Într-un restaurant din Tel Aviv, o tânără explodează în mijlocul câtorva zeci de clienţi. La spital, doctorul Amin, chirurg israelian de origine arabă, operează pe bandă supravieţuitorii atentatului, încercând să-i salveze. În noaptea ce urmează carnagiului, este chemat însă de urgenţă la spital pentru a examina corpul sfâşiat al kamikaze-ului. Pământul îi fuge de sub picioare: descoperă chipul propriei sale soţii…
Yasmina Khadra, sub adevăratul nume, Mohammed Moulessehoul, este un scriitor algerian, născut în 1955. Ofiţer în armată, Moulesshoul a adoptat un pseudonim (feminin) pentru a putea publica, evitând cenzura militară şi pentru a putea supravieţui astfel regimului terorist din Algeria. În ciuda succesului mare pe care l-a avut ca scriitor, Moulessehoul nu şi-a putut revela adevărata identitate decât atunci când a părăsit armata şi s-a exilat în Franţa. A mai scris: Les hirondelles de Kaboul, Les Sirènes de Bagdad, Les Agneaux du Seigneur, A quoi rêvent les loups, etc.
Atentatul a obţinut Prix des libraires 2006, Prix Découverte Figaro Magazine-Fouquet’s, Grand Prix des Lycéens, Grand Prix des Lectrices Côté Femmes. Romanul va fi ecranizat în SUA.
De acelaşi autor
Eroina romanului Gucci Gucci Coo este proprietara unui mic magazin foarte în vogă cu articole pentru bebeluşi, frecventat de tinere mămici pentru care odraslele lor sunt un fel de accesorii la modă şi de celebrităţi ale căror forme rotunjite se topesc misterios de îndată ce ajung să-şi ţină în braţe proaspătul odor. Ruby ajunge la concluzia că la cea mai bună maternitate din Londra se întâmplă ceva dubios şi se hotărăşte să intreprindă propriile investigaţii, dar situaţia se complică în momentul în care intervine în ecuaţie un factor neprevăzut: dragostea.
Aş crede în Dumnezeu, amintiri reinventate este un roman de formaţie. Într-o lume în plină dezintegrare, situată aproape de poţtile închise ale Occidentului, în oraşul Timişoara, copilăria şi adolescenţa îşi parcurg firesc etapele, chiar dacă într-un mediu ostil, violent, ros de foame şi de sărăcie. Proximitatea frontierei induce visuri de a trece dincolo de porţi, dar închisoarea pentru transfugi e mult mai aproape.
Eu, Ozana după cum se vede: româncă ? Plictisită, blazată, violentă, vânătoare de inteligenţe şi, normal, de sex. Amândouă ar urma să fie bune-n concepţia personală, dar nu prea iese aşa… Eu sunt poliţistă. Am cătuşe şi pistol, insignă, lanternă şi bulan; cu astea ne-au dotat, mai nou, de la americani cetire, că tot ce-i greu luam de la ei; am şi spray lacrimogen şi aparat cu şocuri electrice, plus telefoanele. Dacă ies cu toate pe mine poate să fie infractorul olog şi să aibă multă bunavoinţă, tot nu-l prind. De-aia toate astea, în afară de pistol, insignă şi cătuşe, stau în birou. De ce să mă duc io în România? N-am nici un chef să mă duc în România şi mă doare-n cur de ancheta voastra. Lucrez la poliţie, datele pe care le-aţi prezentat şi acţiunea, din câte văd, aparţin Mossadului şi eu n-am nici în clin nici în mânecă cu Mossadul, shalom şi nu la revedere! Fragment.
are ca pretext această perioadă (al Doilea Război Mondial) , însă accentul cade pe povestea lui Etsuko, o japoneză care trăieşte departe de ţara natală, în Marea Britanie, şi care încearcă să treacă peste două traume, una personală, una a întregii lumi (sinuciderea fiicei mari, Keiko, şi amintirea războiului). Veţi parcurge o monografie a Japoniei postbelice într-un moment în care noile valori aşteaptă să fie asimilate, pe fondul unor influenţe tradiţionale înca vii.
Vitamine e o piesă despre căutarea fericirii în lumea noastră contemporană pe drumul standardizării fără scăpare: o fericire a simplităţii şi autenticităţii, în cazul lui Bro, o fericire-surogat, în combinaţii precise de nutreţ alfalfa, betacaroten şi vitamina C, distribuită la flacon şi etichetată apetisant, în cazul părinţilor săi. Vera Ion are însă un bun-simţ al măsurii şi un instinct al teatralităţii care impiedică permanenta punere faţă-n faţă a acestor două realităţi.
Romanul Fiarele n-au patrie, prezintă experienţa terifiantă a lui Agu, un băiat dintr‑o ţară nenumită din vestul Africii, care este smuls cu brutalitate din lumea fascinantă, şi liniştită a copilăriei şi recrutat, la o vârstă foarte fragedă, într‑o unitate de gherilă angajată în războiul civil ce macină ţara. Agu plonjează fără veste într‑o realitate de coşmar, plină de cruzime şi imprevizibilă, într‑un război care nu e al lui şi al cărui scop îl ignoră cu desăvârşire, asistând la dezumanizarea fiinţelor din jur şi, implicit, la propria dezumanizare, la dezintegrarea rapidă a lumii sale, la destraămarea tuturor aspiraţiilor şi certitudinilor.
Semnul Lunii este o carte: incandescentă, vie şi tulburătoare, răscolind arhivele unor suflete, memoria şi singurătăţile lor. O voce feminină, cu inflexiuni de autoficţiune, conduce firul naraţiunii.
Un pitic pe nume Longjack aduce un mesaj misterios, punct de plecare către o călătorie pe care Alex o face în Paris, în căutarea femeii de care s-a îndrăgostit. Personaje din ce în ce mai fascinante vor căuta să-l îndrume către frumoasa brunetă cu ochi verzi.
Actriţă de succes la teatrele din Belgrad, Vesna Djapic a ales să se dedice mai apoi activităţii în domeniul Multilevel Marketing. Aşa a cunsocut-o pe Stanislava şi astfel s-a născut povestea unei prietenii deosebite, probate în încercarea teribilă a înfruntării şi dominării unei boli teribile. Cartea aceasta este o carte despre iubire, acea putere miraculoasă de care dispunem, despre credinţă, luptă, răsplată şi victorie.
După-amiază de sâmbătă este un caleidoscop de sugestive întâmplări, figuri umane, gesturi, locuri şi obiecte, învăluite ca într-o ceaţă luminoasă de impresiile în care se scaldă. Valeriu Cristea nu e doar un evocator al vieţii sufleteşti, ci şi un interpret al ei, un psiholog adică, de o adâncime şi de o forţă a observaţiei cărora le găsesc cu greu termen de comparaţie la cei mai de seamă romancieri actuali.
Doru Braia Când un european cu state mai vechi în comunitatea continentală vine pentru prima oară în România, reacţia acestuia este implacabil stupefacţia. Din primul moment. Indiferent de mijlocul de transport folosit, constată imediat că timpul alocat c
