Emoția ne-a cuprins la auzul inexorabilei vești despre trecerea timpului. Parte a istoriei Regele Mihai a devenit el însuși o Istorie. O lecție pe care trebuie să o învățăm cu tot sârgul. Personalitatea Regelui este greu de conturat în momente de emoție. Majestatea Sa a dorit să fie prezentat ca un Adevăr Istoric nu ca o șaradă de laude. Demn și plin de modestie Regele a hotărât să trăiască discret departe de țară. Față de alți monarhi care și-au pierdut în diferite împrejurări sceptrul, Regele a trăit plin de curaj soarta dată de Dumnezeu. Singura certitudine este trecerea timpului. Ningând anii peste Majestatea Sa, zăpada vieții sale ne-a arătat că poți trăi fericit departe de fastul lumii și de laudele contemporanilor. Regele a privit singur tragedia poporului nostru, o tragedie explicată cu greu de încercatul nostru popor. Steaua roșie a frânt destinul măreței noastre case regale, nu vom ști niciodată de ce s-a întâmplat acest lucru, doar Dumnezeu știe. Privesc nostalgic la iarna care se instalează în țara noastră, iarna Regele a plecat din țară, tot iarna Regele s-a întors pentru totdeauna în țara pe care a iubit-o cu discreție și cu abnegație. Regele Mihai I a trăit vremuri tulburi, el a fost sub vremuri nu vremurile sub dânsul. A acceptat zâmbind amar, valurile agitate ale vieții, a sperat că va fi parte a pământului acestei țări pentru veșnicie, Dumnezeu i-a îndeplinit dorința. Nu pot scrie, de fapt nu știu, despre personalitatea Regelui Mihai I. După plecarea sa vor mai trebui să treaca câteva ierni pentru a înțelege ce a reprezentat Regele Mihai I. Poate în iarna vieții noastre vom înțelege căile Domnului pentru acest popor. Regele spunea că prea a suferit acest popor, prea a fost încercat. Dumnezeu prin Fiul Său ne-a învățat că suferința e mântuitoare. Scriptura ne oferă multe exemple de sacrificu, culminând cu Mântuitorul Nostru....
