Alex Ştefănescu, cenzurat de Manolescu

Crisitan Teodorescu După 30 de ani de colaborare la România literară, criticul Alex Ştefănescu şi-a luat adio de la revista condusă de criticul Nicolae Manolescu. O despărţire bruscă, urmată de o explicaţie pe larg, în Evenimentul zilei. Alex Ştefănescu a scris, de curînd, pentru România literară un articol critic la adresa politicii culturale a Puterii. Articolul ar fi fost scos din revistă la ordinul directorului Nicolae Manolescu, care e şi preşedintele Uniunii Scriitorilor şi ambasador UNESCO la Paris. Alex Ştefănescu e candidat la Senatul României, pe listele ARD, din partea PNŢCD, aripa Pavelescu. Cu cîtva timp în urmă, aminteşte el, un articol al Rodicăi Zafiu a avut aceeaşi soartă. (Articolul, consacrat plagiatului comis de premierul Ponta, a apărut ulterior pe un site de ştiri.) Alex Ştefănescu e de părere că Nicolae Manolescu a refuzat să publice atît articolul său cît şi pe cel al Rodicăi Zafiu de teamă că premierul Ponta l-ar putea elibera din funcţia de ambasador al României la UNESCO. Din acelaşi motiv, crede Alex Ştefănescu, Uniunea Scriitorilor nu s-a pronunţat asupra plagiatului lui Victor Ponta. Nicolae Manolescu poate susţine, în sprijinul deciziei sale, că nu a publicat articolul candidatului la Senat pentru că textul putea fi privit drept o încercare a lui Alex Ştefănescu de a face campanie electorală. La rîndul său, autorul articolului poate invoca argumentul de principiu că directorul României literare a cenzurat un text conţinînd obiecţiile unui scriitor faţă de abuzurile guvernului în materie de cultură. Chiar dacă Nicolae Manolescu vrea să ţină revista (care trece prin mari dificultăţi financiare) departe de disputele  electorale, unde-şi poate găsi loc un asemenea articol, dacă nu în paginile unei publicaţii de cultură care apare sub egida Uniunii Scriitorilor? Iar dacă redacţia revistei nu împărtăşeşte punctul de vedere al lui Alex Ştefănescu putea preciza acest lucru într-o notă de subsol în care ar fi putut aminti că...

James E.L. – Cincizeci de umbre descătuşate

Anastasia Steele şi Christian Grey au acum totul: dragoste, pasiune, intimitate, bogăţie şi o mulţime de posibilităţi privind viitorul lor. Însă Ana ştie că nu va fi uşor să trăiască alături de Fifty Shades. A fi împreună este o provocare plină de neprevăzut. Într-un fel sau altul, Ana trebuie să înveţe să împărtăşească stilul de viaţă opulent al lui Christian fără să-şi sacrifice propria identitate. La rândul său, Christian trebuie să-şi înfrângă dorinţa nestăpânită de control în timp ce se luptă cu demonii din trecutul său chinuitor. Tocmai când se pare că forţa iubirii lor va eclipsa orice obstacol, soarta conspiră pentru a face ca temerile cele mai adânci ale Anei să devină realitate… Order Cincizeci de umbre descătuşate Preţ @ RON55,00 Qty: Adauga in cosul de...

