rss feed
articole | comentarii
Ce nu ştie Natalia Petrovna e că viaţa lor chiar e teatru. Doar că personajele Ninei Berberova, inclusiv Natalia Petrovna, joacă întotdeauna un alt fel de teatru.
Un teatru al lui şi dacă. Şi dacă istoria ar fi fost alta, cea normală, viaţa lor de personaje s-ar fi numit viaţa de oameni reali. Dar istoria s-a rupt, vieţile lor s-au rupt, Rusia lor nu e Rusia care ar fi fost să fie.
De acelaşi autor
Sku: NI220BE
Motivul iubirii unui nemuritor (în cazul de faţă, Satana) pentru o muritoare (frumoasa Maria, aşa-zisă fiică a lui Toma Magnus) aduce în discuţie latura romantică a scrierilor lui Leonid Andreev. Numai că Satana lui Andreev, comparativ cu Demonul lui Lermontov sau cel al lui Byron, este o demitizare modernă. Satana semnifică degradarea până la ultimele consecinţe a Demonului lermontovian. Pierzându-şi total grandoarea şi forţa, Satana este un învins al propriului ideal de iubire şi frumuseţe. În Jurnalul Satanei, “otrava mortală” se află în frumuseţea lipsită de conţinut a Mariei. Pierzându-şi iubita, Satana nu se mai poate întoarce de unde a plecat. Experienţa lui omenească este ucigătoare şi definitivă.
Versurile Aureliei Marin atesta o certă înzestrare poetică, recogniscibile în sensibilitatea lirică şi în capacitatea sugestivă. Indiferent de tematica lor, poemele au o mişcare hieratică, repetitoare şi promiţătoare în acelaşi timp. Atmosfera lor este, în genere, învăluitoare, pregnantă, insinuantă.` (Mircea Martin) Albul miresei care se vedea în oglindă este a cincea carte de versuri a Aureliei Marin. Firesc ar fi să punem în textul nostru de recomandare spre lectura o scurtă istorie a experienţelor poetice ale autoarei şi să ne folosim de acest demers în decodificarea mesajului din acest volum de poezie. Dar ar fi vorba doar de o opţiune mai mult sau mai puţin orgolios-critica, pentru că poezia Aureliei Marin se articulează, esenţial, pe formele pe care le capătă propria identitate în faţa unor experienţe umane ce tentează limitele. În fond, identitatea este, dacă nu tema, problematica centrală a poeziei ei.
Sku: AU134MA
Paul Bogdan transformă proza sa autobiografică in… teatru, iar în acest caz oferă ample indicatii de regie, mai ample decât acţiunea în sine, minimală şi metaforica (poetică), care însă nu pot fi puse în scenă decât pe calculator, aşa cum se procedează cu probele tehnice ale unor clădiri sau maşini, experimentate şi continuu refăcute pe monitoare complexe. Astfel, autorul realizează în premieră, cel puţin la noi, sincretizarea ingenioasă a celor trei genuri literare: liric, epic şi dramatic. Înclin să cred că acest mod de scriere poate fi o soluţie mult aşteptată pentru literatura viitorului, prea mult aşteptată după „eliberarea” cugetului estetic acum aproape două decenii.[…] Sigur că toate aceste artificii, deloc artificiale, ci cu suflet sigur, fac din Arevahar o carte de mare atracţie, atât tehnica, actuală, cât şi afectivă, fiind şi o promisiune confortabilă pentru un viitor căutat al literaturii române.
Sku: PA133BO
Soţia preşedintelui (American Wife), apărut în Statele Unite în 2008, are ca personaj principal o celebră primă doamnă a Americii. Din clipa în care soţul ei devine preşedinte (ca reprezentant al Partidului Republican, în opoziţie cu propriile ei vederi democrate), Alice Blackwell este pusă într-o poziţie la care nu s-ar fi gândit să aspire, una care îi conferă putere, influenţă, privilegii şi responsabilitate.
