Marius Ghilezan – Hoţia la români

De Gabriel Daliș Românul din Hoţia la români – cartea lui Marius Ghilezan – este cel de toate zilele, atât de hoţ, încât ar fura şi pe datorie. Cu această convingere pare că autorul radiografiază şi deconspiră genetica hoţiei aşezate pe harta lumii ca o săgeată cu vârful înfipt în inima României. Hoţia e una cu supravieţuirea, cu moştenirea, e constituţională. Românul fură fără conştiinţă sau instinctiv, intuitiv, din şmecherie, din lene, din obrăznicie, din disperare, din eroism, fură că nu are ce face, că nu are cu ce altceva să se laude sau fură, pur şi simplu, din plăcere. Se delectează. Îşi tot caută ocupaţie şi nu găseşte. Cartea lui Ghilezan este Adevărul spus cu voce tare. Nu e ficţiune, ci diagnostic corect, corelat cu nevoia urgentă a unei operaţii legislative şi spirituale, în regim de urgenţă, a societăţii româneşti. Autorul nu situează adevărul la mijloc, ca în cunoscutul proverb anti-justiţie, deja parte a tradiţei noastre schizoidale de multe ori; el proliferează răspunsul tranşant, decisiv. Ghilezan înţelege mecanismele cangrenate ale unui sistem social praf şi pulbere de la început şi are curajul de a ieşi public o teză socială serioasă, de care cei mai mulţi se feresc afişând nobleţe. Dacă această carte ar fi tradusă şi promovată, Marius Ghilezan ar deveni singurul milionar român care învinge la propriu hoţia. O merită, mai ales ca scriitor. Order Hoţia la români Preț @ RON19,90 Qty: Adauga in cosul de...

Adrian Diniş:”Noaptea albă de poezie de la Institutul Francez a fost mai degrabă neagră”

„Noaptea albă a poeziei a fost mai degrabă una neagră”, scrie tânărul poet Adrian Diniş pe blogul său.  „Când Claudiu Komartin prevestea un ghiveci poetic la acest Târg, Marché de la Poésie am crezut că exagerează. Dar, în ceea ce mă priveşte, Noaptea albă organizată la Institutul Francez de Linda Maria Baros şi Svetlana Cârstean, a lăsat mult de dorit. A fost ca una din petrecerile alea nereuşite. Mai mult, aici! Gabriel Daliş îl face praf şi pulbere pe Mihail Gălăţeanu, nefiind de acord buzduganele aruncate în public  de Angela Marinescu, într-o nevoie de marketizare agresivă. Păi aşa-i când pui pantofarii să bată cuie în ouă. În schimb, Ioan Groşan a dat o ripostă de-a dreptul ecumenică, a doua zi, la Muzeul Literaturii. Citiţi,...

Frumuseţea care nu întristează

Octavian Soviany Volumul antologic “:până mereu” ne permite o privire de ansamblu asupra liricii lui Gabriel Daliş, poet cu o evidentă individualitate artistică, al cărui discurs puternic personalizat reuşeşte să evite locurile comune ale douămiismului. Indiferent la ultimele mode poetice, acest autor de o rară discreţie, care a reuşit multă vreme să treacă aproape neobservat, scrie o poezie mereu egală cu sine (de unde caracterul perfect unitar al recentei sale antologii) din care lipsesc decorurile mizerabiliste şi accentele de reportaj autobiografic (atât de frecvente la colegii săi de promoţie), substituite prin aglutinări imagistice neobişnuite ce se constituie în viziuni pline de stranietate, care amintesc uneori (în spiritul, dar nu şi în litera lor) de procedeele configurative ale oniricilor. Căci, pe urmele lui Baudelaire (evocat de altfel în admirabilul poem brăţări), Gabriel Daliş pare să mai creadă încă în capacităţile imaginaţiei de a face concurenţă realului; el nu transcrie reportericeşte experienţe de viaţă, nici nu apelează la confesiunea impudică şi netransfigurată, ci, cu migala unui meşter de mozaicuri, încearcă să descopere echivalentul imagistic al stărilor sale lirice, uneori cu rafinamente de vechi şi încercat caligraf, pornit (aşa cum singur o spune într-un poem) pe urmele “frumuseţii care nu întristează”. În felul acesta, trăirea se sublimează, îşi pierde o parte din încărtura de tenebros, iar ontologicul devine în felul acesta estetic. Deoarece fondul sufletesc din care se nasc viziunile lui Gabriel Daliş e unul anxios, traversat de spaime şi frisonări dureroase: chiar şi peisajele paradisiace pe care le configurează poetul sunt întunecate brusc (ca la Trakl) de apariţia unor prezenţe neliniştitoare: “:după dragoste a plouat o noapte/ animale se adăposteau sub cele mai mari frunze/ de pe pământ/ verzi râurile printre arbori – / va trece norul, iar roua o vom culege argintie încă/ pentru pui// sare iepurele în lăstăriş/ întunecată e blana lui de melancolie// însă nori grei nu încetau...

Atelierelaţionale au durat „Până mereu”

Atelierelationale la ediţia a ll-a. Cafeneaua Dalles. Sâmbătă 18 septembrie 2010. Răzvan Ţupa l-a avut ca invitat pe poetul Gabriel Daliş care a citit din „Până mereu”, noul său volum de poezie. Din sală, Johanna Purdea, Răzvan Mihalache au citit din creaţile lor literare. Versurile care puteau fi reduse la un sms au fost notate. Cei din public au avut caiete în care notau ce li s-a părt mai interesant. Pentru ediţia a lll-a se pregăteşte Claudiu Komartin, un alt poet din Berceni, bine cotat de critici. Acţiunea va avea loc 25 septembrie, tot la Cafeneaua Dalles. Evenimentul săptămânal este organizat de Libraria Dalles, BoomLIT.com și Bookiseala.ro. Cu acest prilej, publicului i s-a reamintit vorbele lui Gellu Dorian care spunea în “Convorbiri literare”: “După Nicolae Labiş, Suceava ne trimite un alt poet de calibru – pe Gabriel Daliş”. „Până mereu” poate fi achiziţionată din Magazinul Bookiseala.ro, la preţul de 15...

Gabriel Daliş – Chip împreună

Poemele lui Gabriel Daliș reușesc performanța de a fi intens contemporane, atât stilistic cât și prin coborârea în real, și în același timp frumoase. Este vorba, nu mă îndoiesc, de un poet adevărat pe care timpul îl va confirma, iar editurile – în măsura în care destinul poeziei nu le este indiferent – vor concura la editarea lui. Mie, lectura acestor poezii mi-a oferit bucuria cunoscută, dar atât de rară, a descoperirii unui sunet autentic . Ana Blandiana De acelaşi autor Până mereu Order Chip împreună Preţ @ RON12,00 Qty: Adauga in cosul de...