Ce este “funia de nisip“? Este o metaforă, a cărei semnificaţie o aflăm din primele pagini ale acestei cãrţi – un roman-eseu, conceput ca o cronicã a vieţii ţărăneşti în momentele ei cheie, din trecut pânã în zilele noastre. Metafora unei înţelepciuni lipsite de orice aroganţã, de orice rigiditate, clarvăzătoare şi izvorâtă dintr-un profund bun simţ.
Pledoaria lui George Radu apãrã – într-un univers şi un timp al atâtor anomalii şi excese – acea lume (cum spuneam) a bunului simţ, a simţului mãsurii, valori ale vieţii ţărăneşti de zi cu zi, dar şi în ceasurile de grea încercare.
Sku: GE175RA
Pasiunea analitică, voluptatea detaliului, curiozitatea vie, umorul, intuiţia capabilă de multicolore reconstrucţii, toate laolaltă deseneaza portretul unui savant suculent şi vizionar. Era inevitabil ca, în cazul ei, cercetarea să devină frescă, iar istoria să tindă spre roman. Ne aflăm dinaintea unei foarte agreabile combinaţii de pitoresc şi exactitate. Ne vom instrui şi ne vom delecta deopotrivă, anticipând o carieră ştiinţifică şi literară de o croială neobişnuită.
Educaţie târzie este un roman despre libertatea de a iubi, într-o societate nouă, cuprinsă de febra schimbării. Alexandru Şerban, un bărbat matur din elita bucureşteană, intelectual rafinat, specialist în Baroc, se îndrăgosteşte de Cora în zilele fierbinţi din 1990 ale Pieţei Universităţii. Tânără, frumoasă, fragilă, femeia din Cartierul Depărtat îl seduce şi îl acaparează prin prospeţimea şi temperamentul ei. Prins în vârtejul unei vieţi noi, savantul îşi uită trecutul şi pătrunde într-o lume necunoscută, fascinantă, periculoasă.
Incredibile, dar foarte convingătoare prin inventivitatea şi prin consistenţa lor, deci adevărate, cele Alte nouă poveştiri ale lui Florin Manolescu îşi răsfaţă cititorii, invitându-i să se ia în serios şi oferindu-le în schimb tot ceea ce aceştia şi-ar putea dori într-o zi de sărbătoare : personaje cu miez, numeroase conflicte când grave, când hazlii, intriga cu firele bine întinse şi cu răsturnări caleidoscopice de timp sau de situaţie la Berlin, Paris, Viena, Roma şi, bineinţeles, Bucureşti, dialoguri incisive, ironie duioasă, humor adolescentin şi, din când în când, un val de melancolie feminină, reverberată muzical. Dacă ar fi fost prozator şi dacă ar fi trăit în România anilor 2000, sucitul cavaler de La Mancha, mentalistul tuturor mentaliştilor, n-ar fi scris altfel. Mentaliştii este o carte magică, a cărei vrajă nu se destramă odată cu ultima povestire, ci chiar atunci începe să acţioneze.
Un bătrân singur care-şi găseşte alinarea în întunericul sălii de cinema, urmărind la nesfârşit filmele lui James Dean, doi îndrăgostiţi care joaca un joc straniu într-o cadă veche şi îşi spun poveşti, o avalanşă de scrisori misterioase de iubire care schimba chimia unui cuplu, o maşină de amintiri inventată de un frizer cu nume grecesc şi apucături de filosof. Povestirile lui Angelo Mitchievici sunt stranii, făcute din materia din care se ţes visele sau mai degrabă filmele vechi, cu acea atmosferă nostalgică şi ceţoasă. Personajele lui evoluează într-un climat ce aminteşte în acelaşi timp de Scott Fitzgerald şi de Bucureştii vechi, în nişte secvenţe niciodată încheiate sau conturate definitiv, oscilind între realitate şi amintire sau lumea de celuloid la care fac referire, de altfel, cu obstinaţie. O proză estetica şi estetizantă, un rafinament al frazei care confirmă prezenţa unui scriitor talentat.
Poveşti multi etajate, spuse cu farmec deşuet, împănate cu frugalităţi balcanice, presărate cu mirodenii orientale şi aromate cu senzualităţi fine, deşi de extracţie – uneori – perfect vulgară. A se vedea biografiile desculţelor. Tuta, Tereza şi Tamara sunt femei din popor, iar Tofana, deşi aristocrată, „trage a prost“, cum trage şi Thais, fata de bancher, şi nenumită faţă de ofiţer din Nişte cireşe.
Christian Haller este autorul Muzicii înghiţite, „un roman însolit despre Bucureştiul de altădată”. Cu Vremurile mai bune, scriitorul elveţian continuă saga familiei sale, de data aceasta în decorul spectaculos al munţilor Jura, dar România interbelică ramâne un reper constant al unui trecut colorat în nuanţele palide ale nostalgiei.
Fresca plină de pitoresc a Tel Aviv-ului contemporan şi a comunităţilor sale de imigranţi din toate colţurile lumii, romanul lui Virgil Duda are ca fir călăuzitor pasiunea târzie dintre economistul Radu Glasberg şi seducătoarea Marieta, femeie de afaceri de succes şi onorabilă mamă de familie. Cei doi împărtăşesc, pe lângă erotismul debordant, amintirile studenţiei comune bucureştene, în care relaţia lor debutase strict carnal. Însă singurătatea, destararea şi bătrâneţea care se apropie îi potentează bărbatului iluzia unei mari iubiri.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
