Un interesant eveniment intercultural a avut loc recent la Muzeul Ţăranului Român. Lecturilor publice ale poetei Daniela Crăsnaru, ale scriitoarei Adela Greceanu şi ale traducătorului Claudiu Komartin li s-au alăturat cele ale lui Anahit Hayrapetyan (Armenia), Barış Müstecaplıoğlu (Turcia) şi Ognjen Spahić (Muntenegru), veniţi în programul Word Express, iniţiat de Literature Across Frontiers şi British Council, derulat cu sprijinul ICR prin Centrul Naţional al Cărţii.
Poetul român Răzvan Ţupa a făcut pe moderatorul întâlnirii. Interesante duelurile literare ale personajelor din armi culturale diferite. Claudiu Komartin a citit trei poeme din ultimul său volum „Un anotimp în Berceni”. Dacă Adela Greceanu a prezentat fragmente din “Mireasa cu şosete roşii‘, o carte cu un start vioi şi un finiş ratat, ceva din frustrările personajului care nu-şi regăseşte cadenţa în dragoste fiind puse sub lupa publică, Anahih Hayrapetyan a prezentat într-un stil mai direct povestea falusului de pe Muntele Ararat, dar şi cum sunt văzuţi tinerii scriitori în ţara sa. Barış Müstecaplıoğlu ne-a vorbit despre problemele sociale din societatea turcă. Daniela Crăsnaru, cunoscută pentru verva sa discursivă, a răsfirat pudoarea ce mai plutea în aer, cu o poezie despre poftele rostite direct, printre icnete şi cereri deschise pentru acţiune.
Mulţi dintre scriitorii şi poeţii străini, prezenţi la sesiunea de lectură publică, au pornit în carieră ca ziarişti, acum dedicându-se scrisului. Atmosfera a fost destinsă de cererea naratoul muntenegrean: “Nu pot vorbi înainte
de a mi se aduce o bere şi o scrumieră”. Autorul, tradus în engleză, franceză şi germană, a scris o scurtă poveste despre o leprozerie românească, singura care a mai rămas în Europa. “1 la sută, realitate, 99, ficţiune “, a povestit audienţei formate în majoritate de tineri.În perioada interbelică, astfel de reuniuni culturale se făceau în majoritatea comunităţilor. Prin astfel de acţiuni. publicul, avid de cunoaştere, se poate apropia mai mult de autori şi de scrierile lor preferate. Editurile ar trebui să se ocupe mai mult de promovarea autorilor. Numărul mare al participanţilor arată că există dorinţă pentru astfel de evenimente. Experimentul Clubului A din Bucureşti ar trebui urmat ca exemplu.





