Dostoievski – Însemnări din subterană şi alte microromane

Însemnări din subterană, considerată de Vasili Rozanov „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski”, expune idei care formează „întîia linie fundamentală a concepţiei despre lume a autorului”. Eroul romanului Jucătorul este un emigrant „extern”, care în Europa, nu scapă nicidecum de „rusicitatea” existenţa în el. Soţul etern relatează tentativa de răzbunare a unui laş plămădit din acelaşi aluat ca şi Omul din subterană: un soţ înşelat încearcă să se răzbune pe fostul amant al defunctei sale soţii. De acelaşi autor Umiliţi şi...

Dostoievski – Eternul soţ. Dublul

Povestiri, nuvele sau chiar microromane, Dublul (1846) şi Eternul soţ (1890) prezintă stări extreme de conştiinţă, manifestări schizofrenice sau idei obsesive. În Dublul, avem a face cu un funcţionar respectabil, Goliadkin senior, care se află pe punctul de a se dezintegra social din cauza apariţiei tulburătoare a unei sosii. Dublul, Goliadkin junior, încearcă să distrugă reputaţia protagonistului şi să-i uzurpe locul în cadrul birocraţiei ruseşti. Surpriza însă survine atunci când se dovedeşte că acesta din urmă nu este decât o manifestare schi zo frenică a eroului nostru. Dualitatea, fizică ori psihică, va constitui şi tema celei de-a doua nuvele. Fundamentată pe o rivalitate de tip mimetic, Eternul soţ cuprinde în paginile sale un joc subtil între soţul înşelat şi amantul iubitei defuncte. Sufocat de probleme financiare şi nemaia vând resurse morale pentru a trăi, soţul îşi urmăreşte rivalul pas cu pas. De acelaşi autor Umiliţi şi...

Dostoievski – Umiliţi şi obidiţi

Umiliţi şi obidiţi, prima mare operă a lui Dostoievski, un roman plin de compasiune, având şi o parte autobiografică, pune în lumină marile contradicţii ale vieţii, realitatea crudă. Un clasic portret al mize riei umane. De acelaşi autor...

Dostoievski – Adolescentul

Naratorul şi protagonistul romanului dostoievskian Adolescentul este Arkadi Makarovici Dolgoruki, un tânăr naiv şi ambiţios de numai 19 ani. Fiu nelegitim al latifundiarului Andrei Petrovici Versilov, acesta oscilează permanent între pornirea de a scoate la lumină greşelile tatălui ajuns la ruină şi dorinţa ascunsă de a-i câştiga dragostea. Astfel, se hotărăşte să accepte invitaţia acestuia de a veni să locuiască la Sankt Petersburg. Mânat de un vis incipient de comuniune şi înarmat cu un document despre care crede că îi poate oferi puteri depline asupra celorlalţi, Arkadi întâlneşte aici un tată aproape necunoscut, se confruntă cu mizeriile concrete ale lumii adulte şi ajunge, în final, la o schimbare de viziune, la conştientizarea binelui şi a răului. De acelaşi autor Idiotul. (Colecţia Adevărul) 2...

Dostoievski – Idiotul. 2 volume

De Alexandru Cristian Bunătatea este o virtute aleasă. A fi un om bun înseamnă a înţelege imperfecţiunea omului,   a-l accepta şi a-l ierta. Uneori bunătatea poate fi luată ca un semn de naivitate sau mai grav, pură prostie. Idiotul este un prinţ care este un inadaptat perpetuu. Lev Nikolaievici Mîşkin este ultimul din familia sa, este un om inteligent dar care suferă din păcate de o maladie frecventă în acele timpuri, epilepsia. Epilepticii sunt oameni extrem de sensibili şi în stare de multe sacrificii. Ca orice bărbat acest prinţ este îndrăgostit de o femeie care se joacă cu mintea şi cu sentimentele sale. Iubirea ei este inexistentă, Natalia Filipovna este genul de femeie fatală care doreşte ca bărbaţii să fie sclavi nu parteneri. Prinţul Mîşkin este “idiot” de bun şi de îngăduitor cu toţi oamenii din viaţa sa. Este un om care nu protestează la nicio nedreptate este un om  care acceptă multe deoarece este un om cu un suflet rar şi pur. Maladia sa l-a făcut să vadă viaţa în alt mod. Viaţa este prea scurtă pentru a ne chinui şi a fi răi unii cu alţii. Dostoievski a zugrăvit un personaj ieşit din comun. Mulţi critici şi istorici literari cred că acest prinţ este un alter ego al lui Dostoiesvki. Nu poate fi o afirmaţie extrem de fundamentată  deoarece în toate romanele sale putem vedea o parte a sufletului acestui genial creator. Romanul este plin de întrebări unele fără răspuns. Întrebarea centrală este legată de neadaptarea unui om. Acesta poate trăi într-o astfel de lume mult timp? Şi dacă poate trăi atunci în ce mod poate trăi. Putem spune  că acest roman este unul care urmăreşte viaţa unor oameni înzestraţi cu calităţi mari. Oamenii simpli nu vor recunoaşte oamenii mari pentru că nu pot ori nu doresc acest lucru. Femeia pe care prinţul o iubeşte va pieri...