Enrique Vila Matas – Sub semnul lui Dylan

Una dintre cele mai originale traiectorii din proza spaniolă. El País

Enrique Vila Matas – Parisul nu are sfârşit

Dintre toate cărţile lui Enrique Vila-Matas, probabil că Parisul nu are sfârşit are cel mai pronunţat caracter autobiografic; este şi un roman-eseu, în care îşi povesteste cu duioasă ironie începuturile scriitoriceşti din epoca săracă şi foarte nefericită. În mansarda închiriată rând pe rând multor scriitori ai boemei pariziene de către Marguerite Duras a început să se configureze biblioteca mobilă a tânărului spaniol, la care se adăugau succesiv James Joyce, Franz Kafka, Vladimir Nabokov şi alţii. E adevărat, avea să mărturisească peste ani Vila-Matas ca aproape toţi m-au influenţat, dar n-am izbutit să-l copiez pe nici unul… De acelaşi autor Asasina cultivată Bartleby <(>&<)>...

Enrique Vila Matas – Asasina cultivată

Există cărţi care inspiră teamă. Teama de adevăr. Par mai curând bombe cu ceas sau animale împăiate, care pot să-ţi sară la gât într-o clipă de neatenţie, decât cărţi. Personal, am avut această experienţă de două ori. Prima oară a fost cu mult timp în urmă, în 1977 sau în 1978; citeam pe atunci un roman de mici dimensiuni în ale cărui pagini cititorul era avertizat că putea muri chiar atunci. Cu alte cuvinte, putea muri de-adevăratelea, putea să cadă jos şi să nu se mai ridice. Romanul era Asasina cultivată de Enrique Vila-Matas, şi chiar dacă ştiu că nici unul dintre cititorii săi nu a murit, mulţi au fost transfiguraţi după aceea, convinşi de faptul că, în relaţia lor cu lectura, ceva s-a schimbat pentru totdeauna. „Asasina cultivată, alături de Los dominios del lobo (Teritoriile lupului), primul roman al lui Javier Marías, marchează punctul de plecare al generaţiei noastre.” Roberto Bolańo De acelaşi autor Bartleby <(>&<)> Co Parisul nu are...

Enrique Vila Matas – Bartleby <(>&<)> Co

Un copist pe jumătate Pessoa, pe jumătate Kafka scrie un jurnal încropit din notele de subsol ale unui text-fantomă. Cele 86 de mărturii conştiincios şi şcolăreşte numerotate ne prezintă (amintesc) numeroase cărţi neterminate (de neterminat, interminabile), eşecuri antume şi succese postume, autori cu o singură carte, cunoscută sau nu, confesiuni tardive ale unei vocaţii care nu şi-a atins ţinta, maniaci ai pseudonimelor, incapabili majori, disperaţi apriorici, practicieni ai unei ciudate forme de carpe diem, care trădează literele cu viaţa sau, de ciudă, viaţa cu moartea, militanţi ai inefabilului sau negri presupuşi, în fine, o întreagă constelaţie de bartlebi care mişună prin labirinticele note de subsol, fascinând prin autenticitatea lor. De acelaşi autor Asasina cultivată Parisul nu are...