Soţia preşedintelui este considerat unul dintre cele mai îndrăzneţe, documentate şi subtile romane ale momentului. El este, în egală măsură, o istorie inspirată din realitate, cum o dovedesc referinţele la atacurile teroriste de la World Trade Center şi la războiul purtat de Statele Unite „într-o ţară indepărtată”, şi o relatare caldă, umană, dintr-o perspectivă domestică, despre cea mai puternică pereche din lume: preşedintele S.U.A. şi prima doamnă a Americii.
„Sittenfeld, autoarea volumului Prep, a scris un roman inteligent şi generos despre o controversată dinastie politică.” (Entertainment Weekly)
De acelaşi autor
Sku: CU005SI
Aparent, între Marylin Monroe şi Hans Christian Andersen nu este nici o asemănare, deşi cuvântul „poveste” ar putea fi un element comun al vieţilor lor. Marylin Monroe a fost un copil nelegitim, cãruia nici mama, nici orfelinatele, nici familiile adoptive nu i-au putut da afecţiunea de care avea nevoie. Rolurile sau marile iubiri n-au ajutat-o să treacă pragul disperării, care a dus-o la sinucidere. Cu mult înaintea acestui eveniment, prin 1805, mama lui Hans Christian a fost forţatã sã se prostitueze de propria ei mamã. Însãrcinată fiind, a fugit de acasã şi s-a cãsãtorit doar pentru a-i oferi copilului ei un cãmin. Hans Christian Andersen a avut o mamă iubitoare, dar pe care alcoolismul a ucis-o. Crescut cu dragoste de bunica sa şi trăind într-o comunitate în care basmele cu personaje fantastice, sărbătorile şi procesiunile formau o bază culturală solidã, a reuşit sã se smulgã din noroiul originii sale. Asemeni vieţii lui Marylin şi a lui Hans Christian, existenţa miilor de copii abandonaţi, abuzaţi, traumatizaţi sau orfani este marcată de fantomele violenţelor îndurate. Unii reuşesc sã le depăşească, alţii nu. De ce, cum, ce-i diferenţiazã? Boris Cyrulnik răspunde acestor întrebări prin introducerea unui concept propriu, numit rezilienţã. Ce este rezilienţa, cum apare, cum se dezvoltă, care este rolul sãu în evoluţia psihică a copilului şi, mai târziu, a adultului, iatã temele dezbătute în paginile acestei cărţi. Rezilienţa nu e o minune, nici o reţetă a fericirii, „este o strategie de luptă împotriva nefericirii, care ne ajută să-i smulgem vieţii clipe de plăcere în ciuda murmurului fantomelor din străfundurile memoriei”.
M-am străduit să ilustrez şăgălnicia şi inconsecvenţa gândului, zbaterea şi degringolada lui, gândul ca o apă de munte ce poate rupe uneori totul în cale, deopotrivă cu gândul ca nimic, nimeni şi niciunde, ca negare absolută. Am alăturat toate aceste cuvinte care în final au construit o carte în încercarea de a reda efortul dubitativ al unui individ pus în situaţia de a alege, care deşi este străfulgerat de miracolul re-îndrăgostirii ştie că orice alegere ar face, va avea regrete iar pe de altă parte că întârzierea luării unei decizii îi va periclita toată această fericire neaşteptată. Ceea ce l-a înălţat îl va şi distruge şi intuind pericolul trăieşte înfrânt şi paradoxal cu speranţă, un observator mut incapabil de gest, Ochiul care doar le vede pe toate, urmărind neputincios dezastrul diluării sentimentelor sale.
