Ghiolbanii și Regele

Cornel Nistorescu Vă puteți imagina un rege întors după mai bine de patru decenii într-un regat ocupat de mulțime? Toate sunt cu fundul în sus. Nimeni nu-i mai dă bună ziua. Rânduielile curții au pierit. Servitorii au spălat putina. Curtenii au fost maziliți, iar cei fără caracter s-au aliat cu veneticii și se răcoresc. După ani de umilință se pot purta de parcă și ei ar descinde dintr-un neam domnesc. O cloacă de piețari, druște,chivuțe, zarzavagiii și croitori, vaporeni și hamali de port alcătuiesc noua putere. Un bastard e purtat în scaunul de prinț moștenitor. Curvele chicotesc și joacă din buric în sala tronului. Ghiolbanul cel mare, cu peticul de piele peste ochi, stă tolănit pe tron și, cu picioarele pe masa de semnat decrete, învârte o sticlă de whisky vechi cu care taie rotocoalele de fum. O dramă de Shakespeare la care nu plânge nimeni. O țară veselă care nu pricepe aproape nimic din durerea celui care a condus-o. De unde și drama norodului văduvit de mintea sa limpede. Povestea cu aniversarea celor 90 de ani în Parlamentul țării noastre evoluează prost. Secvențele de ridicol și grotesc se adună ca șobolanii la grătarul unei rigole. Un alt marinar cu voce de castrat se agită mereu. Nu are curajul să se viseze naș regal. Postul e ocupat de Ciclop. Bietul vaporean de rangul doi s-ar mulțumi și cu un șpriț cu regele într-o încăpere dosnică. Să se laude și el prin portul Galaților că a băut un pahar cu un trimis al Domnului pe pământ. Şi că l-a bătut pe umăr ca pe portarul de la Combinat. Un altul, Ion Oltean, un crăcănel fudul cu o figură de tractorist afumat, împinge lucrurile până la grotescul absolut. Și dacă regele țiganilor va cere să vorbească în fața Parlamentului? Câți dintre cei cu funcție și buni de încoronat ca regi ai...

Nistorescu despre romanul lui Turcescu: „Nu depăşeşte confesiunea unei gâşte”

„După ce ani şi ani m-a tot tămâiat cu rolul jucat în evoluţia carierei sale, Robert Turcescu s-a întors pe neaşteptate. Ca la Ploieşti! Pentru că în clarificarea situaţiei de la “Cotidianul” am subliniat “contribuţia” sa majoră, junele fudul s-a întors mai să rupă lanţul. M-a trecut pe mine în fruntea listei de responsabili pentru închiderea ziarului, deşi foaia lui Ion Raţiu s-a oprit la tot atâtea exemplare la câte am găsit-o în august, când am preluat-o. Faptul că mi-am permis să subliniez rolul nefast jucat de Robert Turcescu la ziarul pe care l-a condus în perioada celor mai cumplite pagube l-a enervat peste măsură. Şi astfel, junele cu scăfârlia înecată în gel şi briliantină a găsit de cuviinţă să scrie că “îmbătrânesc urât”. Adică îl portretizez fără milă şi îi critic stăpânul politic, la care slujeşte cu sârg. Expresia nici măcar nu-i aparţine. Vine de pe scoarţa cerebrală a unui alt servitor al puterii, Dan Tăpălagă, un alt jurnalist cam de acelaşi calibru în materie de caracter, de profesionalism şi de slugărnicie. Deci “îmbătrânesc urât”, în vreme ce Robert Turcescu şi Dan Tăpălagă îmbătrânesc frumos. Zboară vertiginos spre copilăria presei! Amândoi fac parte din plutonul mitocanilor care folosesc cuvântul bătrân şi bătrână pentru toţi bărbaţii şi femeile trecute de 50 de ani, mai ales de la ţară. Ei nu ştiu că despre bătrâneţea unui om vorbeşti doar dacă eşti beat, dacă vrei să-l răneşti sau dacă n-ai la îndemână un ciomag să i-l trânteşti peste partea gânditoare. Cum îmbătrâneşte Robert Turcescu? În gel şi briliantină şi înfundându-se în incultura cu care a scăpat dintr-o pârlită şcoală de jurnalism. Când era tânăr, Robert Turcescu părea dedicat acestei profesii. Asta m-a şi determinat să-l promovez redactor-şef la Radio Total şi, mai apoi, să-l susţin pentru Europa FM. Numai că Robert Turcescu, în loc să evolueze, a devenit repede adversarul tuturor...