Alexandru Vakulovski – 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană

Basarabeanul Tiuk, Alexandru Vakulovski, publică la Cartier o nouă carte: 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană, scrisă la Tescani, unde a beneficiat de o bursă ArtistNe(s)t. Dacă titlului  îi lipeşte din final semnul mirării (exclamării n.a.), asta e fie din neglijenţa corecturii, fie din nepriceperea autorului la gramatica limbii române. Între noi fie vorba, absolventul de Litere de la Cluj încă nu şi-a dat examenul de cetăţenie română, dar are pretenţii de literat român. Dacă s-a remarcat prin Pizdeţ, intitulat roman, volum clar interzis pudibonzilor, dar considerat un manifest al Generaţiei X, Vakulovski se întrece în limbaje licenţioase cu vocea cartierului în noua sa acţiune zis literară. Dacă nu ai cunoscut niciodată oamenii de la Roşia Montană, parcurgând cele 157 de trepte spre iad… ai fi tentat să crezi că localincii aşezării din Apuseni ar fi narcotizaţi permanent, fie cu droguri, fie cu băutură, într-un perpetuu sevraj şi obsedaţi de sex. Totul e negru. de la sufletele oamenilor, la mine, la Tăul din vârful dealului. „Pastile, injecţii, cearcăne, cicatrice…” Personajul principal e o curvă de mică. Deşi virgină, tot curvă o fac bunicii. La fel ca pe mama ei. Ajunge rapid la maturitate. Prietena ei Angela o lămureşte că „a te fute e ceva plăcut”. „Futut e când un bărbat îşi bagă pula într-o femeie,” simte autorul să întărească un text plin de astfel de acţiuni. Personajele lui Vakulovski sunt altfel decât cei din Roşia Montană. E o lume imaginară de necredincioşi, vulve, lesbiene, băieţi care scot pirita din mină îndesând-o în anus, preoţi care  necinstesc Altarul Domnului. “Roşienii vorbesc despre Dumnezeu doar atunci când vor să te fraierească” trage Vakulovski o părere, de parcă nu a auzit niciodată cât de credincioşi pot fi minerii. Roşia Montană este poate singura comunitate rurală din România cu patru lăcaşe de cult. Dar de la Tescani, unde Andrei...