Rămâne amintirea efortului parcurs înspre luminare, sper. Într-un anume fel, cerurile se deschid mereu …
Sku: SO278PU
Banca de rezerve este un roman care se construieşte în jurul unei întâmplări tragice, accidentul mortal al unui copil de patru ani, ce dezlănţuie o furtună de reacţii succesive. O tragedie care se extinde dincolo de legăturile de rudenie proxime. Accidentul în sine serveşte drept un sinistru şi lugubru pretext pentru introspecţii şi devoalări ale diverselor personaje, faţă de ele însele şi faţă de ceilalţi, în cadrul unor rapor-turi complicate, într-un joc psihologic periculos şi extenuant. Catastrofa iniţială dezlănţuie un şir întreg de alte catastrofe personale, existente deja în stare latentă şi care aşteptau parcă un moment „propice“ pentru a ieşi la suprafaţă.
„Este posibil să ai o perspectivă inovatoare asupra unor lucruri banale? Da. Asta face Rui Zink.“ Atlântico
De acelaşi autor
Sku: RU039ZI
Cu J.D. Salinger, scriitorul Mihnea Rudoiu are în comun limbajul şi sexul personajului principal. Dacă americanul nu avea voie să publice acum jumătate de secol, cartea românului nu are voie să nu stârnească atenţia. Măcar, prin originalitatea coperţii. “N-are momentan titlu” e o pictogramă pixellată a realităţii generaţiei messenger, fără Photoshop sau alte acuareli.
“De veghe în lanul de secară” este o naraţiune la persoana I care povesteşte despre eşecurile adolescentului Holden Caulfiel, într-un mod trivial. Dacă tânărul lui Salinger este exmatriculat pentru că pică la patru materii, Ralph Thomason, din “N-are momentan titlu” a lui Rudoiu, este un tocilar. Ce au în comun cei doi? Aceiaşi limbă a străzii şi căutarea perfecţiunii.
De ce să cumperi o carte care nu are momentan titlu? Cum de a acceptat editura Curtea veche aşa un manuscris? Confuz, dar provocat de copertă, m-a prins rapid subiectul. Adolescentul din Phyenhy (ingenioasă scriere a oraşelor româneşti), pe lângă platitudinile vieţii de şcolar, are şi trăiri circumstanţiale vârstei: masturbarea. Personajul principal nu e un filosof ca Liiceanu, înţeleptul care recunoştea în “Epistolar” că n-a practicat niciodată această acţiune juvenilă. “Dimineaţa… manevram pitpalacu’ cu mişcări de amator hotărât să treacă la profesionalism.” Descrierile seamănă cu cele ale lui Philip Roth, dar nu deranjează.
Scriitorul român nu impresionează atât de mult prin acţiuni spectaculoase, ele făcând parte din viaţa fiecăruia dintre noi, dar scrierea este delicioasă. A agăţa pe cineva pe net nu e un lucru ieşit din comun. Dar a te întâlni cu sora, e ceva mai deosebit. Prăjitura editorială din bucătăria lui Rudoiu poate fi servită la orice oră din zi sau din noapte. Efortul autorului de a “ridica haltere cu greutăţile argoului spre a-i întări muşchii trivialităţii” nu este pe placul multor cititori. E greu să fii un nou William S. Burroughs într-o lume a obscenităţii delirante ce face casting la oră de vârf şi de maximă audienţă. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu prefer să citesc originalul, dacă vreau senzaţii tari.
Revenind la volumul care “n-are momentan titlu,” Mihnea Rudoiu, aflat la vârsta de 30 de ani la o a treia apariţie editorială, ne convinge că este înzestrat cu mult talent. Delicioasă este rugăciunea adolescentului Thomason: “…eu sunt mic, Tu fă-mă mare…şi Cory (iubita) să nu mă mai calce pe nervi…şi nu ne lăsa să bâjbâim în întuneric, căci Tu eşti sursa vieţii, Doamne …şi să o sărut pe bune, ce naiba, că n-am curaj deloc…Te rog muuuult, Dumnezeule care eşti în ceruri… să înscriu multe goluri şi să-i învingem la zero pe cei de la blocurile albe…eu sunt slab, Tu fă-mă tare şi să-i pun mâna pe ţâţe CKrystyanei…căci în Tine, Hristoase, descoperim cine suntem şi pentru ce trăim.”
