- dialog cu Doru Braia, fost disident anticomunist şi realizator al prestigoasei emisiuni Talk-şoc de la N24, care îşi va publica memoriile în curând -
- Eşti unul dintre autorii care au semnat în volumul de succes. De ce m-am întors în România,..
- Cartea este coordonată de Sandra Pralong,având 39 de motivaţii. Proporţia mi se pare semnificativă. Din România au plecat în ultimii 20 de ani 3,9 milioane de români. Şi iată că în această carte sunt 39 dintre cei care s-au întors.
“Nu sunt un scriitor de copertă, eu sunt mai mult un scriitor de foşnet”
- Argumentul tău? De ce te-ai întors?
- Eu m-am întors….de fapt, n-am vrut să plec niciodată. Mi s-a părut nedrept să fiu îndepărtat dintre ai mei, din ţara mea, sub diferite autoritătăţi, prin diferite pretexte. Iată-mă din nou aici unde încerc să plantez câte puţin din ceea ce mi-am însuşit în lumea aceea considerată, sau spusă, normală. Încerc în spaţiul meu, printr-o emisiune de televiziune – în tot ceea ce scriu – să contribui la reformatarea în coordonatele normalităţii a unei mentalităţi româneşti care, din păcate, a fost profund viciată de ultimele decenii absurde. Cred că am depăşit un hectar de text prin tot felul de ziare din România. Nu sunt un scriitor de copertă, eu sunt mai mult un scriitor de foşnet, al hârtiei de ziar, având probabil instinctul penetrabilităţii mult mai puternice a textului de presă decât o unei cărţi prăfuite dintr-un raft de bibliotecă. Eu mă grăbesc. Am de scris o carte. I-aş zice “Viaţa de dinaintea morţii.” În sfârşit, am ajuns la vârsta la care să-mi scriu şi eu păţaniile vieţii.
- Ce va conţine această carte?
- Sunt dintre puţinii oameni care nu se întristează la apropierea sfârşitului acestei vieţi. Creştin fiind, am mari speranţe în ceea ce priveşte viaţa de după moarte. Sunt liniştit cu mine însumi. Păţaniile vieţii mele poate vor fi, pe de o parte avertismente, pe de altă parte instrucţiuni de viaţă, în faţa acelora care, sper, vor avea curiozitatea…
Dintre toate cărţile lui Enrique Vila-Matas, probabil că Parisul nu are sfârşit are cel mai pronunţat caracter autobiografic; este şi un roman-eseu, în care îşi povesteste cu duioasă ironie începuturile scriitoriceşti din epoca săracă şi foarte nefericită. În mansarda închiriată rând pe rând multor scriitori ai boemei pariziene de către Marguerite Duras a început să se configureze biblioteca mobilă a tânărului spaniol, la care se adăugau succesiv James Joyce, Franz Kafka, Vladimir Nabokov şi alţii. E adevărat, avea să mărturisească peste ani Vila-Matas ca aproape toţi m-au influenţat, dar n-am izbutit să-l copiez pe nici unul…
Fiecare luptă cum poate împotriva limbii în care se exprimă. Unul foloseşte anacolutul, altul pleonasmul. Unul vorbeşte „ca şi politician“, altul evocă filmele „care le-a văzut“. Printre formele rezistente de dispreţ la adresa limbii se numără însă şi clişeul, exprimarea şablonardă, platitudinea fioroasă. Rar ţi-e dat să deschizi un ziar şi să nu găseşti formule bătătorite până la nevroză. Puţini sunt cei care apar la televizor şi nu te îndeamnă să-ţi pliezi urechile. Până şi copertele de carte au devenit spaţii ale exprimării clişeizate. Un discurs bont pentru un public lobotomizat – iată reţeta succesului. O lume de plastic nu se poate simţi împlinită decât folosind o (nouă) limbă de lemn. Aşa stând lucrurile, Dintre sute de clişee este rezultatul unei exasperări care nu mai poate fi ţinută sub control. Radu Paraschivescu adună câteva zeci de clişee şi le supune tratamentului ironic. Cartea lui e un minidicţionar comentat de locuri comune, un bobârnac peste nasul celor care trec prin viaţă murmurând „Viaţa merge înainte“, „Speranţa moare ultima“ sau „Balonul e rotund“.
