Andrei Ruse şi Zaraza la Clubul Ţăranului

Vineri, 4 aprilie, la ora 19.00, Editura Polirom vă invită la Clubul Ţăranului (MŢR) din Bucureşti, la lansarea celui mai nou roman semnat de Andrei Ruse, Zaraza, în curs de apariţie la Editura Polirom. Vor vorbi, alături de autor: Liviu Mihaiu şi Silviu Dancu. Va modera: Dragoş C. Butuzea Muzică live: Ştefan Mardale & prietenii Eveniment organizat cu sprijinul...

Andrei Ruse – Dilăr pentru o zi

De Marius Ghilezan N-ai încercat MDMA? N-ai intrat în transă? Nu ştii să te vindeci prin narco-psihoterapie? Ia de aici! Dilăr pentru o zi, noua carte a tânărului Andrei Ruse. Volumul  este un fals instrument de training pentru o profesie bănoasă, în afara legii, cu dublă satisfacţie: materială şi reverie. Şi un anti-jurnal de luptă contra drogurilor. Nu din cărţi se învaţă meserii. Cartea azurie e un policer cu dichis. Scrisă alert, cu acţiuni de capă şi spadă, dincolo de limita prejudecăţilor şi dincoace de peretele de sticlă a legii, îţi dezvăluie tainele unei coabitări de interes între două instituţii care ar fi trebuit să fie rivale, Poliţia şi Dilăria, nicidecum mănăstiri de maici. Falsul jurnal de luptă contra drogurilor îţi dă de gândit. Pentru ce am luptat în Decembrie ’89? Despre ce libertate vorbim? Cea îngrădită de lege sau cea liber aleasă de fiecare individ? De ce putem bea şi fuma şi nu ne putem droga, când de secole multe halucinogene erau medicament? Andrei Ruse poate că a vrut să facă din poliţistul Radu un personaj principal, dar i-a ieşit Nebunul (fost psiholog, actual organizator de manevre, ştiţi de care), puternic şi răscolitor, prin trăiri, gesturi, atitudini. Sinopsisul cărţii, de tip carpediem pe de trei. poate fi scis în trei rânduri. Locotenentul de la anti-drog  vrea să avanseze în carieră şi să obţină un bonus financiar. Îi cere colegului său de birou (tot „luptător anti”) să-i mijlocească o întâlnire cu un dealer de profesie pe care ulterior să-l aresteze. Toată acţiunea se desfăşoară în 24 de ore, timp în care omul legii pufăie şi dă pe nări fumurile unei false profesii de pictor, pentru a intra rapid în graţii. Din agonie în extaz şi îndărăt, descoperă o lume care nu e baş rea. Când să se lecuiască de arestări riscante, tocmai fiica sa îi dezvăluie ideantitatea. Cui îi...

Andrei Ruse – Soni

De Marius Ghilezan Prin „Soni” l-am cunoscut pe Andrei Ruse. Personajul a făcutut ocolul netului de la Dăbuleni până în Fundul Moldovei. Un sinopsis scurt, clar şi acroşant. Aşa m-am decis să cunosc mai  întâi autorul. Un tânăr mai puţin nervos decât mine, şi mai optimist. Bătăios, din fire, lung la vorbă, dar scurt la frază. Ceaa ce m-a convins să pun mâna pe carte. Povestea Soniei,  Soni, pentru prieteni,  este simplă. O tânără la 20 şi ceva de ani află că are cancer în ultima fază. Decide să trăiască viaţa la maxim. Sex, droguri şi boală. Totul extrem de dens. Scrisul este în acord cu viteza vieţii. La cei bolnavi timpul se comprimă. Doar în astfel de stări degradante, îţi dai seama de valoarea darului lui Dumnezeu. Autorul povesteşte în ritm cinematografic aventurile fetei, decise să-şi consume cu poftă măruntele clipe rămase. Ce e interesant e că naratorul nu stă deoparte. Decide să intre în scenă. Ca debutant. Răscoleşte prin sertarele existenţei fiinţei devorate de viermele bolii, în loc să profite de un trup ce i se oferă lasciv. Nu promite că scrie romanul. Lasă cititorul să se dumirească. Schimburile de mailuri îi trădează apetitul pentru poveste. Fata l-a incitat la scris. Şi-a fixat dead-line-ul. Timpul zbura. Cititind mi-am amintit de poezia lui George Lână, timişoreanul meu, care în volumul Tulpina mea nevăzută are încercări reuşite de condensare a spaţiului dintre două secunde.  E incredibil cum poţi măsura timpul când vezi finish-ul ca o provocare, ca pe o amăgire, dar ca staţie sigură pentru fiecare dintre noi. Dimensiunea vieţii are în spaţiul  dintre cuvintele gong şi imperativele morţii gust de iarbă, mestecată cu adrenalină şi pofta de fugă. În cartea lui Andrei Ruse personajul aduce, conştient sau inconştient, un elogiu acelui carpediem pe care-l uităm permanent. Parcă John Lenon zicea că viaţa e ceea ce trece pe lângă...

