Mexicul votează împotriva Statelor Unite în Consiliul de Securitate al Statelor Unite. Washington-ul, iritat, trece la represalii şi, folosindu-se de controlul pe care-l deţine asupra sateliţilor de comunicaţii, îi întrerupe irevocabil toate reţelele de comunicaţie. Mexicanii se pomenesc peste noapte fără telefoane, televiziune, radio sau internet, într-un moment de instabilitate politică majoră: actualul preşedinte este grav bolnav şi criza politică bate la uşă. Stilul epistolar este brusc resuscitat, şi devine suportul unei sarabande de intrigi, ce ne-ar aminti de Legăturile primejdioase ale lui Choderlos de Laclos, dacă miza nu ar fi diferită — căci nu jocuri amoroase se ţes în acest ultim roman al lui Carlos Fuentes (2002), ci cabale politice în anticiparea momentului electoral. Amalgam unic şi inedit de politică şi literatură de cea mai bună calitate, Jilţul vulturului vorbeşte despre un Mexic al anului 2020 şi un context internaţional tensionat, în care însă cititorul de azi, şi mai mult, cititorul român, se regăseşte şi îşi regăseşte lumea —cu surprindere.
„Carlos Fuentes, martor al timpurilor sale, ne propune un roman ce trebuie să fie obiect de delectare, studiu şi meditaţie.” La Jornada
De acelaşi autor
Sku: CA019FU
ru Schalli, un presupus moştenitor al clădirii din strada Ion Mincu nr. 11, a sechestrat în urmă cu aproape două săptămâni bunurile editurii Curtea veche. Pentru că în România regimului Băsescu fiecare trăieşte în legea lui, acesta şi-a angajat o trupă de bătăuşi, după ce Poliţia a ameninţat firma de pază cu ridicarea autorizaţiei, şi a pus lacătul pe uşi. Deşi termenul de judecată este în luna decembrie, el a decis să acţioneze în forţă. În zadar ministrul culturii s-a solidarizat cu reprezentanţii editurii. Organele nu pot interveni, zicând că e o proprietate privată. Justiţia e în vacanţă, iar redactorii în stradă. Pentru că Schalli este deasupra legii, ieri a mai comis un abuz. A încărcat manuscrisele, obiectele, bunurile editurii şi le-a cărat unde naiba ştie.
Interviu Ray Loriga
Traducerea comentată a Evangheliei după Ioan, propusă de Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, vine în continuarea seriei Noul Testament, după apariţia în 2009 a Evangheliei după Matei.
Traducerea comentată a Evangheliei după Matei pe care o propune Cristian Bădiliţă, specialist în creştinismul timpuriu, este primul dintre cele şapte volume ale seriei Noul Testament. Această ediţie bilingvă, ce include atât traducerea în limba română, cât şi textul în greaca veche, urmează cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali.
Alexei Nesteruk este lector la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie şi profesor invitat la Colegiul Biblic Teologic Sf. Andrei din Moscova. Are o activitate prodigioasă de cercetare în domeniile ştiinţei, teologiei şi filosofiei ştiinţei. Este interesat în mod deosebit de dialogul dintre ştiinţă şi religie, ca şi de cel dintre tradiţia răsăriteană şi cea occidentală. A scris numeroase lucrări pe această temă, cele mai importante fiind cea de faţă şi Light from the East: Theology, Science and the Eastern Orthodox Tradition, Fortress Press, 2003.
Kate Ludeman, Eddie Erlandson, lumea afacerilor e plină de personalităţi alfa, acestea fiind în mod definitoriu nişte forţe motrice, care îşi asumă responsabilităţi, obţin rezultate uimitoare şi dau o imensă valoare organizaţiilor lor.
Václav Havel şi-a construit această mărturie aproape testamentară împletind trei feluri de texte: 1. interviul recapitulativ din 2006 cu marele ziarist ceh expatriat Karel Hvížd’ala, la douăzeci de ani după ce acesta îl intervievase, peste Cortina de Fier, pe disidentul iniţiator al Chartei 77, proaspăt ieşit din închisoare, bolnav şi tracasat de poliţia politică (în româneşte, Interogatoriu în depărtare, apărut în 1991); 2. propriile meditaţii despre boală, moarte, putere, frică, teatru, destinul ceh, Dumnezeu şi întemeierea transcendentă a lumii, scrise, în cea mai mare parte, în 2005, în timpul unui sejur de câteva luni în America, în preajma unor prieteni apropiaţi ca Madeleine (Albright), Hillary (Clinton) şi alţii; 3. o selecţie din note destinate de cele mai multe ori colaboratorilor săi din stafful prezidenţial, de-a lungul celor trei mandate, despre întâlnirile cu Gorbaciov, salariul femeii care-i calcă preşedintelui cămăşile, furtunul cu care se udă grădina şi sarea care lipseşte pe masă de la dineuri, dezmembrarea Cehoslovaciei. Trei niveluri diferite, trei tipuri diferite de discurs, care dau întregului o densitate, o bogăţie şi o forţă unice, făcând din el o carte ataşantă, tulburătoare, înţeleaptă şi profundă, stringent folositoare omului de rând şi politicianului, scriitorului şi celui care a renunţat să mai scrie, o lecţie de libertate de spirit cum nu ne-a mai dat nimeni altcineva. Tipul de carte care te ajută şi te învaţă să trăieşti, ale cărei ecouri îţi rămân în suflet mult după ce ai închis-o, graţie căreia lumea îţi apare mai bine rânduită, mai vie şi mai proaspătă.
În plimbările cu el, la mesele cu el, în discuţiile cu el, răsună vocea nevăzătorului: sonoră, veselă, surprinzatoare; opozantă, intimă, profundă; vocea care echivala universul cu un cuvânt, care descifra alfabetul timpului, care se arăta disperată, care te păcălea, vocea care te învăluia pe tine celălalt. Vocea nevăzătorului, aceasta era esenţa lui Borges.
Poezia este viziune, dez-văluire (
NUVELIST,
sînt incompetent în alimentarea locomotivelor;
sînt incompetent în eternitatea fotosintezei;
sînt incompetent în speologie;
sînt incompetent în cultivarea bujorilor;
sînt incompetent în a înţelege o bujie;
sînt incompe
