De Marius Ghilezan Acum ştiu de ce Suedia a urcat în topurile mondiale de cărţi. Stieg Larsson a reuşit o poveste captivantă în peste şase sute de pagini, făcând pârtie şi celorlalţi scriitori din ţara sa. Cartea o iei şi nu o poţi lăsa din mână. Cititorul este condus ca de o baghetă magică printre imperii finanaciare, abuzuri, sex şi crime, toate avatarurile lumii moderne. Pasionaţii de lectură poliţistă şi nu numai vor înţelege cu greu de ce sunt unii Bărbaţi care urăsc femeile. Povestea e de la început încurcată. Unui jurnalist de investigaţie, Mikael Blomkvist, cu reputaţia distrusă în urma unui proces de calomnie, lucru neobişnuit, îi apare o ofertă de colaborare de unde nu se aştepta. Henrik Vanek, un industriaş ajuns la optzeci şi doi de ani, îi propune o misiune aproape imposibilă: soluţionarea misterului dispariţiei nepoatei sale Harriet, în urmă cu aproape patruzeci de ani. În dialogul cu ofertantul său pare să nu fie sedus de generozitatea ofertei financiare. Abil şi viclean, Vanek plusează. Îi va oferi ca bonus în finalul contractului informaţii despre Hans-Erick Wennerström, omul de afaceri care l-a acuzat şi din cauza căruia va trebui să facă puşcărie. Aici, declick-ul se produce. Ziaristului i se promite luminiţa de la capătului tunelului. Şi acceptă. Numai că trebuie să se mute pe insula păstorită de Vanek, unde să-şi monteze punctul de observaţie sub acoperirea scrierii unei monografii a familiei. „Periscopul” său jurnalistic este lesne descoperit de rudele magnatului care avea obsesia morţii nepoatei mult iubite. În ciuda opoziţiei generale, personajul principal trece prin labirinturile unei istorii tulburi, prin trecutul înceţoşat al unei familii cu multe ramificaţii. Scopul principal este găsirea criminalului. Efortul său ar fi zadarnic dacă providenţa (sau pana scriitorului n.a.) nu i-ar fi adus în ajutor pe Lisbeth Salander, un researcher exemplar. De la intrarea acesteia pe scenă, Mikael Blomkvist, măiestrie scriitoricească sau...