Sorin Pui – S-au deschis cerurile

M-am străduit să ilustrez şăgălnicia şi inconsecvenţa gândului, zbaterea şi degringolada lui, gândul ca o apă de munte ce poate rupe uneori totul în cale, deopotrivă cu gândul ca nimic, nimeni şi niciunde, ca negare absolută. Am alăturat toate aceste cuvinte care în final au construit o carte în încercarea de a reda efortul dubitativ al unui individ pus în situaţia de a alege, care deşi este străfulgerat de miracolul re-îndrăgostirii ştie că orice alegere ar face, va avea regrete iar pe de altă parte că întârzierea luării unei decizii îi va periclita toată această fericire neaşteptată. Ceea ce l-a înălţat îl va şi distruge şi intuind pericolul trăieşte înfrânt şi paradoxal cu speranţă, un observator mut incapabil de gest, Ochiul care doar le vede pe toate, urmărind neputincios dezastrul diluării sentimentelor sale. Rămâne amintirea efortului parcurs înspre luminare, sper. Într-un anume fel, cerurile se deschid mereu...

Rui Zink – Banca de rezerve

Banca de rezerve este un roman care se construieşte în jurul unei întâmplări tragice, accidentul mortal al unui copil de patru ani, ce dezlănţuie o furtună de reacţii succesive. O tragedie care se extinde dincolo de legăturile de rudenie proxime. Accidentul în sine serveşte drept un sinistru şi lugubru pretext pentru introspecţii şi devoalări ale diverselor personaje, faţă de ele însele şi faţă de ceilalţi, în cadrul unor rapor-turi complicate, într-un joc psihologic periculos şi extenuant. Catastrofa iniţială dezlănţuie un şir întreg de alte catastrofe personale, existente deja în stare latentă şi care aşteptau parcă un moment „propice“ pentru a ieşi la suprafaţă. „Este posibil să ai o perspectivă inovatoare asupra unor lucruri banale? Da. Asta face Rui Zink.“ Atlântico De acelaşi autor Cititorul din...

Mihnea Rudoiu – N-are momentan titlu

De Ovidiu Dima Cu J.D. Salinger, scriitorul Mihnea Rudoiu are în comun limbajul şi sexul personajului principal. Dacă americanul nu avea voie să publice acum jumătate de secol, cartea românului nu are voie să nu stârnească atenţia. Măcar, prin originalitatea coperţii. “N-are momentan titlu” e o pictogramă pixellată a realităţii generaţiei messenger, fără Photoshop sau alte acuareli. “De veghe în lanul de secară” este o naraţiune la persoana I care povesteşte despre eşecurile adolescentului Holden Caulfiel, într-un mod trivial. Dacă tânărul lui Salinger este exmatriculat pentru că pică la patru materii, Ralph Thomason, din “N-are momentan titlu” a lui Rudoiu, este un tocilar. Ce au în comun cei doi? Aceiaşi limbă a străzii şi căutarea perfecţiunii. De ce să cumperi o carte care nu are momentan titlu? Cum de a acceptat editura Curtea veche aşa un manuscris? Confuz, dar provocat de copertă, m-a prins rapid subiectul. Adolescentul din Phyenhy (ingenioasă scriere a oraşelor româneşti), pe lângă platitudinile vieţii de şcolar, are şi trăiri circumstanţiale vârstei: masturbarea. Personajul principal nu e un filosof ca Liiceanu, înţeleptul care recunoştea în “Epistolar” că n-a practicat niciodată această acţiune juvenilă. “Dimineaţa… manevram pitpalacu’ cu mişcări de amator hotărât să treacă la profesionalism.” Descrierile seamănă cu cele ale lui Philip Roth, dar nu deranjează. Scriitorul român nu impresionează atât de mult prin acţiuni spectaculoase, ele făcând parte din viaţa fiecăruia dintre noi, dar scrierea este delicioasă. A agăţa pe cineva pe net nu e un lucru ieşit din comun. Dar a te întâlni cu sora, e ceva mai deosebit. Prăjitura editorială din bucătăria lui Rudoiu poate fi servită la orice oră din zi sau din noapte. Efortul autorului de a “ridica haltere cu greutăţile argoului spre a-i întări muşchii trivialităţii” nu este pe placul multor cititori. E greu să fii un nou William S. Burroughs într-o lume a obscenităţii delirante ce face casting la...

Marek Halter – Biblia la feminin. Vol.II-Sefora

Cărţile lui Marek Halter sunt îndrăgite de milioane de cititori. Ele înmănunchează o profundă cunoaştere a scrierilor biblice, o ştiinţă complexă a sufletului omenesc şi un talent scriitoricesc de excepţie. În 1983, romanul sau Memoria lui Avraam a fost încununat cu Premiul Cărţii Inter. De atunci a scris numeroase romane în care cuvântul Bibliei este pus la îndemâna cititorului modern, motivaţiile eroilor Sfintei Scripturi; puşi în contact direct cu Divinitatea, devin uşor de înţeles, personajele se apropie de cititor şi îi devin prieteni. Curând va fi publicat, la editura Vremea, cel de-al treilea volum al Bibliei la feminin: povestea Lilei, sora lui Esdras De acelaşi autor Biblia la feminin....

Paul Davies – Ultimele trei minute

Pentru viitorul foarte îndepărtat al universului se întrevăd două scenarii: diluarea într-o infinită beznă pustie şi implozia catastrofală, inversul big bang-ului din care s-a născut totul. Vom pieri deci – nu noi, fireşte, ci urmaşii noştri care vor avea probabil puţine trăsături umane – fie prin îngheţ, fie prin ardere. La prima vedere am fi tentaţi să spunem că universul e condamnat, iar odată cu el toate fiinţele. Această concluzie sumbră îşi găseşte în cartea lui Paul Davies un spectru larg de alternative şi nuanţări: poate că, deşi trăim într-o lume limitată în spaţiu şi timp, vom dăinui şi vom gândi nelimitat; poate că vom rezista la nesfârşit îngheţului hibernând tot mai mult; sau poate că universul însuşi nu e decât o parte dintr-o entitate mult mai vastă, iar urmaşii noştri vor putea crea alte universuri în care să evadeze. Oricum, nu e exclus ca, peste mii de miliarde de ani, soarta universului să depindă de fiinţele inteligente care îl vor popula. Departe de a dori să impună un final fericit, în Ultimele trei minute Paul Davies scrie povestea stranie şi tulburătoare a celui mai îndepărtat viitor...