Tudor Eliad – Timişoara,mon amour

Timişoara,mon amour este foarte postmodernă. În discursul epic, care este scenariul, este eseu, este sarja humoristică. Una peste alta, cred că merită ca presupuşii scenarişti de la noi să încerce să vadă dacă nu se poate face un film. Dincolo de episoadele amuzante sau hazlii, de întâmplările neplăcute, de „procesul“ şi asasinarea lui Ceauşescu, de avatarurile Televiziunii Române, de ultimul congres al P.C.R., de prezenţa pe platourile de filmare a agenţilor ambigui sau dubli, cititorul, fie el avertizat sau naiv, ar putea să-şi pună întrebarea, o întrebare care-ţi dă fiori: dar dacă delirul vesel, disperat şi credibil cu moderaţie al autorului nu este decât un palid reflex al realităţii Le...

Paul Davies – Ultimele trei minute

Pentru viitorul foarte îndepărtat al universului se întrevăd două scenarii: diluarea într-o infinită beznă pustie şi implozia catastrofală, inversul big bang-ului din care s-a născut totul. Vom pieri deci – nu noi, fireşte, ci urmaşii noştri care vor avea probabil puţine trăsături umane – fie prin îngheţ, fie prin ardere. La prima vedere am fi tentaţi să spunem că universul e condamnat, iar odată cu el toate fiinţele. Această concluzie sumbră îşi găseşte în cartea lui Paul Davies un spectru larg de alternative şi nuanţări: poate că, deşi trăim într-o lume limitată în spaţiu şi timp, vom dăinui şi vom gândi nelimitat; poate că vom rezista la nesfârşit îngheţului hibernând tot mai mult; sau poate că universul însuşi nu e decât o parte dintr-o entitate mult mai vastă, iar urmaşii noştri vor putea crea alte universuri în care să evadeze. Oricum, nu e exclus ca, peste mii de miliarde de ani, soarta universului să depindă de fiinţele inteligente care îl vor popula. Departe de a dori să impună un final fericit, în Ultimele trei minute Paul Davies scrie povestea stranie şi tulburătoare a celui mai îndepărtat viitor...

Bernard Beckett – Geneza

Acţiunea acestui roman electrizant se petrece pe o insulă îndepărtată, într-o lume post apocaliptică, plină de boli. Anax este convinsă că se pricepe la istorie. Ceea ce e foarte bine, deoarece va trebui să dea piept cu trei examinatori, iar examenul ei complicat, ce va dura toată ziua, tocmai a început. Dacă îl va lua, va fi admisă în Academie, instituţia guvernamentală de elită a societăţii utopice în care trăieşte. Dar Anax este pe cale să descopere că toate cunoştinţele ei, toată istoria pe care a învăţat-o, nu reprezintă mare lucru. Şi că Academia nu este chiar ce credea ea. În acest roman excelent, de o ingeniozitate ieşită din comun, examenul lui Anax ne va conduce într-un viitor unde ne vom confrunta cu problemele nerezolvate ale ştiinţei şi ale filosofiei. Ce reprezintă conştiinţa? Ce ne face să fim oameni? Dacă inteligenţa artificială s-ar dezvolta îndeajuns, care ar mai fi statutul special al umanităţii? Deosebit şi original, romanul lui Beckett ne va surprinde cu un final şocant. Order Lume apocaliptică Preţ @ RON32,99 Qty: Adauga in cosul de...

Brian McHale – Ficţiunea postmodernistă

Volumul propune o incursiune teoretica şi critică în literatura contemporană, construind o versiune de ficţiune postmodernistă care cuprinde forme precum metaficţiunea nord-americană, realismul magic latino-american, Noul Roman francez, proză concretă sau science-fiction. Pornind de la o varietate de abordari teoretice, inclusiv cele ale lui Ingarden, Eco, Dolezel şi Pavel, Brian McHale arată că numitorul comun este abilitatea ficţiunii postmoderniste de a aduce statutul său ontologic în prim-plan şi de a ridica semne de întrebare în ceea ce priveşte lumea (sau lumile) în care trăim. Ficţiunea postmodernistă se adresează studenţilor şi profesorilor de la facultăţile de filologie, precum şi tuturor celor interesaţi de fenomenul postmodernismului...

Radu Albala – Femeia de la miezul nopţii

Poveşti multi etajate, spuse cu farmec deşuet, împănate cu frugalităţi balcanice, presărate cu mirodenii orientale şi aromate cu senzualităţi fine, deşi de extracţie – uneori – perfect vulgară. A se vedea biografiile desculţelor. Tuta, Tereza şi Tamara sunt femei din popor, iar Tofana, deşi aristocrată, „trage a prost“, cum trage şi Thais, fata de bancher, şi nenumită faţă de ofiţer din Nişte...