Gabriel Daliş
Însoţiţi-o pe Norocel, pisicuţa de jucărie, în căutarea lui Tudor, noul ei stăpân. El crede că Moş Crăciun l-a uitat, dar Norocel şi noii ei prieteni din pădure vor face tot ce le stă în putinţă ca Tudor să aibă o surpriză cu totul deosebită de Crăciun!
Şi dulce e lumina este a doua culegere de povestiri publicată de Philip Ó Ceallaigh la prestigioasa editură Penguin, după extraordinarul debut reprezentat de Însemnări dintr-un bordel turcesc, cu care a câştigat premiul Rooney pentru Literatură Irlandeză, Glen Dimplex New Writers Award şi elogiile criticilor britanici şi americani. Multe dintre povestirile din noul volum au ca subiect aceeaşi căutare existenţială ce duce la preumblări prin zone de ţară şi oraşe ciudate, observaţii fine şi întâlniri sexuale lipsite de sentiment, iar tonul lor este degajat şi uşor uimit în faţa diverselor forme de dezumanizare, a absurdului situaţiilor şi a lipsei de soluţii. Însă de data aceasta decorul lor depăşeşte graniţele Europei de Est, iar povestirile sunt mai ample, subiectele mai profunde, cititorul are tot timpul să se integreze în atmosfera şi să rămână marcat de întâmplări fără precedent. Desigur, nu lipseşte nici umorul sau ironia – trimiterile parodice la romanul Alchimistul de Paulo Coelho nu vor trece neobservate!
Octav Popa
Aceasta nu este o carte pe care s-o citeşti din scoarţă în scoarţă şi apoi s-o uiţi în bibliotecă. Trăieşte cu ea, răsfoieşte-o frecvent şi, cel mai important, las-o deoparte la fel de frecvent, altfel spus, petrece mai mult timp ţinând-o în mână decât citind-o. Mulţi cititori vor simţi impulsul firesc de a se opri după fiecare frază, de a face o pauză pentru a reflecta asupra celor scrise. Este mult mai util şi mai important să te opreşti din citit decât să continui să citeşti. Îngăduie cărţii să-şi îndeplinească menirea, să te trezească şi să te scoată la lumină departe de cărările bătătorite ale gândirii tale repetitive şi condiţionate.
Octav Popa
Un scandal colateral avea să sprijine eficient nivelul remarcabil al vânzărilor: poza de pe coperta a patra a cărţii îl înfăţişează pe autor într-o postură considerată “şocantă”. Unii cititori protestează la vederea fotografiei, declarându-se scandalizaţi de sugestia licenţioasă pe care aceasta o îngăduie. Poza face înconjurul Americii reluată în cotidiane şi dezbătută în publicaţii mondene. Editura profită rapid şi trimite în librării afişe publicitare reproducând fotografia, pe care stă scris cu litere de-o şchioapă: “Acesta este Truman Capote“. Abila manevră de marketing sporeşte rumoarea provocată de carte şi impune numele autorului acolo unde acesta îşi dorise întotdeauna să ajungă: în rândurile jet set-ului american, lumea de miraj şi strălucire a bogaţilor şi a celebrităţilor din domeniul literar, artistic sau monden.
Pentru mulţi ani, Marketing direct pe înţelesul tuturor s-a bucurat de o reputaţie de neegalat, fiind o carte de referinţă în domeniu. În stilul său caracteristic, Drayton Bird oferă un ghid practic, dar în acelaşi timp relaxant, despre complexitatea marketingului direct.
NUVELIST,
sînt incompetent în alimentarea locomotivelor;
sînt incompetent în eternitatea fotosintezei;
sînt incompetent în speologie;
sînt incompetent în cultivarea bujorilor;
sînt incompetent în a înţelege o bujie;
sînt incompe
