Alexandru Cristian – La cafetería

„La cafetería” trata sobre la teoría de los viajes en el tiempo, sobre filosofía y física, así como sobre la negociación del pago del tributo de Rumania a los turcos en los tiempos del Imperio Otomano. Todo ello mientras nuestro héroe toma un café en una cafetería del centro de Bucarest. Volumul poate fi comandat la:...

Alexandru Cristian – Metafore şi cuvinte

Viaţa unui om este formată din cuvinte şi sunete. Omul scrie şi vorbeşte ce simte. Forma mesajului este esenţială. În scris omul îşi exprimă mai bine sentimentele, verbal omul ezită să transmită. Emoţia vorbirii este o emoţie întâlnită la fiecare persoană. Omul nu este o maşinărie, nu îşi poate ascunde sentimentele reale. O metaforă este o viaţă. Viaţa este metafora morţii. Fără moarte omul nu este conştient de viaţă. Omul este format din frânturi de idei, sclipiri de gânduri şi picături de emoţii. Sufletul este esenţa noastră iar mintea este substanţa. Nu pot scrie, nu pot vorbi ce simt. Un adevăr trist sau real. Omul nu poate descrie în cuvinte toate sentimentele pe care le trăieşte. Complexitatea emoţiei îl copleşesc pe om şi îl fac inutil. Cuvintele sunt simboluri ce exprimă iubirea  şi ura, teama şi curajul, blândeţea şi cruzimea. Cuvintele sunt totul şi sunt confirmarea Universului. Transsubstanţierea universului în cuvinte este forma pură a existenţei. Literatura este o confirmarea a faptului că trăim şi suntem parte a unui univers cognoscibil. Dacă pentru noi Shakespeare, Goethe, Dante, Cervantes sunt titani pentru restul universului aceste nume sunt noţiuni de neperceput, aparţin altei existenţe. Metaforele dau culoare şi formă vieţii. Cuvintele înşiruite exprimă stări de fapt, metaforele ne relieafează imaginea de ansamblu. Avem nevoie de metafore. Fără metaforă omul este de neconceput, dragostea este o metaforă a trăirii. Metafora este o însuşire extraordinară exprimată prin cuvinte. Metaforele şi cuvintele descriu viaţa. Fără ele existenţa este  o imagine color în care totul ar fi încremenit, pasărea în glasul ei, marea în valurile ei, omul în sufletul lui. Trebuie să fim conştienţi că avem nevoie de cuvinte şi metafore, avem nevoie de cărţi şi mai ales de literatură. Avem nevoie de confirmarea că existăm şi că tot ce trăim nu va pieri în goliciunea eternităţii. Cuvintele şi metaforele răsună în eternitatea neagră a...

Kadare. Stăpânul viselor

Un scriitor  transcede opera sa prin forţa scriiturii. Visul prozei lui Ismail Kadare este confirmarea valorii unice a operei acestui mare scriitor. Opera se împleteşte cu visul. Generalul armatei moarte, Palatul Viselor, Amurgul zeilor stepei, Cina blestemată sunt opere care sunt caracterizate de o lume plină de metafore şi de mister al timpului. Ismail Kadare vine dintr-o cultură mică dar cu o forţă de a visa uluitoare. Rezistenţa Albaniei împotriva marilor puteri este o pagină fascinantă de istorie. Skanderberg, familia Quiprilii şi alţi mari eroi albanezi au format un zid format din pământ şi sânge împotriva cotropitorilor. Kadare a simţit destinul istoric al ţării sale, cea mai vitează ţară a Balcanilor. Legendele poporului albanez au la bază cuvântul. Cuvântul ca şi formă artistică de exprimare şi ca jurământ. Un popor fără cuvinte este mort din punct de vedere spiritual. Ontologia poporului albanez este besa, jurământul sacru. Un albanez când îşi dă cuvântul îşi pune gaj sufletul şi viaţa. Numeroase legende ale albanezilor au în componenţa lor jurământul dat. Ismail Kadare este un scriitor  ce vine dintr-o cultură periferică dar cu o metafizică uluitoare. Generalul comandă armata moartă până la sfârşitul veacului, palatul viselor ascunde pe vecie fantezia onirică a imperiului otoman, cina blestemată este o condamnare a istoriei iar zeii stepei se răzbună amarnic când nu sunt respectaţi. Visul este tema centrală  a marilor romane ale lui Ismail Kadare. Fascinaţia scriituri lui Kadare este călătoria spre alte universuri. După ce laşi din mână romanele lui Kadare sufletul tău visează iar creierul are întipărit în minte un univers creat de autor. Forţa unui mare creator este aceea de a crea lumi. Kadare poate crea lumi. O lume a morţilor, un palat stins de vise, o cină fantomatică, străzi pline de zăpadă.  A scrie este echivalent cu a crea. Kadare nu poate scrie fără să creeze de aceea face parte din...