Tolkien J.R.R. – Pachet Stăpânul Inelelor. Trei volume

John Ronald Reuel Tolkien s-a născut la 3 ianuarie 1892. Întruneşte toate caracteristicile unui scriitor împlinit: tiraje mari, un public numeros şi un stil propriu. Sunday Telegraph îi elogiază imaginaţia, The Observer îi admiră arta de a crea suspans. Peste tot în lume titlurile lui sparg normele box-office-ului şi produc aglomeraţie în librării. Pe Internet sau în parcurile publice, Tolkien este comentat, dezbătut şi de cele mai multe ori adulat. J.R.R. Tolkien schimbă harta literaturii şi inventează un gen, fantasy, pe care mulţi îl vor imita, dar foarte puţini cu un talent comparabil cu al lui. Printre cărţile de referinţă ale lui Tolkien se numără: trilogia Stăpânul Inelelor, Hobbitul, Silmarillion, Roverandom, Povestiri neterminate, Scrisori de la Moş Crăciun – toate apărute la Editura RAO. Cărţile lui Tolkien au fost traduse în peste 40 de limbi şi s-au vândut în întreaga lume în milioane de exemplare. J.R.R. Tolkien a murit în 1973, la venerabila vârstă de 81 de ani. Stăpânul Inelelor. Întoarcerea Regelui Stăpânul Inelelor. Cele două turnuri Stăpânul Inelelor. Frăţia...

Peter Navarro – China ucide. Un apel global la acţiune

„China ucide este încă o dovadă că noi cultivăm seminţele propriului nostru deces… Cartea este şocantă şi trebuie citită de toată lumea.” Paul Midler, autorul cărţii Poorly Made in China „Un răsunător foc de armă care loveşte mortal în ochiul de taur al Beijingului.” Dylan Ratigan, realizatorul The Dylan Ratigan Show de la MSNBC „Autorii arată cu degetul, în mod corect şi cinstit, spre toţi renegaţii corporatişti şi apologeţii Chinei din Statele Unite, care ajută China să se ridice în orice mod, dar în niciun caz într-un mod paşnic.” Alan Tonelson, cercetător US Business and Industrial Council „Vă avertizăm: odată ce veţi începe să citiţi, nu veţi dori să vă mai opriţi!” Damon DiMarco, autorul cărţii Tower Stories: An Oral History of 9/11 Order China ucide. Un apel global la acţiune Preţ @ RON35,00 Qty: Adauga in cosul de...

Schopenhauer – Lumea ca voinţă şi reprezentare. Vol 1

„Viaţa este o afacere care nu-şi acoperă costurile.“ (Arthur SCHOPENHAUER) „Dacă ceea ce spune Schopenhauer nu va fi niciodată uitat, asta ţine probabil de faptul că ceea ce el spune nu e legat de cuvintele pe care le foloseşte; cele spuse ar putea fi foarte bine redate şi cu alte cuvinte – dar va râmâne totuşi, dincolo de asta, un sâmbure de simţire, o trăire a adevărului atât de satisfăcătoare, de indestructibilă şi de invulnerabilă, atât de autentică cum n-am mai aflat nicăieri altundeva în filozofie. Te ajută atât să trăieşti, cât şi să mori, şi mai ales să mori: îndrăznesc să afirm că adevărul rostit de Schopenhauer, prin satisfacţia pe care ţi-o aduce, te ajută să faci faţă în ceasul de pe urmă – şi asta fără nici un chin, fără vreun efort de gândire, fără cuvinte.“ (Thomas MANN) „Degeaba privirile noastre caută vreo singură rădăcină din care s-ar înălţa un trunchi puternic, vreo palmă de pământ rodnic şi sănătos: pretutindeni praf, nisip, încremenire, moarte lentă. Un om rătăcit în acest pustiu, singuratec şi fără speranţă, nu şi-ar putea găsi un simbol mai nimerit decât pe cavalerul întovărăşit de Moarte şi de Diavol, aşa cum l-a desenat Dürer, cavalerul în platoşă, cu privirea aspră, care, singur cu calul şi cu câinele său, îşi urmează impasibil drumul de groază, fără să-i pese de înspăimântătorii lui tovarăşi, dar fără nici o speranţă. Schopenhauer al nostru a fost acel cavaler al lui Dürer: era lipsit de orice speranţă, dar dorea adevărul. Nimeni nu se poate asemui cu el!“ (Friedrich NIETZSCHE) „Schopenhauer e dintre autorii aceia care nu vor avea a se teme de soarta celor ce scriu de azi pe mâine. E drept că multă lume va fi jignită la citirea cărţilor lui, îndeosebi toţi aceia care fac din scris şi învăţătură o meserie; dar lumea va ajunge a se împăca...