Papa Ioan Paul al II-lea s-a impus prin faptele sale, prin dăruirea şi hotărârea cu care a condus barca credinţei timp de aproape 27 de ani (dintre cei mai furtunoşi din istoria mileniului trecut), cât şi prin implicarea directă şi constantă — ca un lider vertical şi credibil pentru pace, dreptate şi echitate socială — într-o lume în puternică derivă pe multiple planuri. Chiar dacă memoria omenirii se dovedeşte, după trecerea Pontifului la cele veşnice, a fi scurtă, totuşi — prin modul în care s-a manifestat — dăruirea până la sacrificiu cu care a acţionat până la ultima suflare îl califică pe Papa Ioan Paul al II-lea drept un Sfânt al vremurilor noastre. Ioan Paul al II-lea a fost un dar al Providenţei atât pentru generaţia contemporană, cât şi pentru cele viitoare, iar memoria lui trebuie perpetuată şi cinstită în altarele credinţei. Numai un Om sfânt putea ridica ştacheta dreptăţii, înţelegerii şi iubirii atât de sus , pe o mare atât de învolburată.
Articole etichetate cu ‘Curtea veche’
Nicolae Mareş – Ioan Paul al II-lea-Un Papă Sfânt
Noul Testament – Evanghelia după Ioan
Traducerea comentată a Evangheliei după Ioan, propusă de Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, vine în continuarea seriei Noul Testament, după apariţia în 2009 a Evangheliei după Matei.
Această ediţie bilingvă, ce include atât traducerea în limba română, cât şi textul în greaca veche, urmează cu fidelitate ediţia Nestle-Aland, stabilită şi adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali.
În amplul comentariu din partea a doua se discută variantele de manuscrise, cititorului oferindu-i-se, de asemenea, informaţiile filologice, istorice şi teologice necesare unei înţelegeri mai profunde a sensului. Câteva zeci de pagini sunt dedicate comentariilor Părinţilor Bisericii, punţi de legătură între autorii textelor Noului Testament, pe de o parte, şi exegeză, liturghie, spiritualitate, pe de altă parte.
Această traducere, destinată atât preoţilor, studenţilor în teologie, credincioşilor de toate confesiunile, cât şi celor interesaţi pur şi simplu de cuvântul lui Iisus Hristos, nu este numai o realizare ştiinţifică riguroasă, ci şi o mărturisire cinstită a credinţei creştine. Noul Testament „nu s-a scris la Fălticenȉ, cum atrăgea atenţia, cu umor exasperat, un filosof român creştin. De aceea, Noul Testament trebuie tradus cu precizie de ceasornicar, comentat în contextul epocii sale, interpretat prin prisma înţelegerii patristice.
Volumul de faţă încearcă să restituie Cuvântul Evangheliei în forma lui cea mai apropiată de original, dar şi cea mai adecvată pentru sufletul unui creştin modern.
În aceeaşi colecţie:
Noul Testament – Evanghelia după Matei
Traducerea comentată a Evangheliei după Matei pe care o propune Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, este primul dintre cele şapte volume ale seriei Noul Testament. Această ediţie bilingvă, ce include atât traducerea în limba română, cât şi textul în greaca veche, urmează cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali.
În amplul comentariu din partea a doua se discută variantele de manuscrise, cititorului oferindu-i-se, de asemenea, informaţiile necesare la nivel filologic, istoric şi teologic pentru o înţelegere mai adâncă a sensului. Câteva zeci de pagini sunt dedicate comentariilor Părinţilor Bisericii, punţi de legătură între autorii textelor Noului Testament, pe de o parte, şi exegeză, liturghie, spiritualitate, pe de altă parte. Această traducere, destinată atât preoţilor, studenţilor în teologie, credincioşilor de toate confesiunile, cât şi celor interesaţi pur şi simplu de cuvântul lui Iisus Hristos, nu este numai o realizare ştiinţifică riguroasă, ci şi o mărturisire cinstită a credinţei creştine. Noul Testament „nu s-a scris la Fălticeni”, cum atrăgea atenţia, cu umor exasperat, un filozof român creştin. De aceea, Noul Testament trebuie tradus cu precizie de ceasornicar, comentat în contextul epocii sale, interpretat prin prisma înţelegerii patristice. Volumul de faţă încearcă să restituie Cuvântul Evangheliei în forma lui cea mai apropiată de original şi cea mai adecvată pentru sufletul unui creştin modern.
