Leonard Wibberley – Răget de şoarece

Şoarecele e Grand Fenwick, un ducat liliputan încremenit în secolul al paisprezecelea, un ministat condus de-o tânără ahtiată după rodii, care se străduieşte să împace două părţide antagonice: Dilutioniştii (adepţi ai îndoirii vinului) şi Antidilutioniştii (apărători ai purităţii îmbuteliate). Leul e America zgârie-norilor şi afacerilor, a trusturilor de presă şi a magnaţilor potenţi. E posibil un război între cele două? Vezi bine. E la fel de posibil ca un răget de şoarece. Iar răgetul (Răget de şoarece, Leonard Wibberley)chiar se aude, căci micul ducat invadează Statele Unite dintr-un casus belli viticol: o marcă de vin care asigură prosperitatea fenwickienilor e piratată de americani şi comercializată la scară largă. Forţa expediţionară din Grand Fenwick numără douazeci de osteni cu halebarde, coifuri şi zale, care ajung în America făcând autostopul şi apoi închiriind o navă comercială. Invazia lor e atât de discretă, încât americanii află că au fost atacaţi doar prin amabilitatea Serviciilor Secrete. Rezultatul e un şotron marţial şi diplomatic în care intervin, când le cade bine, Uniunea Sovietică şi Anglia. Ar trebui s-o facă şi Franţa, dar e în...

Radu Paraschivescu – Balul fantomelor

De Octav Popa „Hotărât lucru, ne aflăm în plin stanşibranism”. Et voila! Iată substanţa prezentului rezumată drastic şi mintos. Câteodată, la vremea lor şi numai în răstimpuri, un roman cum e Balul Fantomelor şi un autor cum e Radu Paraschivescu, înlocuiesc cu succes construcţiile epice kilometrice, pline de înţelepciune şi canoane gata de asimilat. Imperativul categoric se transformă, deci, în exclamativul fantasmagoric, mai pur într-un sens măcar prin lipsa de încărcătură morală. http://www.youtube.com/watch?v=TQLSI5z-QAU Pare greu de înghiţit o aşa încadrare a lui Radu Paraschivescu. „Poftim? Acel Radu Paraschivescu, mereu aprovizionat cu injecţii satirice simpatico-serioase? El este cel dezinteresat moral? Îmi vine greu a crede”. Pe bună dreptate aşa judecată, însă am impresia că de data asta accentul a căzut în altă parte. Balul Fantomelor nu pare a se certa cu nimeni şi cu atât mai puţin regăsim vreun interes de sfinţire a vreunui loc drăcesc. Ori, având în vedere subiectul, asta e o performanţă. Virgil Mihalcea, profesor de istoria literaturii, campion la divorţuri. În prezent, nimicagiu la un liceu bucureştean, dascăl pe bandă rulantă, îngrozit de noutate şi gâdilat de ideea repaosului etern. Rutina are pentru V.M. aceeaşi funcţie biologică pe care o are apa, alcoolul condimentează pe ici pe colo trăiri prozaice, fotbalul are o etichetă pe care scrie „salvare!”. Aşa, acum uitaţi toate acestea şi catapultaţi imaginar personajul într-o lume cu droguri, poliţie, gangsteri, asasinări, presă şi orgii. Enumerarea de mai sus pare frivolă, dar în roman zalele zuruie crunte într-un fel care nu incomodează. Nu m-am simţit nicăieri luat peste picior, cu tehnici futile de captare a atenţiei şi supans artificial. Scurt insight: un puternic clan din lumea drogurilor poposeşte în România pentru a „fertiliza” zona aşa cum se cuvine şi se hotărăşte să o facă începând din licee. Cum altcumva decât prin profesori, tablouri de imoralitate şi secrete, perfect şantajabili. Dacă ar fi să abuzăm...

George Arion – Detectiv fără voie

Fiind un adevărat ziarist de investigaţie, dejoaca planurile de răzbunare ţesute împotriva sa de către un individ pe care l-a demascat într-una din anchetele sale. Fără să ţină seama de consecinţe, anchetează filiere de droguri, demască afaceri corupte, elucidează crime, investighează  răpiri de persoane, mereu cu zâmbetul pe buze. Întotdeauna e pregătit să facă haz de necaz. Arma sa secretă, râsul, dejoacă toate planurile criminale ale adversarilor. Eroul lui Arion este pasionat de muzică, baschet, dar şi de romanele poliţiste, pe care le devoră. Acţiunea cărţii începe, cum altfel, decât printr-o lovitură în cap dată unui profesor durduliu care, când se trezeşte devine un alt om. Personajul este plimbat prin zeci de locuri din ţară. De multe ori e însoţit de motanul său Mecena. Cartea, destul de voluminoasă a lui George Arion, te prinde. Are şi o cheie. Morala celor fără de putere. Riposta prin râs. Fără să fie Agatha Christie sau Rodica Ojog-Braşoveanu, George Arion incită şi la a doua ediţie. El a mai scris: “Atac în bibliotecă”, 1983, “Profesionistul”,”Ţintă în mişcare”, 1985, “Trucaj”, 1986, ” Pe ce picior dansa’i?”,1990″,”Crimele din Barintown”,” Nesfârşita zi de ieri”, ” Cameleonul”, ” Anchetele unui detectiv singur” ” Necuratul din...

Vladimir Nabokov – Rege, damă, valet

Rege, damă, valet, povestea unui triunghi amoros, o tragicomedie cu influenţe oedipiene, avându-i ca protagonişti pe Dreyer, soţul afacerist bogat, Martha, soţia lui mercenară şi deosebit de senzuală şi Franz, nepotul lor miop. „Fără îndoială, Nabokov este un laureat al cruzimii. Abia dacă cruzimea există în alte părţi; toţi aceşti Lovelace si Osmond se dovedesc a fi – şi nu la o a doua vedere – mai mult un soi de huligani sau tirani în comparaţie cu Humbert Humbert, cu Hermann Hermann (precursorul său) din Disperare, cu Martha din Rege, dama, valet . Nabokov înţelegea cruzimea; o trata cu înţelepciune; îi cunoştea intonaţiile speciale.” (Martin Amis) De acelaşi autor: Disperare Vorbeşte, memorie Lolita Invitaţie la eşafod Ochiul   Order Triunghi amoros Preţ @ RON34,95 Qty: Adauga in cosul de...

Carsten Wunn – Bozo şi cu mine

Faptul că pisicile sunt, în general, nişte oameni mai de Doamne-ajută e bine cunoscut de toţi cei care-şi împart locuinţa cu zburdalniciele lighioane îmblănite. Dar când pisica Bozo, uşor nevrotică, înzestrată cu grai omenesc, se mută într-o bună zi la Carsten, un absolvent de filozofie cam blazat şi fără ocupaţie, ea întrece orice măsură felina: sub oblăduirea răbdătorului coleg de apartament, intră în politică şi în showbiz, deschide un cabinet de medicină veterinară (unde-şi tratează pacienţii cu ajutorul terapiei conversaţionale) şi îi vine de hac unui strigoi care o...