Posted by
Ilă Citilă on mart. 11, 2013 in
Articole |
0 comments
Primul înţelept al creştinismului, Apostolul Pavel, spunea despre dragoste că este îndelung răbdătoare şi cu bunătate, de pizmă şi laude străină, nu cunoaşte mândria şi nu e cu necuviinţă; folos nu caută, mânie nu aprinde şi la rău nu gândeşte; plânge fărădelegea şi de adevăr se bucură. Dragostea s-a arătat însă, în istorie, capricioasă, pizmaşă, necuviincioasă, nu de puţine ori interzisă. Totuşi, există mari poveşti de iubire care au depăşit toate obstacolele, inclusiv pe cel al timpului. Poveşti a căror frumuseţe rămâne întreagă după decenii sau chiar secole. Poveşti în care mesajele nu ajung la destinatar instantaneu, dar se bucură de acea căldură umană după care cu toţii tânjim uneori. Poveşti cu protagonişti pe care ne-am dori oricând să-i vedem în carne şi oase. Pe cele mai frumoase abia aşteptăm să vi le arătăm, în noua colecţie “Iubiri de altădată” a Editura ALLFA. Detalii şi multe surprize în curând! Edmondo de Amicis – Iubire şi gimnastică Scriitorul italian Edmondo de Amicis nu şi-a lăsat deoparte vocaţia de pedagog în niciunul dintre romanele scrise, nici măcar atunci când tema centrală a fost iubirea. Cu tact şi răbdare, povestea de faţă ne poartă discret printr-o lecţie despre tenacitate şi devotament predată de un maestru al naraţiunii simple şi mişcătoare. Don Celzani, un secretar trecut de „prima tinereţe”, se îndrăgosteşte de o tânără profesoară de gimnastică. Deşi este un om iubit de toată lumea şi are o educaţia monahală care îi influenţează fiecare gest, pare complet incapabil s-o cucerească pe domnişoara Pedani. Iar când bârfele şi invidia îl urcă în caruselul greu de oprit al criticii celor din jur misiunea lui tinde să devină imposibilă. Şi totuşi, Iubire şi gimnastică nu este povestea unui eşec. Alphonse Daudet – Soţii de artişti Puţină lume îl cunoaşte pe Alphonse Daudet altfel decât ca autor al Piciului şi al isprăvilor lui Tartarin din Tarascon. În...