Dan Lungu – Sînt o babă comunistă!

De Marius Ghilezan Citind volumul de povestiri Sînt o babă comunistă! – pe care nu-l consider roman – am înţeles lesne succesul acestuia la publicul occidental.  „Experimentul de mentalitate,” început de Dan Lungu cu Raiul găinilor, continuă şi aici. Autorul nu face altceva decât să transcrie un univers şocant (lumea în comunism) pe foile veline ale capitalismului. Şi îi iese al naibii de bine. Ceea ce ar părea o lecţie din pedagogia absurdului nu e decât o dezbrăcare a mentalului colectiv, până la simplitatea nudă a unui cretinism patent. Noi, cei care am trăit în epoca de aur, nu ne putem decât da palme şi a ne struni convulsiile spastice ale adormirii. Faptul că mulţi ne-am trezit la Revoluţie nu ne absolvă de vina colectivă de a fi îndurat un astfel de sistem. Că ne-am luptat cu toţii cu indivizi din tipologia „infractului” social ca Emilia (Mica) Burac, eroul cărţii, nu ne face mai fericiţi.Femeia e realitate. E omul nou care nu va dispărea decât odată cu exitusul generaţiei. Cartea lui Dan Lungu nu e decât o oglindă pe care tot ne chinuim să o spargem, dar nu reuşim. Principiile de viaţă ale femeii care calcă pe tezic, din obişnuinţă, ne îngroaşă sentimentul zădărniciei. Sociologul, altfel decât noi, ştie că rădăcina răului nu se scoate cu telefoane din Canada sau mesajele amăgitoare ale liberalismului care nu dă nimic. N-am vrut să recunosc niciodată că „ideile nu ţin de foame”. A trebuit să vină profesorul de la Iaşi să-mi amplifice decepţiile şi să-mi dea o lecţie, pe care n-aş fi voit să o iau nici în ruptul capului. Banalul operei e ca un cuţit în rană. Ţucu şi Emilia nu sunt decât personajele unei realităţi pe care am negat-o cu virulenţă. Ce mă încălzeşte pe mine, ca idealist, că niciodată un astfel de personaj obişnuit să fenteze comunismul n-ar fi...

Dan Lungu – În iad toate becurile sunt arse

De Cristina Nemerovschi Dacă ai rememorat recent, cu amicii, întâmplări din propria-ți copilărie, dacă adolescența îți pare singura perioadă a vieții când ai fost cu adevărat tu însuți, romanul În iad toate becurile sunt arse semnat de Dan Lungu va reprezenta, fără-ndoială, o încântare. Victor, personajul principal al romanului, este vocea atât a prezentului, cât și a trecutului. Două planuri cât se poate de distincte, construite de autor în culori contrastante. Prezentul este mai degrabă gri, nu oferă multe alternative, este lipsit de bucurie, trăire, provocări, iubiri și prietenii reale. Prin contrast, trecutul lui Victor apare, chiar prin prisma eroului, drept un spațiu al întâmplărilor adevărate, al vieții trăite din plin. Amintirile lui Victor sunt colorate, sunt captivante, te transpun în acel loc pierdut de către copilul devenit adult. Unele pasaje amintesc de Mendebilul lui Mircea Cărtărescu, dar și de celebrul Stand By Me, un film regizat de Rob Reiner după o carte de Stephen King. Este multă, multă nostalgie în cartea lui Dan Lungu (chiar și în titlu!), iar alternanța dintre trecut și prezent nu face decât s-o accentueze. Nu poti rămâne insensibil după ce-o citești. “Sufletul unui înger nu trăiește mai mult de douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani. Cei care nu mor la timp devin oameni.” De acelaşi autor: Cum să uiţi o femeie Raiul găinilor Proză cu amanuntul Cum să uiţi o femeie Order În iad toate becurile sunt arse Preţ @ RON32,95 Qty: Adauga in cosul de...

Dan Lungu – Băieţi de gaşcă

Liceeni guralivi şi plini de umor, o fetiţă care, în timp ce desenează un şopron, povesteşte cu inocenţă lucruri ciudate de acasă, o femeie fără mâini care are drept hobby pictura, o prietenă fluşturatică, indivizi proaspăt îmbogăţiţi… Aceasta este lumea Băeţilor de gaşcă, o lume pestriţă în care întâlnim deopotrivă argoul adolescenţilor de dinaintea căderii comunismului şi metamorfozele României contemporane. Order Băieţi de gaşcă Preţ @ RON14,95 Qty: Adauga in cosul de...

Dan Lungu – Sînt o babă comunistă!

De Marius Ghilezan Citind volumul de povestiri Sînt o babă comunistă! – pe care nu-l consider roman – am înţeles lesne succesul acestuia la publicul occidental.  „Experimentul de mentalitate,” început de Dan Lungu cu Raiul găinilor, continuă şi aici. Autorul nu face altceva decât să transcrie un univers şocant (lumea în comunism) pe foile veline ale capitalismului. Şi îi iese al naibii de bine. Ceea ce ar părea o lecţie din pedagogia absurdului nu e decât o dezbrăcare a mentalului colectiv, până la simplitatea nudă a unui cretinism patent. Noi, cei care am trăit în epoca de aur, nu ne putem decât da palme şi a ne struni convulsiile spastice ale adormirii. Faptul că mulţi ne-am trezit la Revoluţie nu ne absolvă de vina colectivă de a fi îndurat un astfel de sistem. Că ne-am luptat cu toţii cu indivizi din tipologia “infractului” social ca Emilia (Mica) Burac, eroul cărţii, nu ne face mai fericiţi.Femeia e realitate. E omul nou care nu va dispărea decât odată cu exitusul generaţiei. Cartea lui Dan Lungu nu e decât o oglindă pe care tot ne chinuim să o spargem, dar nu reuşim. Principiile de viaţă ale femeii care calcă pe tezic, din obişnuinţă, ne îngroaşă sentimentul zădărniciei. Sociologul, altfel decât noi, ştie că rădăcina răului nu se scoate cu telefoane din Canada sau mesajele amăgitoare ale liberalismului care nu dă nimic. N-am vrut să recunosc niciodată că “ideile nu ţin de foame”. A trebuit să vină profesorul de la Iaşi să-mi amplifice decepţiile şi să-mi dea o lecţie, pe care n-aş fi voit să o iau nici în ruptul capului. Banalul operei e ca un cuţit în rană. Ţucu şi Emilia nu sunt decât personajele unei realităţi pe care am negat-o cu virulenţă. Ce mă încălzeşte pe mine, ca idealist, că niciodată un astfel de personaj obişnuit să fenteze comunismul n-ar fi...

Dan Lungu – Cum să uiţi o femeie

Jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Aşa s-ar putea defini, pe scurt, noul roman al lui Dan Lungu. Andi şi Marga s-au cunoscut într-o împrejurare ciudată şi locuiesc împreună de un an şi jumătate. Sunt tineri jurnalişti şi lucrează la acelaşi ziar dintr-un oraş de provincie, ea la pagina de mondenităţi, iar el la investigaţii. Deşi lucrurile între ei merg bine, într-o bună zi Marga dispare, lăsînd un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explicaţii raţionale, Andi apelează la un întreg arsenal de strategii ale uitării. De acelaşi autor În iad toate becurile sunt arse Raiul găinilor Proză cu amanuntul Sînt o babă...