În aceiaşi colecţie:
Noul testament. Evanghelia după Ioan
Alexei Nesteruk – Universul în comuniune
Alexei Nesteruk este lector la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie şi profesor invitat la Colegiul Biblic Teologic Sf. Andrei din Moscova. Are o activitate prodigioasă de cercetare în domeniile ştiinţei, teologiei şi filosofiei ştiinţei. Este interesat în mod deosebit de dialogul dintre ştiinţă şi religie, ca şi de cel dintre tradiţia răsăriteană şi cea occidentală. A scris numeroase lucrări pe această temă, cele mai importante fiind cea de faţă şi Light from the East: Theology, Science and the Eastern Orthodox Tradition, Fortress Press, 2003.
Kate Ludeman&Eddie Erlandson – Sindromul masculului Alfa
Kate Ludeman, Eddie Erlandson, lumea afacerilor e plină de personalităţi alfa, acestea fiind în mod definitoriu nişte forţe motrice, care îşi asumă responsabilităţi, obţin rezultate uimitoare şi dau o imensă valoare organizaţiilor lor.
Cartea de faţă oferă o perspectivă profundă asupra factorilor ce sensibilizează o personalitate alfa şi asupra modului în care poate fi gestionat mai eficient un comportament alfa — fie că este cel propriu, fie că îi aparţine unui coleg sau şef. Autorii prezintă remarcabila dinamică a sindromului masculului alfa şi definesc următoarele patru tipuri de personalităţi alfa: comandantul, vizionarul, strategul, executantul.
Propunând o largă varietate de exerciţii şi teste, liste de sarcini, sfaturi şi rapoarte de evaluare, autorii arată, pentru toate tipurile de personalitate alfa, cum pot fi potenţate atuurile lor esenţiale şi unice, limitându-se în acelaşi timp riscurile inerente.
Prezentare autor: Kate Ludeman este un foarte cunoscut instructor de personal executiv. A lucrat cu peste o mie de persoane cu funcţii de CEO şi din managementul superior de pe fiecare continent, din domenii foarte variate. Fost vicepreşedinte al departamentului de resurse umane al unei companii IT din Silicon Valley, Kate Ludeman este un orator solicitat pentru numeroase forumuri de afaceri, a apărut în peste o sută de emisiuni radio şi TV şi a fost moderator pentru o parte din emisiunile staţiilor locale din Dallas şi San Francisco ale reţelei media ABC. A scris mai multe cărţi în domeniu, la două dintre ele fiind coautor. Eddie Erlandson, Eddie Erlande profesie medic, este vicepreşedinte executiv al Worth Ethic Corporation şi instruieşte personalul executiv în sensul schimbării obiceiurilor nocive de leadership şi al obţinerii unui mai puternic impact personal, profesional şi organizaţional. Compania pe care au fondat-o, Worth Ethic Corporation, oferă coaching individual pentru executivi, programe intensive de grup pentru managerii care vor să devină lideri mai eficienţi şi programe de specializare cu atestat pentru instructorii de personal care lucrează cu personalităţi alfa.
Václav Havel – Pe scurt, vă rog!
Václav Havel şi-a construit această mărturie aproape testamentară împletind trei feluri de texte: 1. interviul recapitulativ din 2006 cu marele ziarist ceh expatriat Karel Hvížd’ala, la douăzeci de ani după ce acesta îl intervievase, peste Cortina de Fier, pe disidentul iniţiator al Chartei 77, proaspăt ieşit din închisoare, bolnav şi tracasat de poliţia politică (în româneşte, Interogatoriu în depărtare, apărut în 1991); 2. propriile meditaţii despre boală, moarte, putere, frică, teatru, destinul ceh, Dumnezeu şi întemeierea transcendentă a lumii, scrise, în cea mai mare parte, în 2005, în timpul unui sejur de câteva luni în America, în preajma unor prieteni apropiaţi ca Madeleine (Albright), Hillary (Clinton) şi alţii; 3. o selecţie din note destinate de cele mai multe ori colaboratorilor săi din stafful prezidenţial, de-a lungul celor trei mandate, despre întâlnirile cu Gorbaciov, salariul femeii care-i calcă preşedintelui cămăşile, furtunul cu care se udă grădina şi sarea care lipseşte pe masă de la dineuri, dezmembrarea Cehoslovaciei. Trei niveluri diferite, trei tipuri diferite de discurs, care dau întregului o densitate, o bogăţie şi o forţă unice, făcând din el o carte ataşantă, tulburătoare, înţeleaptă şi profundă, stringent folositoare omului de rând şi politicianului, scriitorului şi celui care a renunţat să mai scrie, o lecţie de libertate de spirit cum nu ne-a mai dat nimeni altcineva. Tipul de carte care te ajută şi te învaţă să trăieşti, ale cărei ecouri îţi rămân în suflet mult după ce ai închis-o, graţie căreia lumea îţi apare mai bine rânduită, mai vie şi mai proaspătă.
