Seară de poezie şi proză la Institutul Blecher

Marin Mălaicu – Hondrari şi Gabriel Daliş se vor întâlni miercuri, 24 februarie, ora 18,00, la Clubul Institutului Blecher de sub egida Uniunii Scriitorilor, în sala Oglinzilor, cu cititorii la o seară de lectură.  Organizator este Claudiu Komartin. Gabriel Daliş s-a născut la 8 mai 1978. A studiat Ştiințele Economice şi Teologia. A publicat, până în prezent, patru volume de versuri: Semnale de sambată (1996), Întoarcere acasă (1998), Chip Împreună (1999) și Copacul fără urmaş (2005). Prezent în două antologii și în Enciclopedia Bucovinei vol. II. A publicat în: Convorbiri Literare, Bucovina Literară, Dacia Literară, Crai Nou, Outopos, Orizonturi, Poezia, Poesis, Luceafărul etc. Semnează recenzii pe BOOKiseala.ro și pe Hyperliteratura.ro. Premiul de debut pentru carte de poezie (1997), Premiul pentru carte de poezie (1999, 2000), Premiul Iulian Vesper (2000). Marin Malaicu-Hondrari s-a născut la 29 ianuarie 1971. A publicat volumul Zborul femeii pe deasupra bărbatului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004. Cartea a obţinut Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România , filiala Cluj. În 2006 a publicat Cartea tuturor intenţiilor, Editura Vinea, Bucureşti. A tradus poezie din limba spaniolă pentru revista...

Blogul nu e literatură? Cine validează?

Dacă Nicolae Manolescu era mai tranşant în primăvara anului trecut, spunând că blogurile nu sunt literatură, Andrei Pleşu este mai nuanţat: “Foarte mulţi (dintre n.a.)  scriitorii pe internet par animaţi de o nevoie aproape candidă de a fi inteligenţi. Mai inteligenţi decât ceilalţi internauţi, mai inteligenţi decât guvernanţii şi decât opoziţia, mai inteligenţi decât autorul articolului la care se referă.  Toţi visează să se califice într-o competiţie de umbre, ca „băieţi deştepţi”. Foarte deştepţi. Cei mai deştepţi, mai spirituali, mai şmecheri. Sigur că toată lumea care se manifestă public are, în adânc, orgoliul de a impresiona prin anvergură intelectuală şi haz subţire. Dar cei care o fac la lumina zilei, „în direct”, au, măcar, îndrăzneala (uneori paranoică) de a risca.“ Minim-moralistul se referă mai mult la anonimi. Şi câtă energie şi patos s-a mai pus pentru aflarea identiţăţii „teroristei”, care s-a săturat să mai comenteze pe blog, din cauza principialiştilor de condiţie… Dacă dogmaticii canonului literar românesc ar face o analiză obiectivă a spaţiului virtual românesc, ar înţelege şi ei că actul literar nu este numai acea acţiune validată lângă vreun şemineu – fie chiar de la Păltiniş – şi tipărită pe vreun instrument produs de Gutenberg, ci şi acela care se multiplică şi pe noile instrumente de comunicare. Cu ce e mai prejos e-reader-ul decât suportul de hârtie? De multe ori, tirajele cărţilor nu depăşesc câteva sute de exemplare, iar a post-urilor on-line câteva mii. Ce instanţă hotărăşte ce e literar şi ce nu e? În nici într-un caz şcoala românească încremenită în proiect. La aflarea nominalizării Hertei Müller pentru Nobelul literaturii am răsuflat uşuraţi. Convulsiile, spasmele şi trăirile literaţilor români, care se dădeau de ceasul morţii de grija dobândirii vreunui Nobel pentru scriitorii  de la noi, se suspendă, din fericire, o perioadă. Securitatea i-a dat Nobelul Hertei, cum bine zicea Mihail Gălăţeanu. S-a împlinit, oarecum, vrerea, chiar...

Italo Calvino – Palomar

De Gabriel Daliș „Subtile asemenea pânzelor de păianjen.” Căutarea înţelepciunii  îl determină pe autor (eroul cărţii, Palomar) să scrie amănunţit despre toate lucrurile comune, privite, descoperind astfel că orice banalitate are sistemul ei de putere. În faţa morţii, cum va spune Calvino spre sfârşitul cărţii, timpul înseamnă clipă cu clipă identificată, capabilă să închidă timpul şi să aducă moartea. Realitatea e greu de stăpânit şi de omogenizat, modelele aduc disoluţia, iar “modelul modelelor” are nevoie de transparenţă şi formule diafane ca să reziste. Spectacolul vieţii stă în două cuvinte: casnicul previzibil. Lumea nu are proprii ei ochi pentru a se vedea dinăuntru. În afara ei, o simplă clipire de pleoape a omului aduce desprinderea lumii de propria-i deduclibilitate.  Moartea se dezlănţuie când între om şi univers nu mai sunt aşteptări. Atunci privirea viilor asupra lumii pare jalnică, iar a morţilor faţă de aceeaşi lume, imploratoare. “Palomar” este  romanul  de care nu vrei să te desparţi decât îmbrăţişându-l la piept. De acelaşi autor Castelul destinelor încrucişate Iubiri...

Next Entries »