Moshe Idel – Ceea ce ne uneşte. Istorii, biografii, idei. Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel

Convorbirile lui Sorin Antohi cu savantul şi profesorul Moshe Idel, născut la Târgu-Neamţ şi emigrat în Israel în 1963, dar deplin reintegrat, astăzi, în circuitul cultural şi academic din România, construiesc un portret al celui din urmă. Exerciţiul de memorie la care sunt invitaţi să participe cititorii e menit să le arate ca, fie ei români sau evrei, ca părţi ale unei istorii şi ale unei patrii comune, merită să se concentreze pe ceea ce îi uneşte: istorii, biografii,...

Sorin Antohi – Ceea ce ne uneşte. Istorii, biografii, idei. Sorin Antohi în dialog cu Moshe Idel

Convorbirile lui Sorin Antohi cu savantul şi profesorul Moshe Idel, născut la Târgu-Neamţ şi emigrat în Israel în 1963, dar deplin reintegrat, astăzi, în circuitul cultural şi academic din România, construiesc un portret al celui din urmă. Exerciţiul de memorie la care sunt invitaţi să participe cititorii e menit să le arate ca, fie ei români sau evrei, ca părţi ale unei istorii şi ale unei patrii comune, merită să se concentreze pe ceea ce îi uneşte: istorii, biografii,...

Václav Havel – Pe scurt, vă rog!

Václav Havel şi-a construit această mărturie aproape testamentară împletind trei feluri de texte: 1. interviul recapitulativ din 2006 cu marele ziarist ceh expatriat Karel Hvížd’ala, la douăzeci de ani după ce acesta îl intervievase, peste Cortina de Fier, pe disidentul iniţiator al Chartei 77, proaspăt ieşit din închisoare, bolnav şi tracasat de poliţia politică (în româneşte, Interogatoriu în depărtare, apărut în 1991); 2. propriile meditaţii despre boală, moarte, putere, frică, teatru, destinul ceh, Dumnezeu şi întemeierea transcendentă a lumii, scrise, în cea mai mare parte, în 2005, în timpul unui sejur de câteva luni în America, în preajma unor prieteni apropiaţi ca Madeleine (Albright), Hillary (Clinton) şi alţii; 3. o selecţie din note destinate de cele mai multe ori colaboratorilor săi din stafful prezidenţial, de-a lungul celor trei mandate, despre întâlnirile cu Gorbaciov, salariul femeii care-i calcă preşedintelui cămăşile, furtunul cu care se udă grădina şi sarea care lipseşte pe masă de la dineuri, dezmembrarea Cehoslovaciei. Trei niveluri diferite, trei tipuri diferite de discurs, care dau întregului o densitate, o bogăţie şi o forţă unice, făcând din el o carte ataşantă, tulburătoare, înţeleaptă şi profundă, stringent folositoare omului de rând şi politicianului, scriitorului şi celui care a renunţat să mai scrie, o lecţie de libertate de spirit cum nu ne-a mai dat nimeni altcineva. Tipul de carte care te ajută şi te învaţă să trăieşti, ale cărei ecouri îţi rămân în suflet mult după ce ai închis-o, graţie căreia lumea îţi apare mai bine rânduită, mai vie şi mai proaspătă. Întotdeauna am făcut ceea ce am considerat că este corect, prin urmare nu am făcu nimic din ce mi s-a ordonat. În rest nu am deloc sentimentul că cineva mi-ar fi prescris un rol. Ştiu doar un lucru pe care l-am mai discutat: că „povestea“ mea a avut trăsăturile unui basm moralizator şi ca atare a suscitat o atenţie...

Konstantinos Arvanitis – Jurnal (1893-1899)

Autorul, Konstantinos Arvanitis, nu este scriitor şi nu a făcut carieră în cultură. Jurnalul este scris în perioada 1893-1899, într-un caiet de format mic, şi are 116 pagini. Nu ştim dacă a existat o continuare a acestui jurnal. Practic, avem de-a face cu jurnalul unui băiat de prăvălie, de numai 13 ani, care încearcă să-şi controleze viaţa şi bineînţeles nu reuşeşte. Visul lui cel mai mare, să facă studii, a rămas un vis. Acest uimitor jurnal a fost publicat întâi în revista Apostrof. Subtitlurile marginale şi notele aparţin...

Adriana Săftoiu – Vocile puterii. De vorbă cu purtătorii de cuvânt

Cel mai longeviv şi mai tânăr purtător de cuvânt din România ultimilor ani, Adriana Săftoiu, ne oferă o probă redutabilă de istorie prezentă vorbită, la propriu şi la figurat. Înţelegem mai bine, citind această carte, o perioadă complicată şi confuză. Câţiva din martorii ei secundari îşi clarifică aici biografiile oficiale consumate în preajma mai-marilor palatelor. Ceva anume, misterios şi necesar, din grandoarea şi fatalitatea care le umbresc, ajunge, ca într-o poveste relatată de propriile personaje, până la noi. (Emil Hurezeanu) la Omul care aduce cartea De acelaşi autor: Jurnal de...