul cărţii nefiind de a expune o filozofie, ci de a înfăţişa o atitudine şi un program.” (Alexandru Paleologu) ” Filozofia e pentru ei toţi [maestru şi discipoli] singura preocupare vrednică a reţine cugetul şi veghea omului, iarăşi şi iarăşi: ea, delecta, suverana… Restul nu-i decât deşertăciune, băcanie, irosire a vremii, carenţă a spiritului. Şi se ajunge astfel la o nevoită, dar reală trufie…” (N. Steinhardt) Order Jurnalul de la Păltiniş Preţ @ RON39,90 Qty: Adauga in cosul de...

Gabriel Liiceanu – Dragul meu turnător

„Mie mi se pare că nimeni dintre cei care s-au întâlnit cu imaginea lor pusă pe masa de disecţie a Securităţii n-ar trebui să tacă. Fiecare bucăţică din această experienţă sata-nică, oricât de măruntă ar fi ea, ar trebui adusă în conştiinţa celorlalţi, împreună cu cei care, pierzându-şi calitatea de «seamăn», au făcut-o cu putinţă.“ (Gabriel LIICEANU) de acelaşi autor: Jurnalul de la Păltiniş (broşată) Order Dragul meu turnător Preţ @ RON47,00 Qty: Adauga in cosul de...