Cum am mai spus, argouri de tipul “lasă vrăjeala,” ”dă-o în spanac”, “femei gârlă” reduc din preţiozitatea discursului liric. Cartea, deşi “nu are momentan titlu,” impresionează prin suspansul acţiunilor prin care trece tânărul Ralph, mai ales ca militar. Plecat din “Phyenhy” şi ajuns ofiţer în Ministerul Apărării Naţionale, pe un parcurs ce trece prin Constantza şi Caransebesh, face fel de fel de trăznăi. Agaţă fete pe net, se joacă şi profită din plin de timpul liber. Stă însurat doar câteva luni. Comicul este unul balcanic.
Văzând că autorul este ofiţer al Armatei Române, volumul pare a fi un roman autobiografic. Dar nu cred că este. Prea mult şi-a batjocorit superiorii, cei învăţaţi în carieră cu locotenenţele şi cu aservirile inferiorilor. Dacă e aşa, înseamnă că pe lângă talent, autorul este înzestrat şi cu curaj.
Ca fir epic, cartea curge, cu mici inflexiuni şi deluviuni, din acelaşi loc: puşcăria, unde Ralph este aruncat din cauza unei agresiuni cu maşina asupra iubitului fostei soţii, şi se întoarce în finalul cărţii, tot de unde a plecat. Ciclicitatea istorisirii nu deranjează. Personajului, precum în viaţa reală, nu i se iartă legitima apărare, mai ales că se luptă cu cineva mai mare în rang.“Armata pe viaţă este schimbată cu puşcăria pe viaţă”. Cartea merită citită mai ales de vânătorii de adrenalină.
De acelaşi autor
Micul Abelardy. Viaţa şi opera
Sku: MI00050
Cărţile lui Marek Halter sunt îndrăgite de milioane de cititori. Ele înmănunchează o profundă cunoaştere a scrierilor biblice, o ştiinţă complexă a sufletului omenesc şi un talent scriitoricesc de excepţie. În 1983, romanul sau Memoria lui Avraam a fost încununat cu Premiul Cărţii Inter. De atunci a scris numeroase romane în care cuvântul Bibliei este pus la îndemâna cititorului modern, motivaţiile eroilor Sfintei Scripturi; puşi în contact direct cu Divinitatea, devin uşor de înţeles, personajele se apropie de cititor şi îi devin prieteni.
Curând va fi publicat, la editura Vremea, cel de-al treilea volum al Bibliei la feminin: povestea Lilei, sora lui Esdras
De acelaşi autor
Sku: MA136HA
Pentru viitorul foarte îndepărtat al universului se întrevăd două scenarii: diluarea într-o infinită beznă pustie şi implozia catastrofală, inversul big bang-ului din care s-a născut totul. Vom pieri deci – nu noi, fireşte, ci urmaşii noştri care vor avea probabil puţine trăsături umane – fie prin îngheţ, fie prin ardere. La prima vedere am fi tentaţi să spunem că universul e condamnat, iar odată cu el toate fiinţele. Această concluzie sumbră îşi găseşte în cartea lui Paul Davies un spectru larg de alternative şi nuanţări: poate că, deşi trăim într-o lume limitată în spaţiu şi timp, vom dăinui şi vom gândi nelimitat; poate că vom rezista la nesfârşit îngheţului hibernând tot mai mult; sau poate că universul însuşi nu e decât o parte dintr-o entitate mult mai vastă, iar urmaşii noştri vor putea crea alte universuri în care să evadeze. Oricum, nu e exclus ca, peste mii de miliarde de ani, soarta universului să depindă de fiinţele inteligente care îl vor popula. Departe de a dori să impună un final fericit, în Ultimele trei minute Paul Davies scrie povestea stranie şi tulburătoare a celui mai îndepărtat viitor imaginabil.
Sku: PA182DA
Recomandat de bookiseala.roManual de campanie electorală - cu elemente de New Media are toate ingredientele necesare unei campanii de s
