Ce este creaţia? Un act, o expresie a sufletului, o sinteză între suflet şi minte, sunt diferite răspunsuri care nu ne lămuresc întru totul. Teologii cred că actul creaţiei este de inspiraţie divină. Dumnezeu l-a creat pe om dându-i suflare de viaţă. Omul creează o operă dându-i suflarea sa, gândurile şi visurile sale. Creaţia precedă sau nu omul? Actul creaţional este născut odată cu omul. La naşterea sa s-a produs un miracol, devenirea întru fiinţă, parafrazându-l pe marele Noica. Omul devine ceva ce are viaţă, are pulsatilitate divină, flacără dumnezeiască. Creaţia unui artist este însămânţată de duhul său. Artistul dă naştere operei sale. Opera unui creator este parte din fiinţa sa. Un mare artist poate crea nu o simplă operă ci o lume întreagă. O lume este ceva complex şi complet. Marii creatori ai omenirii au creat lumi paralele. Dostoievski este creatorul unei lumi unice în istoria literaturii, o lume a sufletului, mai exact dimensiunea ontologică a sufletului rusesc. Sufletul rusesc a existat de la naşterea poporului rus. Deşi acesta poartă un nume de origine nordică ( cuvântul rus provine din protosuedeză) sufletul rusesc are o dimensiune slavă. Dostoievski a simţit şi a creat o operă în care nordul şi estul se completează în agitatul suflet rusesc. Artist de geniu, creator titanic Dostoievski a putut zugrăvi sufletul rusesc prin doua modalităţi, meditaţia şi întâmplarea. Meditaţia este o stare comună omului, gândul profund se transformă într-unul meditativ. Întâmplarea este o parte mică a destinului unui om. Dacă Dostoievski nu era condamnat la moarte şi graţiat cu siguranţă romanele sale nu erau atât de cutremurătoare. Această experienţă marcantă i-a lăsat urme adânci în suflet, un brăzdar de nelinişte străbate sufletul marelui scriitor. Socrate spunea adesea că are un Daimon care îi şopteşte gândurile. Dostoievski a avut experienţa de partea sa şi credinţa în Dumnezeu. Dostoievski este un gânditor şi în acelaşi...
