Dragoş Călin – Procedura trimiterii preliminare. Principii de drept al Uniunii Europene şi experienţe ale sistemului român de drept

Procedura trimiterii preliminare reprezintă o coordonată esenţială în dialogul dintre instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). După ce în primii trei ani de la aderare, din România au fost trimise doar două cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în ultimii doi ani numărul acestora crescut exponenţial. Are loc, însă, un dialog adevărat între instanţele româneşti şi Curtea de Justiţie, sunt pregătiţi instanţele şi avocaţii pentru ca acest incident procedural să nu devină o povară inutilă pentru acţiunea naţională? Lucrarea analizează toate trimiterile preliminare provenite de la instanţele judecătoreşti româneşti, alături de alte elemente aflate în legătură cu trimiterea preliminară, precum ar fi: repartizarea competenţelor între instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie în cadrul acestui dialog judiciar; modul de redactare al unei trimiteri preliminare şi cerinţele minime care trebuie îndeplinite în acest sens; actul de procedură al instanţei naţionale atunci când dispune iniţierea dialogului; suspendarea unei acţiuni în situaţia în care există o trimitere preliminară înregistrată la CJUE care are acelaşi obiect, retragerea trimiterii preliminare, refuzul trimiterii sau procedura în faţa instanţei naţionale după primirea răspunsului de la CJUE. În acelaşi context, în cuprinsul lucrării, prezentarea acelor trimiteri preliminare provenite din România, care au suscitat o atenţie specială din partea profesioniştilor, este însoţită de o evaluare a practicii judecătoreşti aferente obiectului respectivelor trimiteri preliminare, încercându-se astfel o evaluare de ordin mai general a coerenţei interpretării şi aplicării pe cale judiciară a dreptului Uniunii...

Mihai Eminescu – Poezii

Există anumite cărţi inegalabile, esenţiale, care fac parte din zestrea noastră naţională. Generaţiile se succed, cu obiceiuri, educaţie, modă diferite, ordinea socială se schimbă, viaţa aduce elemente noi, dar numitorul comun al eternităţii noastre îl reprezintă şi aceste nepreţuite cărţi. „Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariţie aproape neexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi. Întâmplarea a făcut ca unul din cei mai mari poeţi lirici ai se colului al XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colţ din fundul Moldovei.” – GARABET...

Viorel Panaite – Război, pace şi comerţ în Islam. Ţările Române şi dreptul otoman al popoarelor

Volumul analizează viziunea politică şi juridică otomană asupra războiului, păcii şi comerţului cu nemusulmanii – fie ei indivizi, comunităţi sau state. De la cadrul larg reprezentat de normele generale, analiza se restrânge la relaţiile dintre Poarta otomană şi principatele Valahia, Moldova şi Transilvania. Într-un veritabil „studiu de caz”, sunt prezentate relaţiile de putere dintre voievozii tributari şi sultani, statutul juridic al muntenilor, moldovenilor şi ardelenilor ca supuşi ai padisahilor, precum şi locul principatelor de la nord de Dunăre în cadrul Imperiului otoman, toate aşa cum au prins contur în vremea lui Süleyman Magnificul şi cum au evoluat în secolele...

Kurban Said – Ali şi Nino

Kurban Said subjugă cititorul cu gustul atemporal, aspru şi sofisticat al Asiei. Farmecul misterios al tradiţiilor şi preceptelor musulmane, chemarea irezistibilă a stepei şi a mării se desfăşoară asemenea unui opulent covor de Isfahan, prin descrieri delicate, elaborate.   În ajunul Primului Război Mondial, în Baku, Azerbaidjan, Ali Han Şirvanshir este un elev de liceu care se trage dintr-o familie musulmană aristocrată şi mândră. Tânărul e îndrăgostit de încântătoarea Nino Kipiani, o frumoasă prinţesă gruzină. Deşi tatăl lui Ali susţine trup şi suflet stilul de viaţă asiatic, băiatul cunoaşte valorile europene învăţând într-un liceu rusesc şi întreţinând o relaţie tandră cu o creştină, adeptă convinsă a Occidentului. Când războiul le ameninţă viitorul, Ali trebuie să aleagă între devotamentul faţă de patrie şi dragostea pentru Nino.   Ali şi Nino este o poveste de dragoste arhetipală, care se distinge prin atmosfera exotică, demnă de O mie şi una de nopţi, dar şi prin abordarea unui subiect modern: eternul conflict al...

Soviany rescrie trilogia balcanică

Dan Romaşcanu  a realizat un interviu pe Filme-carti.ro cu Octavian Soviany, autor a două cărţi de succes apărute  la Editura Cartea Românească: ”Viața lui Kostas Venetis” și ”Arhivele de la Monte Negro”. Ați scris până acum poezie, critică, teatru, proză în diverse formule. De unde această necesitate de a vă exprima în genuri diferite? Diferite fațete ale personalității dumneavoastră sau etape în evoluția personală și artistică? Da, am scris cam de toate, deși multă vreme am crezut că voi scrie doar poezie. Critică am început să scriu pe timpul când făceam parte din redacția revistei Echinox. Acolo toată lumea făcea recenzii și cronici. Apoi am perseverat, dar fără prea multă convigere. Nu m-am luat niciodată foarte în serios în calitate de critic și cred și acum că nu critica reprezintă partea cea mai rezistentă a scrisului meu. De teatru m-am apucat prin anii 80. Eram adâncit în lectura lui Platon. Și așa mi-a venit ideea să scriu o piesă intitulată Strălucirea și suferințele filosofilor. Îmi dădeam seama că există lucruri care nu pot fi exprimate prin poezie și pentru care teatrul ar putea fi o modalitate de expresie mai potrivită. Cât despre proză, la aceasta am ajuns mai degrabă întâmplător… Când am început Arhivele de la Monte Negro eram convins că scriu poezie. Nora Iuga, căreia i-am citit primele pagini, mi-a atras atenția că din aceste texte ar putea ieși un roman. Și tot Nora mi l-a dăruit pe Kostas Venetis, descoperindu-i întâmplător numele într-un cimitir berlinez. ”Viața lui Kostas Venetis” și ”Arhivele de la Monte Negro” sunt prezentate ca două parți ale unei trilogii, dar sunt cărți foarte diferite ca stil, aproape că nu au nimic comun decât numele personajului Kostas Venetis și încă nu sunt sigur, după citirea celor două cărți, că este vorba despre același personaj. Este această diferență intenționată? Va fi a treia carte radical...