Posted by
Ilă Citilă on Feb 8, 2010 in
Articole |
4 comments
„După ce ani şi ani m-a tot tămâiat cu rolul jucat în evoluţia carierei sale, Robert Turcescu s-a întors pe neaşteptate. Ca la Ploieşti! Pentru că în clarificarea situaţiei de la “Cotidianul” am subliniat “contribuţia” sa majoră, junele fudul s-a întors mai să rupă lanţul. M-a trecut pe mine în fruntea listei de responsabili pentru închiderea ziarului, deşi foaia lui Ion Raţiu s-a oprit la tot atâtea exemplare la câte am găsit-o în august, când am preluat-o. Faptul că mi-am permis să subliniez rolul nefast jucat de Robert Turcescu la ziarul pe care l-a condus în perioada celor mai cumplite pagube l-a enervat peste măsură. Şi astfel, junele cu scăfârlia înecată în gel şi briliantină a găsit de cuviinţă să scrie că “îmbătrânesc urât”. Adică îl portretizez fără milă şi îi critic stăpânul politic, la care slujeşte cu sârg. Expresia nici măcar nu-i aparţine. Vine de pe scoarţa cerebrală a unui alt servitor al puterii, Dan Tăpălagă, un alt jurnalist cam de acelaşi calibru în materie de caracter, de profesionalism şi de slugărnicie. Deci “îmbătrânesc urât”, în vreme ce Robert Turcescu şi Dan Tăpălagă îmbătrânesc frumos. Zboară vertiginos spre copilăria presei! Amândoi fac parte din plutonul mitocanilor care folosesc cuvântul bătrân şi bătrână pentru toţi bărbaţii şi femeile trecute de 50 de ani, mai ales de la ţară. Ei nu ştiu că despre bătrâneţea unui om vorbeşti doar dacă eşti beat, dacă vrei să-l răneşti sau dacă n-ai la îndemână un ciomag să i-l trânteşti peste partea gânditoare. Cum îmbătrâneşte Robert Turcescu? În gel şi briliantină şi înfundându-se în incultura cu care a scăpat dintr-o pârlită şcoală de jurnalism. Când era tânăr, Robert Turcescu părea dedicat acestei profesii. Asta m-a şi determinat să-l promovez redactor-şef la Radio Total şi, mai apoi, să-l susţin pentru Europa FM. Numai că Robert Turcescu, în loc să evolueze, a devenit repede adversarul tuturor...