Bronislaw Baczko – Crimele revoluţiei franceze

Franţa intră într-o perioadă tulbure, marcată de o dilemă inedită: cum se poate opri Teroarea, instaurată de aceeaşi Convenţie cu şaisprezece luni în urmă, fără ca procesul ei să fie totodată unul al Revoluţiei inseşi; cum se pot ierarhiza răspunderile, deosebind între simplii executanţi şi autorii decretelor şi ordinelor, pentru a-i pedepsi pe adevăraţii vinovaţi; cum a fost cu putinţă ca Revoluţia, întemeiată pe doctrina Luminilor, pe ideea de libertate şi respectare a drepturilor omului, să eşueze în...

Marcel Mathiot – Jurnalul unui bătrân amant

Marcel Mathiot: un învăţător de provincie, un nume necunoscut pâna la publicarea acestui jurnal, care a produs senzaţie la Paris în toamna lui 2008. Începând de la 16 ani, Mathiot, născut în 1910, a scris în fiecare zi a lungii sale vieţi o pagină de carnet, precedată de un titlu. După moartea lui, s-au gasit 60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat însemnările ultimilor patru ani, combinându-le savant cu notaţii mai vechi. În aceşti ani (2000-2004), după ce îşi pierde soţia, diaristul redevine, cum spune el însuşi, „celibatar“. Însemnările lui dezvăluie o viaţă sentimentală şi sexuală uluitoare pentru un nonagenar. „Marcel aparţinea Iubirii în sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu Hélène până la iubirea-complicitate intelectuală cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeşte – pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnală cu Mado“, spune Philippe Delerm în prefaţă. Jurnalul lui Mathiot nu se rezumă însă la confesiuni picante. El este mărturia gravă a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic, „evitist“ (sunt propriile sale caracterizări), raţionalist şi ateu, dar nicidecum indiferent la suferinţa umană, fidel cititor al lui Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit de prejudecăţi, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un „produs“ francez tipic. Având, în plus, ceva universal – şi rar: vocaţia fericirii. Poate că de aceea Marcel – veşnicul îndrăgostit, bătrânul amant – place femeilor şi place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului său. „Capodopera lui Marcel Mathiot e modul în care şi-a folosit timpul“, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult: capodopera lui Marcel Mathiot e însăşi viaţa sa, traită exemplar, până la capăt. Şi consemnată, din fericire, în paginile de faţă. „Un document pasionant…“ (Le Nouvel Observateur) „O carte uimitoare, uneori la limita credibilului, o celebrare a sexualităţii la vârsta a patra, dar în acelaşi timp...

Jean Francois Revel -Cunoaşterea inutilă

De ce „cunoaşterea inutilă”? Pentru că, din cât au fost (şi sunt) mai multe, mai variate şi mai elocvente adevărurile, mărturiile, dovezile privind atrocităţile comunismului, cu cât sunt mai mari şi mai sigure posibilităţile de cunoaştere, analiza şi difuzare democratică a informaţiei, cu atât ele au fost mai ocultate în mass-media occidentale, intru apărarea falimentului ideologic şi politic al marii utopii instaurate în 1917. Revel aduce nenumărate exemple de asemenea măsăcrari ale adevărului, în învăţământ, în presa scrisă şi audiovizuală, ba chiar şi în cercetarea ştiinţifică: de la trecerea sub tăcere a Terorii din timpul Revoluţiei Franceze până la campaniile din America împotriva preşedintelui Bush senior, de la cotidianul L’Humanite din perioada stalinistă până la „cazul Heidegger” ori justificarea sângerosului comunism tribal din ţările Africii, de la opţiunile politice stupefiante ale unor laureaţi Nobel pentru ştiinţă până la marile scandaluri de presă din Franţa, Anglia, Germania sau Italia anilor...

Clezio Le J.M.G. – Ritornela foamei

Premiul Nobel pentru Literatură, 2008 „Autor al inovaţiilor, al aventurii poetice şi al extazului senzual, explorator al umanităţii aflate deasupra şi dedesubtul civilizaţiei dominante” Împletind admirabil ficţiunea cu autobiografia, Ritornela foamei (2008) reconstituie din frânturi de amintiri de o intensitate tulburătoare povestea vieţii unei tinere parizience de origine mauritiană şi atmosfera anilor dinaintea şi din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fără a se lăsa prins în capcana unei cronici de epocă, Le Clezio îşi concentrează întreaga atenţie asupra lui Ethel Brun – imagine fidelă a mamei scriitorului –, dezvăluindu-i cu o uimitoare subtilitate sentimentele şi aspiraţiile, conturând personajele ce şi-au lăsat amprenta asupra personalităţii ei şi mica societate burgheză, mediocră, care o înconjoară, mânată de veşnice resentimente faţă de străini şi de evrei şi îndreptându-se în mod iminent spre dezastru. Cu virtuozitatea unui maestru al cuvintelor, Le Clezio surprinde angoasa acestei adolescente sacrificate pe altarul familiei şi al războiului, foamea obsesivă după iluziile destramate ce însoţeşte fiecare moment al existenţei sale ca o muzică discreta şi stăruitoare, o ritornela de o gravitate melancolică. „Intensă, sumbră şi luminoasă totodată, Ritornela foamei este cartea sfâşietoare a unui fiu, Le Clezio, scrisa în amintirea unei fete care a fost fără voia ei o eroină, mama sa.” (Lire) „Le Clezio este un scriitor al inovaţiei, al aventurii poetice, al extazului senzual, explorator al unei umanităţi aflate dincolo de şi sub civilizaţia dominantă.” (din comunicatul Comitetului Nobel pentru Literatura, 2008) De acelaşi autor Diego&Frida Order Autobiografie şi ficţiune Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...

Clezio Le J.M.G. – Diego&Frida

Premiul Nobel pentru Literatură, 2008 „Autor al inovaţiilor, al aventurii poetice şi al extazului senzual, explorator al umanităţii aflate deasupra şi dedesubtul civilizaţiei dominante” Diego şi Frida ne înfăţişează istoria unui cuplu ieşit din comun: povestea întâlnirii celor doi, trecutul încărcat al lui Diego Rivera, experienţa durerii şi singurătăţii pentru Frida Kahlo; credinţa lor în revoluţie, întâlnirea cu Trotki şi Breton, aventura americanaă şi fascinaţia surprinzătoare exercitată de Harry Ford; în sfârşit, rolul celor doi iîndrăgostiţi în reânnoirea lumii artei. De acelaşi autor...