Cum aţi defini dumneavoastră motivaţia? Nu vi se pare greu să găsiţi cuvintele care ar descrie forţa interioarã pe care o simţim ori de câte ori dorim sã punem în practică o viziune proprie? Provocarea de a da această definiţie şi de a-i ajuta pe cei ce doresc să-şi consolideze strategiile motivaţionale l-au determinat pe autor sã scrie aceastã carte. Aşa cum existã o legătură între yin şi yang în taoism, aşa este legată motivaţia personală de motivaţia celorlalţi. Nu putem motiva pe nimeni dacã nu suntem capabili sã ne motivãm pe noi înşine, iar motivaţia stã la baza tuturor activitãţilor noastre. Cu ajutorul cărţii veţi putea să vă însuşiţi câteva modalităţi simple de dezvoltare a competenţelor motivaţionale proprii, astfel încât să puteţi beneficia de o strategie a dvs. În partea a doua a cărţii veţi primi noţiuni de psihologie practicã pentru a-i putea ajuta şi pe alţii sã fie motivaţi, aptitudine absolut necesară managerilor şi nu numai lor. A motiva este un obicei pozitiv, obişnuiţi-vă să-l puneţi în practică şi bucuraţi-vă de acest dar.
Mexicul votează împotriva Statelor Unite în Consiliul de Securitate al Statelor Unite. Washington-ul, iritat, trece la represalii şi, folosindu-se de controlul pe care-l deţine asupra sateliţilor de comunicaţii, îi întrerupe irevocabil toate reţelele de comunicaţie. Mexicanii se pomenesc peste noapte fără telefoane, televiziune, radio sau internet, într-un moment de instabilitate politică majoră: actualul preşedinte este grav bolnav şi criza politică bate la uşă. Stilul epistolar este brusc resuscitat, şi devine suportul unei sarabande de intrigi, ce ne-ar aminti de Legăturile primejdioase ale lui Choderlos de Laclos, dacă miza nu ar fi diferită — căci nu jocuri amoroase se ţes în acest ultim roman al lui Carlos Fuentes (2002), ci cabale politice în anticiparea momentului electoral. Amalgam unic şi inedit de politică şi literatură de cea mai bună calitate, Jilţul vulturului vorbeşte despre un Mexic al anului 2020 şi un context internaţional tensionat, în care însă cititorul de azi, şi mai mult, cititorul român, se regăseşte şi îşi regăseşte lumea —cu surprindere.
„Carlos Fuentes, martor al timpurilor sale, ne propune un roman ce trebuie să fie obiect de delectare, studiu şi meditaţie.” La Jornada
Despre interviurile lui, incisive fără a fi agresive, reuşind să-şi conducã interlocutorul spre zone noi şi determinându-l sp vorbeascã despre subiecte pe care acesta nu le-a mai abordat, sau sã le abordeze din unghiuri inedite, cititorul a putut afla până acum doar pentru că mai toate rubricile de „revista presei“ ale marilor publicaţii culturale le-au remarcat, evidenţiat, citat în momentul apariţiei lor. Iar aceasta fiindcã Nicolae Coande şi-a publicat cele mai multe discuţii cu interlocutorii sãi într-un ziar craiovean greu accesibil, în condiţiile în care se difuzeazã presa la noi azi.În cartea de faţã autorul le adunã pentru prima datã într-un volum, ordonându-le, nu cronologic, ci cumva „pe afinităţi“, cititorul putând sã reconstituie şi singur cronologia. Beneficiind de o bunã cunoaştere a operei interlocutorilori săi (Irina Mavrodin, Ana Blandiana, Vladimir Tismãneanu, Gheorghe Grigurcu, Andrei Codrescu, Adrian Cioroianu, printre alţii), Nicolae Coande nu se mulţumeşte niciodatã cu întrebãri convenţionale, fad politicoase, ci îşi invitã interlocutorul sã rãspundã la chestiuni care frãmântã cititorul cultivat, dar, mai ales, care-l fr+mântă pe el însuşi. Astfel încât rezultatul este nu doar o cronicã vie, pasionantã, pe mai multe voci, fiecare având ceva memorabil de spus despre societatea, cultura, politica celor cincisprezece ani de tranziţie româneascã şi, nu de puţine ori, propriile dificultãţi de a-şi trăi vocaţia în aceşti ani, ci şi o fotografie de grup pe fundalul cãreia se distinge, ca într-un palimpsest, cu straturi transparente, un autoportret.
