Dacă România ar fi fost Cehia sau Polonia, dacă românii şi-ar respecta valorile-valori, oamenii-oameni, scriitorii-scriitori, Paul Goma ar fi avut un destin public identic cu destinul lui Havel sau Walesa. Cum însă motorul istoriei noastre este amnezia, el a fost obligat să rămână, chiar şi după 1989, Paul Goma, adică un disident neacceptat de regimul-în-continuare-comunist de la Bucureşti. Într-o ţară demnă şi cinstită cu ea însăşi Paul Goma ar fi fost de multă vreme academician, reper moral şi scriitoricesc, autor de manual. Inventator al unui stil-unicat, între Céline, Creangă şi Faulkner, stil marcat de experienţele trăite-rememorate-recuperate în stricta lor originaritate, Goma este acum (anul 2008) cel mai important scriitor român în viaţă, iar când vremurile «îşi vor reintra în chingi», el va fi recunoscut, în mod obiectiv, ca unul dintre cei mai originali scriitori-povestitori români ai secolului XX.
De acelaşi autor
Sku: PA201GO
Viaţa-memoria-istoria ca un tren… Pagină cu pagină, cuvânt după cuvânt, vrei să rămâi în captivitate. E adevărat că nici nu poţi coborî, nu încă. Uneori te sufocă istoriile sale şi de-abia aştepţi o haltă, undeva, prin vreo altă amintire, numai să poţi respira un pic. 
„Recitesc şi iar recitesc. Sunt fragmente care mă obsedează. Mă înspăimântă bătaia şi umilinţa îndurate de tânărul Paul Goma. Mă înspăimântă cazna tuturor semenilor noştri care au mărturisit prin faptă şi prin scris, cărora nu le semănăm şi care au îndurat suferinţe neverosimile pentru alintaţii, îmbuibaţii, apaticii şi nesimţiţii regimului comunist. Numai indivizii defecţi sufleteşte şi cu mintea pervertită pot crede că reuşesc să umilească azi un om care a cunoscut iadul, întorcându-se de acolo mai speriat şi mai puternic decât oricare dintre noi. Nu, nu este o contrazicere din parte-mi. Când veţi citi rememorarea bătăilor de la Gherla, în cartea omonimă, poate vă veţi angoasa. Căci şi spaima este utilă uneori. Oroarea şi suferinţa nu sunt expresii stilistice, sunt trăite. Aici e diferenţa majoră dintre o scriitură adevărată şi «profesiunea» scriiturii.
Aceasta nu este o carte pe care s-o citeşti din scoarţă în scoarţă şi apoi s-o uiţi în bibliotecă. Trăieşte cu ea, răsfoieşte-o frecvent şi, cel mai important, las-o deoparte la fel de frecvent, altfel spus, petrece mai mult timp ţinând-o în mână decât citind-o. Mulţi cititori vor simţi impulsul firesc de a se opri după fiecare frază, de a face o pauză pentru a reflecta asupra celor scrise. Este mult mai util şi mai important să te opreşti din citit decât să continui să citeşti. Îngăduie cărţii să-şi îndeplinească menirea, să te trezească şi să te scoată la lumină departe de cărările bătătorite ale gândirii tale repetitive şi condiţionate.
Harmonia caelestis este o operă care te provoacă şi te emoţionează, un roman anti-epic, scris într-un mod nu tocmai tradiţional, ce poartă marca indubitabilă a lui Péter Esterházy. Istorie de familie, subiectivă şi dramatică, dar şi istorie a Ungariei, a Europei, Harmonia caelestis este un impresionant poem epic, dominat de figura Tatălui. Un Tată multiplicat însă în mii de ipostaze, căci nu doar tatăl autorului este evocat aici, ci toţi bărbaţii vechii familii aristocratice maghiare al cărei descendent este Péter Esterházy. O tulburătoare meditaţie pe tema paternităţii şi a relaţiilor dintre taţi şi fii, Harmonia caelestis este şi un strălucit exemplu de pastişă postmodernă, traversată de ecouri intertextuale generate de o «bulimie» literară remarcabilă.
Cartea ne dezvăluie încetul cu încetul biografia misteriosului personaj pe care povestitorul îl întâlneşte mereu, pe neaşteptate, în felurite locuri din Europa. Însingurat şi melancolic, Jacques Austerlitz – care trăieşte de mic copil în Anglia, unde a fost trimis de părinţii săi, nişte evrei cehi - n-a aflat decât târziu care-i sunt adevărata origine şi numele. De atunci străbate neobosit continentul în lung şi în lat, în căutarea propriei identităţi şi a urmelor părinţilor săi dispăruţi. Împletind elementele romaneşti cu eseul şi relatarea documentară, viaţa cu ficţiunea şi poezia, cartea reprezintă încercarea magistrală de a nara istoria europeană a secolului XX prin viaţa unui singur individ, în modul cel mai intim şi totodată polivalent cu putinţă.
Este remarcabil să descoperi că unul dintre cei mai buni analişti ai ştiinţelor de frontieră e atât de familiarizat cu natura spiritului uman. Sunt semne de bun augur pentru vremurile noastre.
Publicat în 1953, romanul a inaugurat perioada de plenitudine creatoare a scriitorului. Inspirată de experienţe personale trăite de autor în Venezuela, călătoria protagonistului anonim al romanului — ce îl poartă spre izvoarele fluviului Orinoco, în adâncul selvei, în căutarea unui instrument muzical primitiv al unor triburi amerindiene — se transformă într-o întoarcere în timp, de-a lungul celor mai importante epoci istorice ale Americii, până la origini, până la epoca primelor forme şi a descoperirii limbajului articulat. Se îmbină în acest roman în mod desăvârşit cele două dimensiuni fundamentale ale existenţei umane — spaţiul şi timpul —, mereu ciclice potrivit tezei lui Carpentier.“
Fantoma reprezintă mărturisirea unui agent de contraterorism care, pe lângă
„Deveniţi un lider mai eficient ajutându-i pe ceilalţi să se dezvolte“ — acesta este principiul pe care se bazează TAO în coaching, principiu inspirat de dualitatea yin-yang. În prezent, liderii autocraţi nu mai sunt la modă, cheia succesului unei echipe stă în capacitatea liderului de a antrena membrii acesteia, de a şti în ce fel să dezvolte aptitudinile colegilor, de a le folosi potenţialul maxim. Similar cu principiul yin-yang, a-i antrena pe alţii înseamnă a te autoantrena, beneficiile obţinute prin tehnicile de coaching nefiind astfel doar colective, ci şi personale. Secretele excelenţei în coaching se bazează pe furnizarea feedback-ului, pe metode de motivare, pe dezvoltarea capacităţilor de relaţionare şi de cunoaştere a oamenilor. Fiecare capitol prezintă aplicarea unei anumite tehnici de coaching şi se încheie cu un scurt rezumat util pentru punerea în practică. Coaching-ul este util tuturor, nu doar managerilor, căci profesorii, părinţii, şeful unei echipe de constructori, antrenorul unei echipe sportive sau organizatorul unui eveniment sunt tot atâtea exemple de oameni care prin coaching au de câştigat atât profesional, cât şi personal.
Recomandat de bookiseala.ro