TOPul site-urilor de cărţi. Unde află românii pe net despre volumele favorite?

Andrei Ruse se întreabă unde află românii despre cărţi: „Probabil pe nenumărate site-uri, bloguri, rețele, comunități, grupuri șamd, dar am vrut să văd care dintre proiectele mai serioase care se ocupă de asta sunt cele mai citite în ultimul timp. Conform ultimelor statistici Zelist.ro (calculate până la data de 1 decembrie 2010), cele mai importante site-uri / bloguri românești dedicate în mare parte sau chiar exclusiv cărților, care se găsesc în primele aproximativ 150 de titluri listate, sunt destul de puține. top zelist proiect descriere 1 Bookblog.ro Am pornit bookblog în martie 2006 cu scopul de a face din el cel mai important site despre cărţi şi lectură, de pe internetul românesc. (…) 83 Rețeaua Literară Promovăm România prin cultură, promovăm valorile artistice prin intermediul schimburilor interculturale la nivel european. (…) 115 Boomlit Boomlit este o revistă online, ce oferă știri, interviuri, articole, recenzii, anchete și alte materiale ce țin de domeniul cultural, în special de literatură. (…) 152 Bookiseala.ro Un blog de cărţi te ajută să fii la curent cu noile apariţii editoriale, să ştii ce se mai învârte în noua literatură, ce mai fac intelectualii publici, care mai sunt curentele de gândire, cum se vând titlurile prin alte părţi, ce mai fac autorii preferaţi şi nu în ultimul rând să fii în acord cu lumea....

Octavian Soviany şi spiritul lui Kostas Venetis

Deşi afară era o vreme de vipie, Kostas Venetis, profesorul Octavian Soviany sau amfitrionul Andrei Ruse, unul dintre ei (nu se ştie care n.a.) a umplut mansarda localului Shift Pub din Bucureşti, la prima reuniune din 2011 a Clubului de lectură. Profesorul Octavian Soviany, continuatorul cenaclului Euridice, a citit fragmente din romanul său de epocă Viaţa lui Kostas Venetis. O poveste scrisă de un scrib, poreclit „Nemţoaica,” despre un personaj al secolului XlX, simbol al răului,  ascuns de către societate. Nici malahia din ştremeleangul învârtoşat ce i-a umplut hăinuţele lui Biulbiul, nici purtările femeieşti ale secretarului Manoil, nici vicleşugurile criminale ale franţuzului Aleppo Aleppi n-au şocat asistenţa. Ba mai mult, puţini au căzut pradă crispărilor, mulţi fiind interesaţi de profunzimea personajului. S-au pus multe întrebări din sală. Autorul a oferit o carte cadou pentru cea mai bună dintre acestea. „Îl iubiţi pe Kostas?” a fost întrebat povestaşul. Râzând a răspuns că nu ştie dacă el l-a creat pe Kostas Venetis sau invers. Octavian Soviany a povestit cum Nora Iuga a găsit undeva (nu se spune unde) o cruce cu acest nume care i s-a părut interesant. De la discuţia cu celebra poetă care trăieşte în Germania, autorul a făcut o pasiune pentru grec şi i-a ieşit un personaj fabulos. Când Andrei Ruse a întrebat despre ce ar zice spiritul celui trecut la cele veşnice cu acest nume, trosc, a căzut volumul de carte de pe maşina veche de scris. „Spiritul a răspuns”. Cronica romanului,...