- Se poate trăi ca scriitor în Spania? Poţi trăi din scris?
- Depinde de ce fel de scriitor eşti. Poţi fi mizerabil sau de influenţă. Sau între.
- Ce tiraj au cărţile tale în Spania?
- 35-40 de mii de copii. Am un grup fidel de cititori. Sunt tradus în 18 limbi.
- De ce “New York Times” te-a declarat noul star rock al literaturii europene?
- Întreabă-i pe ei! A fost o parte dintr-o recenzie foarte bună. New York Times este un nume greu în publicistica vremii şi mai ales un nume de referinţă pentru literatură. A fost doar o expresie de-a lor.
- Când te-ai întâlnit prima oară cu mişcarea beat?
- Citindu-i. Nu am avut multe contacte. Pe Allen Ginsberg am avut privilegiul de-al citi şi a fi într-o relaţie cu el în timp ce trăia. Cu John Giorgios, unul dintre ultimii beat…
- Borroughs?
- Nu l-am întâlnit. Dar am avut o relaţie deschisă cu oameni din preajma lui.
- Cum este viaţa ta ca scriitor? Câte ore scrii pe zi?
- Viaţa mea zilnică este plictisitoare. Scriu opt, nouă ore pe zi, apoi iau cina cu familia, dorm, mă trezesc. Între timp mă uit la meciurile lui Real Madrid.
- Eşti fan Real?
- Sunt un mare fan.
- Scrii opt ore pe zi?
- Nu înseamnă că scriu tot timpul. Uneori scriu, alte ori aştept idei. Încerc să scriu.
- Eşti fost jurnalist.
- Mai menţin relaţia cu El Pais. Scriu un editorial duminica, în partea culturală. Iubesc jurnalismul.
- Mai ţii legătura cu cei din Merida (organizaţie care grupa intelectualitatea progresistă în timpul lui Franco)?
- Sunt prieten cu Almodavar. Ne întâlnim de trei, patru ori pe an.
- Ai o viaţă socială?
- Să fiu sincer, nu prea.
- Tinerii cunosc Merida după 30 de ani?
- Da. Mai sunt idei care atrag. Unii încearcă să uite, mişcarea hip atrage din nou.
- Există vreo similitudine între Franco şi Ceauşescu?
- Amândoi au fost bastarzi. În opoziţie. Comunismul nu e fascism, dar suferinţele sunt aceleaşi.
- Ce ai auzit de scriitorii români?
- Încerc să aflu despre cei de acum. Cunoştinţele mele sunt limitate la Ionesco, Cioran. Oamenii de la Târg mi-au zis că au fost unii contemporani traduşi. Data viitoare când mă voi întoarce voi fi mai informat.
- Cum se lucrează cu Almovadar?
- Pedro e un om fantastic. A lucra cu el este o bucurie. Un om inteligent care ştie ce vrea. E un om inteligent. Am lucrat cu el multe ore. Filmele lui sunt ca el, deştepte.
Alexandru Schalli, un presupus moştenitor al clădirii din strada Ion Mincu nr. 11, a sechestrat în urmă cu aproape două săptămâni bunurile editurii Curtea veche. Pentru că în România regimului Băsescu fiecare trăieşte în legea lui, acesta şi-a angajat o trupă de bătăuşi, după ce Poliţia a ameninţat firma de pază cu ridicarea autorizaţiei, şi a pus lacătul pe uşi. Deşi termenul de judecată este în luna decembrie, el a decis să acţioneze în forţă. În zadar ministrul culturii s-a solidarizat cu reprezentanţii editurii. Organele nu pot interveni, zicând că e o proprietate privată. Justiţia e în vacanţă, iar redactorii în stradă. Pentru că Schalli este deasupra legii, ieri a mai comis un abuz. A încărcat manuscrisele, obiectele, bunurile editurii şi le-a cărat unde naiba ştie.