Întotdeauna am făcut ceea ce am considerat că este corect, prin urmare nu am făcu nimic din ce mi s-a ordonat. În rest nu am deloc sentimentul că cineva mi-ar fi prescris un rol. Ştiu doar un lucru pe care l-am mai discutat: că „povestea“ mea a avut trăsăturile unui basm moralizator şi ca atare a suscitat o atenţie mai mare decât mi-aş fi dorit sau ar fi fost potrivit. Iar în ceea ce pri-veşte critica Occidentului: nu simt nevoie să critic Occidentul de dragul unui soi de „echilibru“, adică pentru a-mi demonstra independenţa; sunt sigur de ea şi prin urmare nu trebuie să o demonstrez. Încă de multă vreme încerc să supun Occidentul şi în general civilizaţia contemporană unei reflecţii critice, dar în acest sens nu mă îndeamnă nimic altceva decât strădania de a spune adevărul şi grija sinceră faţă de direcţia spre care se îndreaptă omenirea.
Willis Barnstone – Borges, într-o seară obişnuită, la Buenos Aires
În plimbările cu el, la mesele cu el, în discuţiile cu el, răsună vocea nevăzătorului: sonoră, veselă, surprinzatoare; opozantă, intimă, profundă; vocea care echivala universul cu un cuvânt, care descifra alfabetul timpului, care se arăta disperată, care te păcălea, vocea care te învăluia pe tine celălalt. Vocea nevăzătorului, aceasta era esenţa lui Borges.
Cristian Bădiliţă Serafita – Concert pentru harfă şi ghilotină
Poezia este viziune, dez-văluire (apokalypsis). Ea nu se confundă cu extazul mistic, nici cu beţia sau delirul de cuvinte. Este sobria ebrietas. Stare de luciditate hiperbolică. Nici delir, nici dicteu automat. Inspiraţie subită şi ekspiraţie controlată. Nici ezoterism, nici exoterism. Dacă nu place, nu e poezie. Provine din gratuitatea harului şi produce jubilaţie intelectuală, psihică şi estetică. Lasă în cititor sau ascultător o senzaţie de neuitare. Poetul crede în Poezie ca în Dumnezeu cel Întrupat şi în Dumnezeu cel Întrupat ca în Poezie. Sărbătoarea poeziei este sărbătoarea Schimbărilor la faţă, a Metamorfozelor realităţii. Poetul uneşte simbolic Semnificatorul, semnificatul şi semnificantul. De fapt, suprarealismul ortodox este un metarealism. Originea şi fructul poeziei reprezintă starea de graţie. Biografia celui care scrie îşi pierde profilul egocentric şi devine metaforă a lumii. Orizontul poeziei este libertatea autentică, plenară, paradoxală. De unde posibilitatea şi chiar datoria poetului de a se contrazice la nivel logic pentru a fi coerent la nivel poetico-teologic. Realitatea se înrădăcinează în transcendenţa obiectiv-subiectivă: Dumnezeu. Cele două chipuri ale transcendenţei sunt chipurile Sophiei. Unul spre Dumnezeu, celălalt spre creatură. Poezia reflectă ambele chipuri simultan.