Alexandru Cristian – Tres cuentos rumanos

Tres cuentos rumanos cuprinde trei povestiri ale unor autori contemporani români. Anisa Su scrie în “El año son siete días” despre doi indragostiţi care nu reusesc sa işi comunice iubirea unul altuia; Alexandru Cristian ne povesteşte în “El boxeador” despre Marcel, un tânar care işi doreşte sa devina cel mai mare boxer din Brailă, iar Loredana Dascălu scrie în “Pensamientos para ti” despre povestea de dragoste dintre Ana-Maria şi Bogdan, şi problema lipsei de încredere în relaţiile de cuplu.     Volumul poate fi comandat la:...

Alexandru Cristian- Impresii despre Nobel

Literatura nu este un mijloc sau un scop. Scriitorul trebuie să scrie ce simte şi ce trăieşte. Fondul este important, forma este un auxiliar care îl ajută să scrie. În această lume  forma  şi  fondul nu au acelaşi statut.. Poţi vorbi despre filosofie într-un rând sau poţi scrie pagini întregi sterile. Premiile sunt slava lumii, rezistenţa la proba timpului este confirmarea supremă a scriitorului. Un scriitor nu trebuie să alerge după această glorie oricât de tentantă este aceasta. Un scriitor trebuie să scrie ceea ce gândeşte şi simte, felul în care scrie este filtrul său literar. Mi se par derizorii discuţiile despre premii şi diplome. Ce îi foloseşte unui scriitor că a câştigat un mare premiu când lumea nu-l apreciază. Ce îi foloseşte premiul când altul este plin de faimă şi în lumina reflectoarelor? Când se coc strugurii se înteţesc speculaţiile despre premiul Nobel. Un premiu  prestigios şi plin de însemnătate dar păgubos. Hemingway după acordarea acestui premiu nu a mai creat nimic substanţial, a intrat în depresie şi s-a sinucis. Proudhomme a luat premiul şi   a fost uitat, Tolstoi nu  a luat premiul dar este în mintea tuturor. Premiul Nobel nu îţi aduce glorie, faimă, recunoştiinţă sau mai ales talent. Premiul Nobel îţi aduce o strigătură de moment care se stinge cu timpul. Borges, Kafka, Fuentes, Cortazar, Kundera, Kadare, Manea sunt scriitori celebrii, nu vreau să omit pe nimeni,  dintre aceşti scriitori celebri niciunul  nu a luat acest premiu. Alţii poate nu-l vor lua niciodată… Neacordarea acestui premiu nu le-a micşorat faima dimpotrivă le-a mărit-o. Borges este celebru şi fără acest premiu iar povestirile sale au revoluţionat literatura. Obţinerea acestui premiu este confirmarea unei prestigioase instituţii nu  a cititorilor de literatură. Spre exemplu Dan Brown sau Paulo Coelho nu  au fost nominalizaţi la acest premiu dar cărţile lor sunt vândute în peste 100 de milioane de exemplare şi...