Înfiinţată în 1998 ca o editură specializată în lucrări din domeniul dezvoltării personale, Curtea Veche a publicat mai întâi cărţi de dezvoltare personală, pentru ca mai apoi să se impună în rândul cititorilor datorită colecţiilor de business, de sănătate şi nutriţie, de terapie de familie, educaţie financiară şi literatură universală.
Editura Curtea Veche deţine exclusivitatea pentru publicarea în România a cărţilor renumitului bucătar britanic Jamie Oliver. Colecţiile Cărţi Cheie, Profit, Practic, Familia la Curtea Veche reunesc autori precum Dale Carnegie, Robert Kiyosaki, Daniel Goleman, Allan şi Barbara Pease, Edward de Bono, ale căror cărţi au fost vândute în sute de mii de exemplare în întreaga lume.
Tot la editura Curtea veche a apărut şi prima carte a lui Orhan Pamuk, tradusă în româneşte. Aici au fost publicate: excelenta carte a istoricului ideilor Rob Riemen, Aristocraţia spiritului, Ghidul dada pentru postumani a lui Andrei Codrescu, volumele multidisciplinarului Basarab Nicolescu.
Traducerea comentată a Evangheliei după Ioan, propusă de Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, vine în continuarea seriei Noul Testament, după apariţia în 2009 a Evangheliei după Matei.
Această ediţie bilingvă, ce include atât traducerea în limba română, cât şi textul în greaca veche, urmează cu fidelitate ediţia Nestle-Aland, stabilită şi adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali.
În amplul comentariu din partea a doua se discută variantele de manuscrise, cititorului oferindu-i-se, de asemenea, informaţiile filologice, istorice şi teologice necesare unei înţelegeri mai profunde a sensului. Câteva zeci de pagini sunt dedicate comentariilor Părinţilor Bisericii, punţi de legătură între autorii textelor Noului Testament, pe de o parte, şi exegeză, liturghie, spiritualitate, pe de altă parte.
Această traducere, destinată atât preoţilor, studenţilor în teologie, credincioşilor de toate confesiunile, cât şi celor interesaţi pur şi simplu de cuvântul lui Iisus Hristos, nu este numai o realizare ştiinţifică riguroasă, ci şi o mărturisire cinstită a credinţei creştine. Noul Testament „nu s-a scris la Fălticenȉ, cum atrăgea atenţia, cu umor exasperat, un filosof român creştin. De aceea, Noul Testament trebuie tradus cu precizie de ceasornicar, comentat în contextul epocii sale, interpretat prin prisma înţelegerii patristice.
Volumul de faţă încearcă să restituie Cuvântul Evangheliei în forma lui cea mai apropiată de original, dar şi cea mai adecvată pentru sufletul unui creştin modern.
Traducerea comentată a Evangheliei după Matei pe care o propune Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, este primul dintre cele şapte volume ale seriei Noul Testament. Această ediţie bilingvă, ce include atât traducerea în limba română, cât şi textul în greaca veche, urmează cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali.
În amplul comentariu din partea a doua se discută variantele de manuscrise, cititorului oferindu-i-se, de asemenea, informaţiile necesare la nivel filologic, istoric şi teologic pentru o înţelegere mai adâncă a sensului. Câteva zeci de pagini sunt dedicate comentariilor Părinţilor Bisericii, punţi de legătură între autorii textelor Noului Testament, pe de o parte, şi exegeză, liturghie, spiritualitate, pe de altă parte. Această traducere, destinată atât preoţilor, studenţilor în teologie, credincioşilor de toate confesiunile, cât şi celor interesaţi pur şi simplu de cuvântul lui Iisus Hristos, nu este numai o realizare ştiinţifică riguroasă, ci şi o mărturisire cinstită a credinţei creştine. Noul Testament „nu s-a scris la Fălticeni”, cum atrăgea atenţia, cu umor exasperat, un filozof român creştin. De aceea, Noul Testament trebuie tradus cu precizie de ceasornicar, comentat în contextul epocii sale, interpretat prin prisma înţelegerii patristice. Volumul de faţă încearcă să restituie Cuvântul Evangheliei în forma lui cea mai apropiată de original şi cea mai adecvată pentru sufletul unui creştin modern.