Anamaria Beligan – Dragostea e un Trabant
Prozele scurte ale Anamariei Beligan compun o atmosferă încărcată de mister psihologic, senzualitate uşor perversă, cu fibre de halucinaţie şi cu acel amestec “simbolist” de glacialitate şi incandescenţă, de voyeurism şi morbideţe estetizantă. Toate conturează cartea de vizită a unei imaginaţii ironic-nărăvaşe, care vede crud, cadrează cu umor, frazează tăios, în ritm de “script”.
Carmen Muşat – Canonul şi tarotul
În România, definiţia presei drept «câine de pazã al democraţiei» este contracarată de binecunoscutul adagiu «Câinii latră, caravana trece». Existã un remediu la acest impas? Da. Paznicul nu tace până când nu opreşte caravana.
Este şi felul în care înţelege Carmen Muşat puterea şi rolul presei. Ea a înregistrat chiar în relativ scurta ei carieră publicisticã unele asemenea opriri de caravanã. Cu aerul său politicos, de o civilitate absolutã, oroare de pamflet şi bãşcãlie, dar de o fermitate pe care mulţi publicişti experimentaţi n-o mai au, a pus degetul pe câteva rãni: un răsunător plagiat neasumat şi nepedepsit, grupurile de prestigiu şi certurile lor, expoziţiile goale de la noi şi cozile de mii de persoane în faţa muzeelor, în Occident, lipsa ori precaritatea instrumentelor de lucru în cultura noastrã.
Cartea de faţă este alcătuită în principal din editorialele lui Carmen Muşat din Observator cultural, dar şi din contribuţiile ei la dezbateri pe probleme ale învãţãmântului şi culturii.
Strânse în volum şi scoase din contextul în care au apãrut — paginile revistei acuzate deseori de conformism, stângism şi corectitudine politicã —, editorialele lui Carmen Muşat sunt net avantajate. Descoperim în ele o voce câtuşi de puţin cuminte, conformistã, corectã politic, ci doar una lipsitã de narcisism şi de gust al punerii în spectacol, vocea bunului-simţ, a bunei creşteri, a respectului de sine şi de interlocutor, în fine, lucru atât de rar în România tuturor iritãrilor, umorilor şi chiar grosolăniei, o voce remarcabilã prin normalitate. Aceasta fiindcã asemenea revistei în care au apãrut de-a lungul a cinci ani, preponderent informative, ele ne aduc la cunoştinţã fapte de culturã curente: expoziţii, happeninguri, colocvii, dezbateri, lansãri de carte, gale de film şi de teatru, uneori în neaşteptate locuri uitate de lume. Cum ar fi, într-un sãtuc pierdut din Semenic, unul dintre cele mai bune festivaluri de jazz din Europa.
Consecinţele acestei alegeri, cãci despre o alegere e vorba, sunt surprinzătoare: calmã şi pozitivã, chiar şi atunci când polemizeazã, Carmen Muşat ne ajutã sã descoperim o Românie aproape necunoscutã — vie, dinamică, încrezătoare în sine, o ţară normală.
Fãrã îndoialã, peste ani, aceastã publicisticã albã, lipsitã de zorzoane, calmã, va edifica istoricii culturii asupra problemelor reale ale epocii noastre, dincolo de vacarmul redundant de voci. Fiindcã cernând polemicile rãmâi, lucru foarte rar, cu toate ideile importante care s-au vehiculat în culturã în ultimii cinci ani.
Doina Jela
Caroline Repchuk – Crăciunul cu Norocel
Însoţiţi-o pe Norocel, pisicuţa de jucărie, în căutarea lui Tudor, noul ei stăpân. El crede că Moş Crăciun l-a uitat, dar Norocel şi noii ei prieteni din pădure vor face tot ce le stă în putinţă ca Tudor să aibă o surpriză cu totul deosebită de Crăciun!
Ilustraţii: Susanna Ronchi
Săracă, dar bogată...
mai mult
Doru Braia Când un european cu state mai vechi în comunitatea continentală vine pentru prima oară în România, reacţia acestuia este implacabil stupefacţia. Din primul moment. Indiferent de mijlocul de transport folosit, constată imediat că timpul alocat cParteneri
Pentru suporterii nostri
Daca doriti sa promovati Bookiseala.ro includeti urmatorul cod html pe paginile dvs:
<a href="http://www.bookiseala.ro"> <img src="http://www.bookiseala.ro/b.jpg" /></a>
Statistics