Salman Rushdie – Versetele satanice

Controversatul roman Versetele satanice i‑a adus lui Rushdie pre­miul Whitbread, o nominalizare la premiul Booker şi o condam­nare la moarte a cărei ameninţare încă mai stăruie asupra scriitorului. Polemicile legate de posibilele conotaţii blasfematorii ale cărţii au pus uneori în umbră discuţiile legate de meritele literare ale tex­tului şi de rolul jucat de acesta pe scena literaturii contem­porane britanice. Dar Versetele satanice e de fapt un roman superb despre dezrădăcinări de tot felul, despre moşteniri care trebuie sau nu acceptate, despre măşti, straturi de identităţi şi istorii. Este în egală măsură o carte a regăsirilor şi una a afirmaţiilor, o poveste fascinantă, plină de personaje fabuloase dintr‑o lume aflată la gra­niţa dintre iluzie şi realitate. De acelaşi autor Dincolo de limite Grimus Patrii imaginare Ruşinea Seducătoarea din...

Paul Auster – Cartea iluziilor

Într-o scriitură elegantă şi sigură pe sine, autorul ne oferă istoria lui David Zimmer, profesor universitar şi traducător, pe care moartea soţiei şi fiilor săi într-un accident de avion îl aruncă într-un abis de disperare şi auto-compătimire. Dupa tragicul eveniment, viaţa sa devine o rutină distructivă de alcool, zile cu ritualuri fetisizante printre lucrurile celor dispăruţi şi nopţi de privit absent la televizor. Până într-o seară, când nimereşte peste un program despre maeştrii cinematografiei mute şi o secvenţă reuşeşte să-i smulgă primul râset de luni de zile. Această salvatoare întâmplare îi prilejuieşte personajului principal o incursiune în lumea fascinantă a acestui gen de film şi a unuia din cei mai talentaţi practicanţi ai săi, Hector Mann, dispărut misterios în plină carieră. Întilnirea dintre cei doi este plasată sub acelaşi semn al suferinţei şi modalităţilor în care aceasta poate fi îndurată şi depăşită. Ambele poveşti ne parvin „de dincolo de mormânt”, „Memoriile” lui Chateaubriand funcţionând perfect ca veşmânt intertextual menit să scoată în evidenţă faptul că artistul, de orice fel, continuă să trăiască prin opera sa şi dincolo de moarte. Paul Auster combină cu măiestrie diferite registre şi posibilităţi narative – de la discursul precis, universitar, la pasaje aproape lirice, la limbajul şi atmosfera specifice unui roman poliţist. Rezultatul e o carte tulburătoare despre cât de iluzoriu e tot ce credem că ştim, despre fantasmele care ne învăluie şi ne călăuzesc existenţa. De acelaşi autor Nebunii în Brooklyn...

Martin Amis – Săgeata timpului

Săgeata timpului atinge unul dintre cele mai delicate subiecte ale secolului XX – Holocaustul – într-o manieră a cărei originalitate reuşeşte să evite stridentele şi clişeele de orice fel. Săgeata timpului este povestea unui medic nazist (Odilo Unverdoben, alias Hamilton de Souya, John Young, Tod Friendly) spusă, sau mai bine zis reconstruită urmând în sens invers săgeata timpului, de o frântură a conştiinţei sale. Subiectul şi modalitatea în care acesta este tratat transformă lectura într-un exerciţiu de inteligenţă şi compasiune. De acelaşi autor Casa întâlnirilor Născuţi morţi...