Alexei Nesteruk este lector la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie şi profesor invitat la Colegiul Biblic Teologic Sf. Andrei din Moscova. Are o activitate prodigioasă de cercetare în domeniile ştiinţei, teologiei şi filosofiei ştiinţei. Este interesat în mod deosebit de dialogul dintre ştiinţă şi religie, ca şi de cel dintre tradiţia răsăriteană şi cea occidentală. A scris numeroase lucrări pe această temă, cele mai importante fiind cea de faţă şi Light from the East: Theology, Science and the Eastern Orthodox Tradition, Fortress Press, 2003.
Kate Ludeman, Eddie Erlandson, lumea afacerilor e plină de personalităţi alfa, acestea fiind în mod definitoriu nişte forţe motrice, care îşi asumă responsabilităţi, obţin rezultate uimitoare şi dau o imensă valoare organizaţiilor lor.
Cartea de faţă oferă o perspectivă profundă asupra factorilor ce sensibilizează o personalitate alfa şi asupra modului în care poate fi gestionat mai eficient un comportament alfa — fie că este cel propriu, fie că îi aparţine unui coleg sau şef. Autorii prezintă remarcabila dinamică a sindromului masculului alfa şi definesc următoarele patru tipuri de personalităţi alfa: comandantul, vizionarul, strategul, executantul.
Propunând o largă varietate de exerciţii şi teste, liste de sarcini, sfaturi şi rapoarte de evaluare, autorii arată, pentru toate tipurile de personalitate alfa, cum pot fi potenţate atuurile lor esenţiale şi unice, limitându-se în acelaşi timp riscurile inerente.
Prezentare autor: Kate Ludeman este un foarte cunoscut instructor de personal executiv. A lucrat cu peste o mie de persoane cu funcţii de CEO şi din managementul superior de pe fiecare continent, din domenii foarte variate. Fost vicepreşedinte al departamentului de resurse umane al unei companii IT din Silicon Valley, Kate Ludeman este un orator solicitat pentru numeroase forumuri de afaceri, a apărut în peste o sută de emisiuni radio şi TV şi a fost moderator pentru o parte din emisiunile staţiilor locale din Dallas şi San Francisco ale reţelei media ABC. A scris mai multe cărţi în domeniu, la două dintre ele fiind coautor. Eddie Erlandson, Eddie Erlande profesie medic, este vicepreşedinte executiv al Worth Ethic Corporation şi instruieşte personalul executiv în sensul schimbării obiceiurilor nocive de leadership şi al obţinerii unui mai puternic impact personal, profesional şi organizaţional. Compania pe care au fondat-o, Worth Ethic Corporation, oferă coaching individual pentru executivi, programe intensive de grup pentru managerii care vor să devină lideri mai eficienţi şi programe de specializare cu atestat pentru instructorii de personal care lucrează cu personalităţi alfa.
