Costi Rogozanu – Agresiuni, digresiuni

22.90 – 4.99 Lei Debutul în volum al unuia dintre cei mai apreciaţi critici tineri, Costi Rogozanu, este remarcabil, la un prim nivel, prin faptul că oferă o structură-suport foarte bine „desenată”, în care cele opt părţi ale lucrării grupează tematic recenziile semnate de autor începând cu anul 2000 în România literară, Observator cultural şi Suplimentul de cultură. O asemenea structură dinamică permite o viziune de ansamblu asupra unor apariţii editoriale ce au marcat, într-un fel sau altul, piaţa culturală din România în ultima vreme. Şi mai remarcabilă este însă unitatea acestui volum, cadrul pe care autorul îl creează pentru fiecare dintre recenziile sale constituind liantul necesar între textele cuprinse aici. Observaţiile fine, tonul uşor ironic uneori, acid alteori, până la polemic, atenţia pe care criticul o acordă detaliilor, toate acestea contribuie la o apariţie editorială importantă care poate fi considerată şi un ghid prin viaţa literară din ultimii ani. De acelaşi autor Fuck the cool…Spune-mi o...

Circul ideilor cu Gabriel Liiceanu

Costi Rogozanu Un comentariu precum cel făcut pentru televiziunea Mix2TV din Braşov arată o credinţă nestrămutată în circ a domnului Liiceanu. “Eu am fost de acord cu Băsescu  când a condamnat în 2006 comunismul. M-am recunoscut în gestul lui. Atunci Băsescu a devenit preşedintele meu, nu eu am devenit intelectualul lui. Însă când acelaşi om care condamnă comunismul vine şi spune la o emisiune că dacă Ceauşescu ar fi condus România doar 10 ani ar fi fost un preşedinte mare, atunci  mă îndepărtez de el, pentru că asta înseamnă că nu ştie ce a condamnat” Pe de o parte, este o dovadă de infinit dispreţ pentru intelligenţa noastră să spui că ţi s-a părut o condamnare a comunismului ce au făcut Băsescu and Tismăneanu. Nu, a fost o reconfirmare a unor teme electorale. A fost găsirea motivului perfect pentru dedicare totală puterii. De cealaltă parte, mi se pare un act de dogmatism să nu acceapţi un paradox banal, formulat de Băsescu după mulţi istorici şi comentatori, acela că  prima parte a domniei lui Ceauşescu concurează serios cu alte momente, puţine, de bunăstare simţite de popor în ultimul veac. Dar aşa se fabrică un circ al ideilor. Cînd e să-ţi explici o atitudine din trecut, exagerezi un motiv: “a condamnat comunismul, deci era de-al nostru”. Cînd e să explici de ce te dezici de preşedintele tău: “n-a condamnat pe bune comunismul. ne trebuie unul să-l condamne şi mai abititr”. Dacă nu e circ, e pur şi simplu fanatism. Nu prea cred însă că avem de-a face cu o dezicere fermă de Băsescu. Încă. Liiceanu nu e la primul pas de acest gen în care îi lasă în offside pe prietenii de la GDS, aproape toţi înfipţi deja în grila de răsplată din parrtea puterii: funcţii în partid, în aparat, în administraţie etc. Liiceanu rămîne “independentul”. Iar ceilalţi îl urăsc în...

Pumnul intelectual al stângii are un nume: CRITICATAC

Recent, pe piaţa ideilor a apărut o grupare  formată în jurul celor patru intelectuali Vasile Ernu, Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea, Ovidiu Ţichindeleanu care au scris Iluzia anticomunismului şi nu au găsit editor decât în Basarabia. Acum au simţit nevoia de a se reuni sub simbolul stângii europene – pumnul ridicat – într-un grup intitulat sugestiv CRITICATAC. Din Declaraţia de intenţie a mişcării nu se pot extrage idei, doar formule goale de conţinut de genul: „derobotizare cetăţenească. Autoprivarea voluntară de libertăţi şi drepturi” sau lozinci de tipul: „să defrişăm ordinea stufoasă a discursului public”. Cu noua limbă de lemn vor  să consolideze o voce, pe mai multe tonuri, de stânga. Nu e rău că în spaţiul public mai apare o grupare. Băieţii tineri au eşuat individual, ideologic vorbind, şi vor să se salveze împreună. Disecând site-ul www.criticatac.ro cu penseta poţi extrage teme de supravieţuire. Ceva lamentări, chiar nostalgii. La silogismul unuia ca Dan Ungureanu: „Era Elena Ceauşescu proastă, ţîfnoasă şi urîtă ? S-o aplaudăm pe Elena Băsescu, prima păpuşă Barbie gonflabilă din Parlamentul European”, dacă nu te sufoci, poţi chiar merge mai departe să parcurgi argumentaţia de gâgă a marxistului-kaviar, Claude Karnoouh, cum că anticomuniştii de azi din Europa răsăriteană nu au legitimitate pentru că părinţii lor au venit de la ţară sau să parcurgi Raportul social al Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii. Gáspár Miklós Tamás apare în chip de proptă, fireşte cu un mesaj despre stânga şi marxism în Europa de Răsărit. Din nevoia de colac, grupul care s-ar putea lesne intitula …de la Moldova s-a încolăcit pe gâtul lui Tismăneanu, de partea opusă, că dreapta lui e ocupată de Neamţu, Aligică etcomp. Nu că Volodea ar fi un mare  ideolog al dreptei… Băieţii simt nevoia de contratac ca să se legitimeze. Noroc că nu dau cu pumnul. E bine că marxiştii stau grupaţi.  Vorba lui Coposu, măcar...

Costi Rogozanu – Fuck the cool…Spune-mi o poveste

La un an după debutul editorial cu texte critice, Costi Rogozanu revine cu un surprinzător volum de povestiri, foarte bine controlate stilistic, în care literatura cool este încadrată de tuse satirice. Fuck the cool. Spune-mi o poveste este, prin ea însăşi, o pledoarie pentru poveste, iar mijloacele stilistice care „îmbracă” naraţiunea aduc plusul de savoare absolut necesar literaturii de prima mână. Costi Rogozanu debutează în proză cu siguranţa celui care a ştiut dintotdeauna că are ceva de spus şi s-a hotarât s-o facă numai după ce şi-a asigurat accesul la „instrumentele” reale ale literaturii. De acelaşi autor Agresiuni,...