Un tată îi scrie, înaintea unei operaţii dificile, fiului său. Expeditorul e în America, iar destinatarul, în Japonia. După operaţie, scrisorile continuă să se înlănţuie. Se agaţă mai întâi „ca iedera“ de orice le iese în cale, apoi, după întoarcerea acasă a tatălui, devin confesiuni pe cele mai delicate subiecte: cum e cu „celălalt sex“, ce căutăm într-o lume în care părem destinaţi fericirii?
Protagonista scrisorilor este mai întâi inima, în toate ipostazele ei: inima de tată, inima de îndrăgostit, inima de discipol, cea de fiu, cea de om obişnuit, plin de griji, şi chiar inima-inimă, personajul-vedetă al anatomiei noastre, care se poate îmbolnăvii.
O întreagă geografie afectivă, creată după capriciile memoriei, se ascunde în plicul încăpător al acestei cărţi: scene americane, scene din Heidelberg, un dans cu urmări nebănuite, scene din casa copilăriei, adresa mitică „Dr. Lister 69“, flash-uri din anii ’50 şi fleacurile vieţii de zi cu zi. Dar şi gândurile abstracte, sistematizate, care se datorează „riscului de a avea un tată filozof“.
Din cele şaisprezece scrisori se conturează o viaţă şi un cod. Sub protecţia distanţei şi-a convenţiei epistolare, Gabriel Liiceanu găseşte prilejul să fie sincer, vulnerabil de sincer uneori, să-şi amintească, să povestească, să cadă pe gânduri, să se lase întrebat şi să ne răspundă. Pentru că, acceptând pactul propus de autor, fiecare cititor se transformă în „fiul“ din titlu.
„Gabriel Liiceanu are talentul, spiritul de observatie si farmecul scriitorului capabil sa transmita emotia «traitelor» proprii in scene vii, cu personaje, decoruri si atmosfera pe care le vezi ca intr-un cineverite si carora le extrage apoi semnificatiile. Asa sunt multe secvente din scrisorile grupate sub titlul «American Story », evocarea apartamentului parintesc din Cotroceni si a mamei ce a facut din el « un adapost al istoriei », cu pretul sacrificiului de sine, caci i-a fost dat sa traiasca vremuri urate“ (Formula As)
„Cu Scrisori către fiul meu Gabriel Liiceanu revine la stilul epistolar. Paradoxal, deşi «clasica», structura epistolară oferă mai multe libertăţi decat constrângeri. O constrângere ar fi ca trebuie să-ţi alegi cu grija «andrisantul»: trebuie să fie unul căruia să i te poţi mărturisi în voie şi care, de la distanţă, să-ţi dăruiască nu numai încrederea lui necondiţionată, ci şi să te – cum să zic? – «fertilizeze» estetic în propria-ţi sinceritate.“ (Ziua)
De acelaşi autor
Sku: GA113LII
Octav Popa
Această carte este o întâlnire cu 24 de personalităţi şi încearcă să răspundă acestei aşteptări. Preocupat să se reconstruiască, Bucureştiul îmbrăţişează militanţi care îi anchetează trecutul, oameni care încearcă să-i panseze rănile şi să-i facă auzită diversitatea.
Stéphane Courtois, unul dintre cei mai importanţi istorici contemporani ai comunismului, universitar şi cercetător, va fi prezent la Sighet şi la ediţia din acest an a Şcolii de Vară (11-18 iulie). Ultima sa carte apărută în România, 
Devorator de cărţi şi veşnic pofticios, eu, Ilă Citilă, m-am gândit să cobor din înaltul Netului şi pe pământ. De mâine, în fiecare librărie Diverta (şi pe
„Regăseşti la Matei Vişniec forţa imagistică, în concentrări dense de alegorie şi simbol, amplă arcatura parabolică, acuitatea senzorială, lexicul bogat – dar în expresii eliptice – vehementă stilistică, precizia şi fineţea detaliilor şi intelectualizarea emoţiei, care sunt caracteristici ale celui mai bun teatru postbelic.“ (Valentin Silvestru)
Volumului Nuferii mor în cadă i s-a acordat Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din România în anul 2007.
Anul 1897. Un bărbat este găsit fără cunoştinţă, în câmp, lângă Bucureşti, în zona „moşiei Băneasa“. Nimeni nu ştie exact ce e cu el şi fiecare bănuieşte altceva: e un escroc internaţional care vrea să-şi piardă urma? Un criminal? Un bolnav? Încetul cu încetul, în jurul lui se adună o mulţime de oameni: un medic şi fiica lui, un poliţist, un comisionar în vârstă de 8 ani, care umblă prin toată Capitala cu scrisori şi pachete şi, nu în ultimul rând, gazetarii de la Universul.
Din lumea fără de fruntarii a ultimelor decenii, Liviu Bîrsan plăsmuieşte un roman plin de tensiune, tragism şi poezie. Universul creat în 
Curiozitatea lui Adrian Majuru pare infinită. Ea l-a condus cu vremea spre o formaţie interdisciplinară incluzând etnografia urbană, etnologia, antropologia, psihopatologia, sociologia. Cu instrumente atât de diverse, a scris fără complexe despre: cerşetorie, delincvenţă, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostituţie, ca să nu enumăr decât o parte dintre aceste teme ce ţin de sfera marginalului şi a undergroundului. Ceea ce au în comun studiile sale — toate cu aerul unor poveşti senzaţionale — este că sunt toate legate de istoria Bucureştilor. Graţie preocupării sale — şi folosesc termenul doar fiindcă cel de obsesie riscă să aibă o nemeritată conotaţie negativă — pentru misterele şi întunecimile marelui oraş, pentru ceasurile lui de slavă, ca şi pentru personajele sale pestriţe şi pitoreşti, Adrian Majuru este creatorul unui Bucureşti balzaciano-dickensian, fremătând de viaţă, lumină, cruzime, mister şi poezie.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