Václav Havel şi-a construit această mărturie aproape testamentară împletind trei feluri de texte: 1. interviul recapitulativ din 2006 cu marele ziarist ceh expatriat Karel Hvížd’ala, la douăzeci de ani după ce acesta îl intervievase, peste Cortina de Fier, pe disidentul iniţiator al Chartei 77, proaspăt ieşit din închisoare, bolnav şi tracasat de poliţia politică (în româneşte, Interogatoriu în depărtare, apărut în 1991); 2. propriile meditaţii despre boală, moarte, putere, frică, teatru, destinul ceh, Dumnezeu şi întemeierea transcendentă a lumii, scrise, în cea mai mare parte, în 2005, în timpul unui sejur de câteva luni în America, în preajma unor prieteni apropiaţi ca Madeleine (Albright), Hillary (Clinton) şi alţii; 3. o selecţie din note destinate de cele mai multe ori colaboratorilor săi din stafful prezidenţial, de-a lungul celor trei mandate, despre întâlnirile cu Gorbaciov, salariul femeii care-i calcă preşedintelui cămăşile, furtunul cu care se udă grădina şi sarea care lipseşte pe masă de la dineuri, dezmembrarea Cehoslovaciei. Trei niveluri diferite, trei tipuri diferite de discurs, care dau întregului o densitate, o bogăţie şi o forţă unice, făcând din el o carte ataşantă, tulburătoare, înţeleaptă şi profundă, stringent folositoare omului de rând şi politicianului, scriitorului şi celui care a renunţat să mai scrie, o lecţie de libertate de spirit cum nu ne-a mai dat nimeni altcineva. Tipul de carte care te ajută şi te învaţă să trăieşti, ale cărei ecouri îţi rămân în suflet mult după ce ai închis-o, graţie căreia lumea îţi apare mai bine rânduită, mai vie şi mai proaspătă.
Întotdeauna am făcut ceea ce am considerat că este corect, prin urmare nu am făcu nimic din ce mi s-a ordonat. În rest nu am deloc sentimentul că cineva mi-ar fi prescris un rol. Ştiu doar un lucru pe care l-am mai discutat: că „povestea“ mea a avut trăsăturile unui basm moralizator şi ca atare a suscitat o atenţie mai mare decât mi-aş fi dorit sau ar fi fost potrivit. Iar în ceea ce pri-veşte critica Occidentului: nu simt nevoie să critic Occidentul de dragul unui soi de „echilibru“, adică pentru a-mi demonstra independenţa; sunt sigur de ea şi prin urmare nu trebuie să o demonstrez. Încă de multă vreme încerc să supun Occidentul şi în general civilizaţia contemporană unei reflecţii critice, dar în acest sens nu mă îndeamnă nimic altceva decât strădania de a spune adevărul şi grija sinceră faţă de direcţia spre care se îndreaptă omenirea.
În plimbările cu el, la mesele cu el, în discuţiile cu el, răsună vocea nevăzătorului: sonoră, veselă, surprinzatoare; opozantă, intimă, profundă; vocea care echivala universul cu un cuvânt, care descifra alfabetul timpului, care se arăta disperată, care te păcălea, vocea care te învăluia pe tine celălalt. Vocea nevăzătorului, aceasta era esenţa lui Borges.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
Magia a fascinat întotdeauna copiii. Laestrul Leonard Iosefini prezintă câteva ponturi. http://unshowpacatos.a1.ro/inedit/Leonard-Iosefini-dezvaluie-un-megatruc-de-magie_4028.html http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/39803/numar-de-magie-cu-iosefini
Daca doriti sa promovati Bookiseala.ro includeti urmatorul cod html pe paginile dvs: <a href="http://www.bookiseala.ro"> <img src="http://www.bookiseala.ro/b.jpg" /></a>
Despre noi
Un blog de cărţi te ajută să fii la curent cu noile apariţii editoriale, să ştii ce se mai învârte în noua literatură, ce mai fac intelectualii publici, care mai sunt curentele de gândire, cum se vând titlurile prin alte părţi, ce mai fac autorii preferaţi şi nu în ultimul rând să fii în acord cu lumea. Bookiseala e un simplu magazin de carte.
Pe reţelele sociale îl poţi găsi pe Ilă Citilă, agentul nostru de marketing. Şerpuieşte printre rafturi şi amuşinează texte. Nu e mofturos. Doar pedant. Devoră eroii puşi în aspic literar. Sortează delicatesele pe care le împarte cu cititorii pofticioşi. La siestă, mestecă în gând "recenzii", visează bloguri de literatură şi poveşti din spatele poveştilor. Nu-i plac intelectualii publici pentru că se citesc pe sine, nu citesc lumea din jurul lor.
Parteneri
pentru reclamaţii
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor