Bruce Benderson – Românul. O autobiografie erotică

39.90 – 25.00 Lei România încă mai e o ţară exotică, mereu provocatoare, ne-o demonstrează Bruce Benderson, gay-american, supraponderal, între două vârste, care s-a îndrăgostit la Budapesta de Romulus, un tânăr vagabond român. Cartea a avut un succes enorm în Franţa, autorul fiind primul american răsplătit cu premiul Prix de Flore. Dacă pentru pasionaţii de literatură erotică e un bluf, o cacialma, fără orgasme, pentru cititorii de romane psihologice e un bun pretext de comentarii şi de dispute aprinse. Aventura de o noapte a personajului principal se transformă într-o pasiune masochistă. Autorul ştie că este dijmuit de tânărul, care nu şi-a ascuns niciodată orientarea hetero şi care cheltuie banii cu prostituatele din ţara lui. Bruce Insistă cu patimă să-i cunoască tainele, vicleşugurile şi lumea ascunsă. E clar că nu e o ficţiune. Nici un romancier nu ar fi putut, după vreo documentare acerbă, să redea atât de bine, România tranziţiei. Pur şi simplu s-a îndrăgostit de junele sibian, recunoscând încă de la începutul cărţii că “este flămând după Romulus.” Pentru a-l cunoaşte mai bine pe Casanova ciocolatiu şi cu nasul mare, plin de cicatrici, a studiat în amănunt istoria românilor. Dacă lecţia despre trecut a absolvit-o cum laudae, nu a fost admis la catedra de profitologie, în care conaţionalii noştri pot preda cursuri la marile academii. Primit în familia lui Romulus ca o vacă bună de muls, autorului i se oferă toată cinstea “dacă are bani.” Ba mai mult, i se face o contraofertă. I se dă chiar şi pe Renei, fratele mai mic al lui Romulus, în contrapartidă.Autorul insistă pe parcursul “poveştii care-i sfarmă creierii, bucată cu bucată” să se compare cu regele Carol al ll-lea. Aici, chestiune pare forţată, chiar dacă recunoaşte: “mi-am dat seama tot mai limpede că Istoria, la fel ca şi istoria mea, este în mare parte un roman pornografic.” Romanul autotintitulat erotic prinde...

Carlos Fuentes – Crezul meu

Memorii? Autobiografie? Jurnal? Confesiune? Ce este acest Crezul meu pe care ni-l propune Carlos Fuentes la vârsta bilanţurilor? Un cocteil din toate acestea şi totuşi altceva. Fără doar şi poate, patronul literelor mexicane ne aruncã o provocare sub forma unui „abecedar” intim al gândurilor, meditaţiilor şi amintirilor sale de o viaţă. O carte-inventar sau o carte-promenad[ prin crezurile unui scriitor, care debuteazã cu Amistad (Prietenie), Buñuel şi Cinema şi navigheazã prin arhipelagul literelor alfabetului pânã la Wittgenstein, Xenofobie, Zebrã şi Zürich. Un excurs demn de tradiţia lui Montaigne, dar care are îşi creeazã propriul vehicul original,o specie inedită de autobiografie literară. „Crezul meu este indiscutabil genul de carte pe care cititorii îl îndr[gesc cel mai mult  personalã, idiosincratic[, mustind de anecdote proaspete şi citate ilustrative, bogată în digresiuni, lirică, sexy, deopotrivã surprinzãtoare şi înţeleaptã.” The Washington Post „Alternând amintiri personale şi reflecţii politice, comentarii literare şi emoţii din cele mai intime, scriitorul mexican compune o singularã şi fascinantã biografie intelectuală, în care ne sunt livrate cheile vieţii şi operei sale.” Magazine littéraire De acelaşi autor Jilţul...

Marcel Mathiot – Jurnalul unui bătrân amant

Marcel Mathiot: un învăţător de provincie, un nume necunoscut pâna la publicarea acestui jurnal, care a produs senzaţie la Paris în toamna lui 2008. Începând de la 16 ani, Mathiot, născut în 1910, a scris în fiecare zi a lungii sale vieţi o pagină de carnet, precedată de un titlu. După moartea lui, s-au gasit 60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat însemnările ultimilor patru ani, combinându-le savant cu notaţii mai vechi. În aceşti ani (2000-2004), după ce îşi pierde soţia, diaristul redevine, cum spune el însuşi, „celibatar“. Însemnările lui dezvăluie o viaţă sentimentală şi sexuală uluitoare pentru un nonagenar. „Marcel aparţinea Iubirii în sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu Hélène până la iubirea-complicitate intelectuală cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeşte – pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnală cu Mado“, spune Philippe Delerm în prefaţă. Jurnalul lui Mathiot nu se rezumă însă la confesiuni picante. El este mărturia gravă a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic, „evitist“ (sunt propriile sale caracterizări), raţionalist şi ateu, dar nicidecum indiferent la suferinţa umană, fidel cititor al lui Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit de prejudecăţi, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un „produs“ francez tipic. Având, în plus, ceva universal – şi rar: vocaţia fericirii. Poate că de aceea Marcel – veşnicul îndrăgostit, bătrânul amant – place femeilor şi place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului său. „Capodopera lui Marcel Mathiot e modul în care şi-a folosit timpul“, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult: capodopera lui Marcel Mathiot e însăşi viaţa sa, traită exemplar, până la capăt. Şi consemnată, din fericire, în paginile de faţă. „Un document pasionant…“ (Le Nouvel Observateur) „O carte uimitoare, uneori la limita credibilului, o celebrare a sexualităţii la vârsta a patra, dar în acelaşi timp...

Ballard J.G. – Nopţi de cocaină

În Nopţi de cocaină domneşte aceeaşi atmosferă întunecată din romanele anterioare ale lui Ballard. După ce cinci oameni îşi găsesc sfârşitul într-un incendiu neelucidat, petrecut în luxoasa staţiune Estrella de Mar, directorul clubului Nautico, Frank Prentice, pledeaza vinovat la acuzaţiile de crimă, însă nici măcar poliţia nu e prea convinsă că el este responsabil de acel incident. Când fratele său, Charles, îşi face apariţia pentru a investiga ce s-a petrecut cu adevărat, descoperă, pe măsura ce înaintează cu cercetările, că faţada ultracivilizată şi exclusivistă a staţiunii maschează o lume a delictelor şi deviaţiilor de tot felul, a drogurilor, senzaţiilor tari şi distracţiilor periculoase. Nopţi de cocaină este un roman captivant, dincolo de care transpare viziunea neliniştitoare a unei societăţi hedoniste, în care transgresiunea devine un rău necesar. „Nopţi de cocaină este un exemplu perfect de terorism metafizic, gândit şi excutat cu aceeasi grijă cu care se pune la cale o lovitură fatală.“ (The Washington Post) De acelaşi autor Crash Imperiul soarelui Order Nopţi de cocaină Preţ @ RON32,95 Qty: Adauga in cosul de...

Aharon Appelfeld – Povestea unei vieţi

Distins în 2004 cu Premiul Medicis pentru literatură străină, volumul autobiografic Povestea unei vieţi descrie experienţele trăite de Aharon Appelfeld de-a lungul a aproape opt decenii – anii dinainte de război, deportarea, evadarea din lagăr, lupta pentru supravieţuire în pădurile Transnistriei, viaţa din tabăra de refugiaţi din Italia, emigrarea în Palestina, anii de armată şi cei de studii, descoperirea vocaţiei de scriitor -, urmând cursul întortocheat al memoriei, redat admirabil prin stilul eliptic, lacunar, presărat cu nenumărate salturi temporale, ce conferă autenticitate şi onestitate prozei lui. Cartea de faţă este de fapt povestea genezei scriitorului, a eforturilor sale de a-şi clădi o viaţă nouă pe rămăşiţele trecutului, de a reânnoda legăturile cu moştenirea iudaică şi de a-şi descoperi propria voce în oceanul polifonic al literaturii, scriind într-o limbă adoptivă. „Cartea lui Aharon Appelfeld nu este o naraţiune cronologică a unor evenimente trăite, ci o discuţie deschisă şi sfâşietoare despre ce şi cum anume ne amintim, despre ce înseamnă sa fii evreu şi cum să scrii despre asta fără a aluneca în sentimentalism sau retorică goală. Este povestea unei experienţe cu neputinţă de povestit.” (Booklist) De acelaşi autor Badenheim 1939 Order Distins în 2004 cu Premiul Medicis pentru literatură străină Preţ @ RON22,95 Qty: Adauga in cosul de...